Unde și de ce suferă Steaua

Frumos și tensionat meciul dintre Astra și Steaua, fie și pentru că, pînă să cîștige cu 4-3, Steaua a fost condusă cu 1-0 și cu 3-2. Dacă decisiv e că a luat 3 puncte, ba și pe un teren unde […]

Frumos și tensionat meciul dintre Astra și Steaua, fie și pentru că, pînă să cîștige cu 4-3, Steaua a fost condusă cu 1-0 și cu 3-2. Dacă decisiv e că a luat 3 puncte, ba și pe un teren unde nu mai învinsese din 2002, nu trebuie uitat că a trecut prin destule emoții.

A tremurat și chiar a suferit. A avut însă tăria să revină de fiecare dată, s-o ia de la capăt ca să urce muntele. Ambele formații au dezamăgit în faza defensivă. Astra pe centru, iar Steaua pe margini. Pe de-o parte, au gafat Găman și Ben Youssef, pe de alta Martinovici și Lupu. Pe ultimul, 21 de ani, 20 de meciuri în Liga 1, Reghecampf s-a grăbit să-l schimbe la pauză cu L. Filip, pe care l-a transformat la FC Snagov din fundaș lateral în închizător: n-a ieșit mai bine, dar nici mai rău, în ideea că mai rău nici nu se putea!

Comentînd prestația tînărului fundaș stînga, pe care fîșnețul Enache l-a întors ca pe un titirez, Gigi Becali a dat vina pe tunsoarea lui “sata­nică”, ca și cînd Nikolici n-ar fi afișat un look ase­mănător . Nu din pricina frizurii fistichii a evoluat Lupu slab, ci a lipsei de experiență și, pro­babil, a tracului. N-ar strica să i se mai ofere însă o șansă. Tinerețea merită totdeauna o șan­să.

Întrucît și Martinovici, un stoper împins în bandă, constituie o improvizație, clar că Steaua are necazuri cu fundașii de margine, mari necazuri. Înainte de a fi a celor titularizați pe pozițiile respective, problema le aparține oficialilor clubu­lui, căci nu-i permis ca o echipă cu pretenții să înceapă sezonul fără să-și fi acoperit corespunzător toate posturile. Doar cu un fundaș lateral de meserie, Latovlevici, Steaua nu va fi scutită de migrene. Ca atare, în loc să critice, s-ar fi impus ca finanțatorul din Pipera să bage mîna în buzunar. Să facă, nu să vorbească.

Astfel se explică, prin fragilitatea defensivei, faptul că trupa din Ghencea a încasat sîmbătă 3 goluri, cîte nu mai primise în campionat din 10 septembrie 2011, de la 0-3 cu Gaz Metan la Me­diaș, pentru ca pe 20 octombrie a aceluiași an să piardă umilitor în Europa League, 0-5 la Haifa cu Maccabi. Pînă nu-și va pune ordine în apărare, Steaua va trăi cu sabia lui Damocles deasu­pra capului, meci de meci sub amenințare, în bu­za prăpastiei.

Firește că, marcînd de 4 ori în deplasare, atacul și-a făcut cu brio datoria. În special după ce, pe principiul 3 puncte ori nimic, Reghecampf a plusat cu Adi Rocha în locul lui Martinovici, iar brazilianul a demonstrat că e un vîrf de careu pursînge, capabil să exploateze orice ocazie. QED.

Deși sud-americanul a realizat golul victoriei, l-aș considera omul numărul 1 al roș-albaștrilor pe Cristi Tănase, mai ambițios și mai disponibil ca de obicei. I-aș remarca apoi pe Rusescu, pe Bourceanu și pe Chipciu, adică pe marcatorul de serviciu și pe cărăușii de la mijlocul terenului.

În ciuda slăbiciunilor din apărare, Steaua s-a dovedit a fi o echipă de moral, dispusă să transpire, să se bată, să insiste, să spere. Față de startul stagiunilor anterioare, se poate spune că se află în progres. Îi mai rămîne însă drum lung pînă departe.