January 2012 ↓

Mircea Lucescu l-a remarcat pe Jadson, pe numele său complet Jadson Rodrigues da Silva, încă de cînd acesta purta tricoul lui Atletico Paranaense.

Numit în 2004 la Donețk, compatriotul nostru a insistat pentru achiziționarea mijlo-ca-șului ofensiv de nici 22 de ani, pe ale cărui perspective puțini se înghesuiau însă să parieze! Motivul? Măsura doar 1,68 m și cîntărea numai 56 de kilograme, arăta ca frunza-n vînt!

Bîrîit de Lucescu, Ahmetov a plătit pe Jadson 5 milioane de euro în vara lui 2005, dar a dat lovitura, brazilianul justificîndu-și banii cu vîrf și îndesat! A jucat 172 de meciuri pentru Șahtior și a reușit 41 de goluri, contribuind din plin, uneori decisiv, la obținerea a 5 titluri de campioană și, perla coroanei, la cîștigarea Cupei UEFA 2009. De notat că el a înscris golul victoriei în prelungirile finalei de la Istanbul, 2-1 cu Werder Bremen, drept pentru care a și fost desemnat de ziariști MVP-ul partidei. Logic că ascensiunea lui n-a trecut neobservată, dovadă stînd și 4 selecții în “naționala” Braziliei, toate din 2011.

Deunăzi, cînd FC Sao Paulo și-a manifestat interesul pentru Jadson, deși a evitat să precizeze vreo sumă, Mircea Lucescu, proaspăt operat în urma unui accident de mașină, n-a putut participa la discuții. Drept pentru care Ahmetov a zburat special la București pentru a-i cere antrenorului părerea dacă să-l lase sau nu pe Jadson să se întoarcă în țara natală.

Cum transferul s-a perfectat, rezultă că tehnicianul român nu s-a opus, acordul lui determinîndu-l pe Jadson să-i mulțumească printr-un sms trimis luni seara. L-am tradus din portgheză: “Salutări, Mister! Nu am cuvinte să vă fiu recunoscător pentru toți acești ani în care am lucrat alături de o persoană obișnuită cu triumfurile cum sînteți. Am învățat multe lucruri de la dv. în cei 7 ani petrecuți la Donețk. Sînt trist că-mi părăsesc prietenii alături de care am avut numeroase succese, dar fericit că familia mea va fi bine în Brazilia. Mereu vă voi simți alături, iar inima mea vă mulțumește profund și vă cere iertare dacă am greșit în acești ani. Acum (vă doresc) să vă recuperați după accident pentru a vă întoarce să faceți ce vă place mai mult, s-o antrenați pe Șahtior. Eu vă voi fi fan chiar și de departe. O mare îmbrățișare de la prietenul JADSON”.

Într-o lume a fotbalului în care antrenorii și jucătorii mai degrabă se tolerează decît se prețuiesc, iar atunci cînd se despart nu ezită să se vorbească de rău, mesajul reprodus mai sus provoacă emoție prin el însuși, prin conținutul lui. Dar și pentru că pare greu de crezut, foarte greu, că drumurile lui Jadson și Mircea Lucescu se vor mai încrucișa vreodată.

S-a întîmplat ce anticipam în editorialul apărut luni: Adunarea Generală a Ligii a lăsat-o mai moale în privința aducerii de arbitri străini. Față de ieșirile publice ale unora dintre liderii săi, care au cerut imperativ și imediat brigăzi de afară, AG și-a mai domolit avîntul. Și-a mai temperat tonul. Fără să renunțe definitiv la idee, a amînat aplicarea ei, discuția urmînd să fie reluată după disputarea primelor 5 etape din retur și numai dacă românii vor comite erori la fel de grave și de dese ca în stagiunea autumnală.

În condițiile în care spiritele păreau să ia foc, Gigi Becali amenințînd c-o va retrage pe Steaua din campionat în cazul în care CCA nu-și va însuși punctul de vedere al cluburilor!, acordarea unui termen de grație ar trebui să surprindă. Aduce a compromis. Continue reading →

Asmuțiți fățiș de Gigi Becali și încurajați din umbră de Dumitru Dragomir, mai mulți conducători din Liga 1 insistă pentru arbitri de-afară, tema nu-i nouă.

În fruntea cluburilor ce vor solicita asta în Adunarea Generală de luni, 16 ianuarie, se află Steaua, Dinamo, Rapid, Vaslui și CFR, adică mahării campionatului. Piesele grele. Contează mai puțin ce-l mînă în luptă pe unul ori pe celălalt, pe patronul Stelei obsesia de a fi mereu în centrul atenției și de a avea controlul în orice împrejurare, pe cel al CFR-ului speranța că lumea va mai uita că românii i-au făcut unele avantaje formației din Gruia etc., important e că se va vota, în proporție de 99 la sută, aducerea de străini. O asemenea decizie va transforma războiul mocnit dintre LPF și CCA, întreținut și de cele 35 de memorii ale arbitrilor îngropate penal la Ligă!, într-unul deschis, la baionetă, care pe care.

