Avocatul diavolului

“Domnule Ioanițoaia, fotbalul fierbe, iar dumneavoastră sînteți preocupat de Bonetti, de Ionuț Neagu și de fanteziile lui Pițurcă. În schimb, vrem și noi un articol consistent privindu-i pe frații impresari Becali, pe Copos, pe MM Stoica, pe Borcea, pe Nețoiu, […]

“Domnule Ioanițoaia, fotbalul fierbe, iar dumneavoastră sînteți preocupat de Bonetti, de Ionuț Neagu și de fanteziile lui Pițurcă. În schimb, vrem și noi un articol consistent privindu-i pe frații impresari Becali, pe Copos, pe MM Stoica, pe Borcea, pe Nețoiu, pe Gi­că Popescu și pe ceilalți corifei”, mă  lua la rost ieri un internaut. Altminteri, îndemnul nu m-a surprins deoarece lumii, la noi și pretutindeni, îi place spectacolul. Circul. Iar cei amintiți mai sus, ale căror condamnări însumează 40 de ani luîndu-l în calcul și pe Jean Pădureanu, nu fac parte dintre oamenii cei mai iubiți. Dimpotrivă, bogăția, aroganța ori amîndouă le-au atras numeroase antipatii. Mulți s-ar ­bucura să-i vadă în spatele gratiilor.

Întrucît n-am parcurs dosarul în discuție, nu pot emite o părere autorizată. Am citit în fugă doar rechizitoriul. Totuși, nu uit că Gazeta a inițiat, în februarie 2006, ancheta privind transferurile dubioase, care a dus în final la pedepsele dictate luni de Curtea de Apel. La început n-am crezut, și nici mai tîrziu, că se va ajunge la asemenea condamnări. Atacabile la Înalta Curte de Casație și Justiție, dar grele, împovărătoare.

Între altele, ne-a mîhnit faptul că a intrat în horă, din ignoranță sau din superficialitate, unul dintre cei mai mari jucători români din istorie, Gică Popescu. Deși ne-a întristat amestecul lui, ba ne-a și durut, nu l-am menajat pe fostul căpitan al Barcelonei. Punînd respectul față de meserie și față de adevăr înaintea admirației pentru Gică, nu mă îndoiesc că am procedat cum trebuia.

Mai departe, nestăpînind speța, evit să mă pronunț. Îi cunosc pe toți cei implicați, pe unii de foarte mulți ani, dar nu mă transform în avocatul lor, nu-i apăr. Dacă Înalta ­Curte le va confirma vinovăția, să plătească! Pe de altă parte, în calitate de cetățean cu o cultură juridică relativă, nu-mi ascund mirarea că prima instanță i-a achitat pe cei 8, în timp ce a doua le-a dat între 3 și 8 ani de închisoare în condițiile în care între verdictul Tribunalului și cel al Curții de Apel n-a apărut nici un document nou la dosar!

Să fiu iertat, însă stau și mă întreb, fără să găsesc răspuns, cum e posibil ca, avînd în față unele și aceleași înscrisuri, unele și aceleași probe, unele și aceleași declarații, un complet de judecată să te ­absolve, iar un altul să te înfunde?!

Repetînd că, dacă vor fi găsiți vinovați, cei 8 să plătească, am mai reținut un amănunt ce m-a contrariat.  Anume că actul acuzării cuprinde o sumedenie de formulări aproximative, de genul “se estimează”, “sînt semne”, “se pare că” etc., etc.! Să admitem că astfel de termeni pot fi folosiți de oamenii de pe stradă, dar nu și, sub nici o formă,  de procurori, a căror obligație profesională e să fie preciși, exacți, convingători. În fond, libertatea fiecăruia dintre noi e prea importantă ca să-și permită cineva, oricine, să-și bată joc de ea.