Rapidul moare, dar nu se predă

Luni seara, condusă acasă cu 1-0 de Gaz Metan, ba şi în inferioritate numerică un sfert de oră, între eliminarea lui Burcă şi cea a lui V. Negru, Rapid a reuşit să întoarcă eroic rezultatul şi să cîştige cu 2-1. […]

Luni seara, condusă acasă cu 1-0 de Gaz Metan, ba şi în inferioritate numerică un sfert de oră, între eliminarea lui Burcă şi cea a lui V. Negru, Rapid a reuşit să întoarcă eroic rezultatul şi să cîştige cu 2-1. Să admitem că pe lîngă arbitru, care a dictat relativ uşor 11 metri la căderea lui Surdu, şi şansa i-a ajutat pe vişinii. Numai în prelungiri, medieşenii au ra­tat o dublă ocazie monumentală! Înainte de a discuta însă despre noroc, trebuie să subliniem că giuleştenii au demonstrat iar că alcătuiesc o echipă capabilă să renască din propria-i cenuşă.

Precum în etapa a 6-a, în care a revenit pe teren propriu de la 0-2 şi a învins-o pe CFR Cluj cu 3-2, deşi Oros primise cartonaş roşu încă din ­minutul 29, Rapid a dovedit forţă interioară. Moral de fier. Stăpînire de sine. Într-un cuvînt, caracter. Graţie acestuia a şi ţinut fruntea sus de-a lungul unei istorii zbuciumate, dar presărată cu momente glorioase. Adesea marginalizată şi urgisită, a luptat de una singură împotriva tuturor. Aşa a şi ajuns să se simtă în largul ei, parcă mai confortabil, la înfrîngere, nu la izbîndă. Mai degrabă destinul vişiniu a constat, dacă nu şi vocaţia, în a pierde, nu în a cîştiga. În a suferi, nu în a se bucura.

Cu toate astea, deşi refuză să se predea, Rapidul e în pericol să moară. Se află pe marginea prăpastiei, ameninţat cu insolvenţa, cu falimentul.  Marcat de recenta decizie a Curţii de Apel care l-a condamnat la 5 ani de detenţie cu executare, Copos vrea să vîndă, acum chiar vrea!, dar nu găseşte nici un amator! Unii ar cumpăra clubul, dar cu vorbe, cu promisiuni! E însă logic să nu se înghesuie nimeni deoarece, pe lîngă datorii către terţi, Rapid trebuie să achite lună de lună salarii de 450.000 de euro!

Buget mai mare decît al Stelei, aproape dublu faţă de cel al lui Dinamo, la concurenţă cu ce se întîmplă la CFR Cluj ori la FC Vaslui, dar şi peste ce plătesc acestea! Luna şi căruţa cu bani, 20.000 lui Surdu, cîte 17.000 lui Glauber şi lui Rui Duarte şi aşa mai departe.

Greu de spus cine a indus în eroare pe cine, însă rezultă că George Copos s-a păcălit. El, omul de afaceri abil, folosit ca exemplu naţional pentru zgîrcenie, a luat plasă. Prost îndemnat de anturaj, a băgat mîna adînc în buzunar şi a lărgit lotul pînă la 30 de jucători, din care motive astăzi, cînd trebuie să-i dea 15.000 de euro pe lună lui Apostol ca Mucles să ardă gazul în Liga a 3-a, nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa. Probabil că planeta se scufundă, dar mai sigur e, îmi cer scuze, că domnia şi prostia costă.

Galeria îl consideră pe Copos principalul vino­vat şi-l înjură de mama focului.  Poate şi e, dar îndrăznesc să zic că nu-i unicul. Nu ­trebuie uitaţi cei care, de pildă, Peseiro, Răzvan, ­Dinu Vamă, ­l-au sfătuit şi, în final, l-au determinat să angajeze atîţia jucători, ba şi pe salarii astrono­mice!  Cel mai simplu e să observi că George Copos s-a întins mai mult decît îi permi­tea plapuma, să-l hui­dui şi să-i strigi de la obraz “pleacă, utecistule!”, “ieşi afară din Giuleşti!”.

Atît că nici o înjurătură la adresa celui socotit călăul Rapidului, dar şi victima acestuia, nu rezolvă problema. Din păcate, boala echipei din Grant riscă să fie fatală.