De notat că, și de se va pronunța în favoarea străinilor, LPF nu va cîștiga nimic deoarece, conform statutelor și regulamentelor în vigoare, Liga Profesionistă de Fotbal n-are nici o autoritate asupra Comisiei Centrale a Arbitrilor, deci nu-i poate impune să execute vreuna dintre hotărîrile ei! Într-adevăr, ambele funcționează în subordinea FRF, dar fiecare se bucură de autonomie și de independență, ceea ce înseamnă că nu-i e permis LPF să se bage peste CCA și nici invers.

Fiecare cu treaba ei, fiecare cu rostul ei. În plus, CCA e singurul for abilitat să ceară arbitri de peste hotare, nu LPF, ci doar FRF, dar prin intermediul Comisiei Centrale. Cum Ion Crăciunescu et Comp. s-au declarat ferm împotriva importurilor rezultă că votul de luni le va folosi cluburilor ca, scuzați expresia, o injecție la un picior de lemn!

Unii pretind că ar mai exista însă o cale de atac: Liga să se adreseze Comitetului Executiv, care să determine CCA să-și schimbe poziția sau, ca soluție extremă, să acționeze chiar peste capul acesteia. Varianta nu pare să stea însă nici ea în picioare indiferent dacă Mircea Sandu, mult mai rezervat față de dorința cluburilor decît Dragomir, s-ar gîndi să recurgă la ea pentru a restabili liniștea.

Și să vrea, Nașu’ n-ar putea să inter-vină deoarece a iscălit recent, în numele Federației, un protocol prin care i-a recunoscut CCA dreptul de a efectua delegările, ea și numai ea. A denunța actul amintit, ba și la scurt timp după parafarea lui, ar echivala cu demiterea lui Ion Crăciunescu și a echipei sale, demonstrație de forță ce ar strica și mai tare imaginea destul de șifonată a fotbalului românesc. Deoarece acesta are și așa destule necazuri, nu-i mai trebuie încă un scandal, din care motiv sînt tentat să afirm că LPF a pierdut pe moment bătălia. Dar rămîne de văzut dacă și războiul.

Petrecută în minutul 90+2 al derby-ului catalan dintre Espanyol și Barcelona, faza n-a trecut neobservată, dar merită revenit asupra ei.

Duminică seara, întîlnirea intrase în prelungiri cu scorul de 1-1 cînd Raul Rodriguez de la Espanyol a blocat cu mîna în interiorul careului șutul expediat de Pedro: penalty și eliminare clare, fără dubii! Numai că, aproape neverosimil, arbitrul Turienzo Alvarez n-a văzut ce văzuse un întreg stadion și, spre stupefacția generală, a lăsat jocul să continue! I-a răpit astfel campioanei Spaniei și a Europei șansa de a cîștiga. Implicit, de a rămîne mai aproape de rivala Real Madrid.
Ce mai tura-vura, imensă greșeală de arbitraj și posibilă viciere de rezultat. La noi s-ar fi discutat și astăzi, ba și peste o lună, pe marginea greșelii respective, ar fi ieșit un iureș de nedescris, un tămbălău presărat cu jigniri, cu insinuări și cu speculații, cu întreg circul de rigoare!
Spre lauda lor, jucătorii și oficialii Barcelonei au păstrat însă măsura, însuși președintele Sandro Rosell refuzînd să toarne gaz peste foc: “Dacă arbitrul n-a dat 11 metri, nu a fost 11 metri!”. Deși Raul Rodriguez a recunoscut hențul, “N-are sens să neg, imaginile nu mint”, nimeni din vestiarul sau din loja blaugrana n-a sărit la gîtul “centralului”.

Dimpotrivă, Gerard Pique a încercat să-l scuze pe Turienzo Alvarez, “erau mulți jucători în fața lui și e posibil să nu fi distins prea bine faza”, pentru ca Pep Guardiola să fie și mai categoric: “N-avem voie să arătăm cu degetul spre arbitri. Nu putem controla deciziile acestora, noi putem să ne antrenăm mai serios și să ne corectăm erorile”.

De ce ziceam că s-ar cuveni insistat asupra secvenței amintite și a comentariilor legate de aceasta? Pentru că atitudinea celor de la Barça ilustrează un mod de a-i judeca pe cavalerii fluierului complet diferit de ceea ce, din păcate, se întîmplă la noi. Exprimă o mentalitate cu adevărat profesionistă, menită să sprijine progresul, nu să alimenteze scandalul.

La polul opus, șefii cluburilor noastre par convinși că fotbalul din Liga 1 merge anapoda în special din pricina arbitrilor. Aceștia ar fi răul cel mai rău! Lucrurile nu stau însă deloc așa. Sînt în culpă și arbitrii, dar ei reprezintă doar o parte dintr-un scenariu gîndit prost și interpretat la fel. Înainte de a le aparține, vina e a sistemului, a acelora care l-au creat și care-l conduc.

În prezent, cînd aceiași șefi vocali și mereu nemulțumiți cer ultimativ arbitri străini, Gigi Becali amenințînd că altminteri o va retrage pe Steaua din campionat!, n-ar strica să-și aducă aminte că, în stilul lui Turienzo Alvarez, și străinii gafează, uneori chiar mai grav decît colegii români. Personal, înclin să cred că diferența dintre arbitrii lor și ai noștri nu constă în valoare, ci în credibilitate, dar despre asta vom mai vorbi.