Cîini de pripas

Terminînd 2-2 cu U Cluj pe teren propriu, Dinamo a pierdut un tempo important în cursa pentru titlu, dacă nu cumva a și ratat titlul! Pe lîngă faptul că n-a putut, echipa roș-albă a părut că nici nu vrea, că […]

Terminînd 2-2 cu U Cluj pe teren propriu, Dinamo a pierdut un tempo important în cursa pentru titlu, dacă nu cumva a și ratat titlul! Pe lîngă faptul că n-a putut, echipa roș-albă a părut că nici nu vrea, că așteaptă bunăvoința adversarului, că stă la mîna acestuia. Cu excepția lui Curtean și a lui Alexe, uneori și a lui M. Niculae, bucureștenii au jucat în dorul lelii, un fel de lasă-mă să te las!

S-au simțit absențele a 3-4 titulari suspendați ori indisponibili, fiind clar că fără C. Munteanu, Dănciulescu și D. Kone construcția se împotmolește, sigur că s-au simțit, evident. La fel de adevărat e însă că nici banca tehnică n-a arătat c-ar avea vreo strategie și, încă mai puțin, vreo soluție. Ca și cînd a văzut alt meci, Bonetti s-a declarat mulțumit de prestația elevilor săi în cazul în care nu i s-au răstălmăcit și lui cuvintele, cum a pretins deunăzi secundul Birindelli!

Italianul s-a cam făcut de rîs cu Platini, pe care l-a introdus în minutul 62 și l-a schimbat un sfert de oră mai tîrziu!  Tizul președintelui UEFA nu-i mare sculă de fotbalist, din contră, a dezamăgit permanent, numai că Bonetti trebuia să cunoască amănuntul, adică să-l lase în pace pe brazilian și să nu-l pedepsească inutil. Tehnicianul și-a recunoscut la final greșeala, gest de fair-play, însă cu ce folos? Două puncte prețioase au zburat, iar șansele de cîștigare a campionatului s-au redus dramatic.

De fapt, să mă scuze răzleții suporteri dinamoviști, inclusiv aceia care s-au încăierat între ei miercuri seara la peluză, dar favorita lor nici n-arată a formație în stare să ia titlul! Obosită, debusolată, continuă să alunece pe tobogan și nu se mai oprește, asta și din pricină că înlocuirea lui Ciobotariu cu Bonetti n-a produs revirimentul visat de loja oficială. Dimpotrivă, echipa pare căzută din lac în puț.

În sfîrșit, mulți și-au imaginat că Universitatea, cu finanțator (Florian Walter), cu antrenor (Claudiu Niculescu) și cu cîțiva jucători (Galamaz, Boștină, Ad. Cristea) trecuți prin Ștefan cel Mare, ba și consacrați acolo, nu se va omorî cu firea, va ceda elegant. Îndemnați de Paszkany și de Copos, ambii gata să bage mîna în foc că soarta partidei s-a stabilit dinainte, cei care au pariat 1 solist n-au nimerit-o. S-au păcălit. Într-adevăr, clujenii n-au impresionat, dar nu le poate contesta nimeni meritul că, deși lipsiți de miză concretă, nu s-au predat. Comportîndu-se așa, n-au oferit o lecție de sportivitate ori de noblețe, ci numai una de normalitate. Normalitate însă, din păcate, din ce în ce mai rară în fotbalul românesc.