Iorgulescu întoarce foaia
Noul președinte al LPF, Gino Iorgulescu, a anunțat public hotărîrea forului pe care-l păstorește de a renunța la comisii. De a le ceda înapoi FRF. Binevenită, decizia îndreaptă o eroare și respectă legea în condițiile în care Articolul 43 din […]
Noul președinte al LPF, Gino Iorgulescu, a anunțat public hotărîrea forului pe care-l păstorește de a renunța la comisii. De a le ceda înapoi FRF. Binevenită, decizia îndreaptă o eroare și respectă legea în condițiile în care Articolul 43 din Statute și Regulamente, referitor la “Organele jurisdicționale ale FRF”, stipulează că amintitele comisii trebuie să funcționeze în cadrul federației, nu al ligii.
Ele au ajuns sub umbrela LPF la insistențele lui Dumitru Dragomir și ale anturajului acestuia. Dornic să fie piua-ntîi, Mitică a presat și a reușit. Și-a propus ca prin intermediul comisiilor, cu precădere al celei de Disciplină, să îi protejeze pe reprezentanții cluburilor, patroni, președinți ori amîndouă, astfel încît să-i cîștige pe aceștia de partea lui și, obținîndu-le simpatia și voturile, să rămînă la infinit șef la LPF.
A fost însă suficient să intre pe fir politicul pentru ca Dragomir, care se credea la fel de tare ca Papa de la Roma, chiar mai tare, să ia plasă. L-au trădat inclusiv aceia care, în semn de mulțumire pentru favorurile primite, îi juraseră credință pe viață! Surprinzător, Oracolul din Bălcești a greșit previziunea. A mizat pe o carte perdantă.
Din păcate, consecințele unei politici permisive, ba și încurajatoare în sens negativ, n-au întîrziat să apară. Astfel s-a ajuns ca mai ales investitorii, cei mai cocoloșiți dintre cocoloșiți, să-și pună poalele în cap și să insulte ca la ușa cortului! Să împroaște injurii, să profereze amenințări fără să-i doară în cot, să se teamă de sancțiuni. Parcă anesteziată, Comisia de Disciplină i-a amendat uneori pe Mititelu și pe Iancu, pe Becali și pe Niculae, dar cu blîndețe. Mai mult i-a dojenit decît i-a băgat în sperieți. În plus, nimeni n-a urmărit în ce măsură scandalagiii au achitat în întregime amenzile, dacă și cît au plătit din ele.
Principalii vizați, a se citi jigniți, au fost arbitrii, făcuți cu ou și cu oțet, hoți, bandiți, pungași, escroci etc., cum le-a venit la gură mahărilor atunci cînd, împotriva evidențelor, li s-a părut că nu li s-a acordat penalty ori că au încasat gol din ofsaid! De acord că arbitrii au și gafat. Atît însă. Cum de regulă au comis greșeli omenești, adică scuzabile, întîlnite mai des la confrații lor străini, nu meritau puși la zid ca ultimii infractori, ca niște criminali!
În loc să-i cheme la ordine și să-i pedepsească exemplar, comisia respectivă, manevrată de Dragomir et Comp., i-a tratat cu mănuși pe agresori, cu înțelegere, cu delicatețe. Și din această pricină atmosfera s-a deteriorat, s-a urîțit și a devenit greu respirabilă, iar fotbalul s-a transformat într-un maidan, într-o golănie. În varianta cea mai fericită, într-un bîlci.
Ca istoria să nu se mai repete, era obligatoriu ca onor C.D., nu numai ea, să revină la FRF, unde patronii cluburilor vor avea mai puțină trecere, mai puțină influență. Nu vor mai fi în situația de a centra și de a da tot ei cu capul ca pînă acum. Dacă va fi mai multă liniște, poate că vor fi și mai multe succese.