Ştefan Radu: „Chiar mi-e dor de echipa naţională!”

M-am văzut cu Ştefan Radu la Roma înainte şi după meciul lui Lazio cu Vasluiul. Ca şi în urmă cu cîteva luni, mi-a lăsat impresia unui tînăr deschis şi cu capul pe umeri. L-am invitat la o cafea şi m-a […]

M-am văzut cu Ştefan Radu la Roma înainte şi după meciul lui Lazio cu Vasluiul. Ca şi în urmă cu cîteva luni, mi-a lăsat impresia unui tînăr deschis şi cu capul pe umeri. L-am invitat la o cafea şi m-a refuzat, apoi a refuzat şi sucul de portocale: “Cafea nu beau niciodată şi nici sucuri acidulate, doar un pahar de apă!”, a zis. Cu totul am discutat preţ de un ceas. De fiecare dată se grăbea, avea program de recuperare.

Concurenţă teribilă
– Fane, lumea te suspectează că iar te-ai dat lovit ca să nu joci cu Luxemburg şi cu Franţa!
– S-a întîmplat a patra sau a cincea oară, dar nu din vina mea. Special am venit la Bucureşti, să se convingă şi doctorul Pompiliu Popescu că nu caut să mă sustrag.

„Datoria mea e să joc, să cîştig bani şi să-mi întreţin familia, nu să vorbesc”

– Concret, ce-ai avut?
– Dureri mari. Medicii lui Lazio susţin că mi s-a întins ligamentul colateral intern de la genunchiul drept, operat în iarnă. Scuzaţi-mă, e însă o prostie să crezi că m-am sustras convocării la lot! Orice fotbalist vrea să prindă “naţionala”, iar eu cu atît mai tare cu cît am debutat cu Victor Piţurcă, faţă de care mă simt dator. Zău, chiar mi-e dor de echipa naţională!
– Cum merg lucrurile la Lazio?
– Contez să reintru pe 21 septembrie contra Cesenei, dar concurenţa e teribilă, cîte 3 pe post. În ultima vreme m-am pregătit de unul singur cîte 5-6 ore pe zi, pe teren şi în sală. Ajungeam acasă şi mi se lipeau ochii de somn, abia schimbam două cuvinte cu Alexandra (n.a. prietena lui)! Noroc că Alexandra m-a învăţat. De cîte ori sînt obosit sau trist după o înfrîngere, mă lasă-n pace, îmi dă voie să tac!

“Mutu? Un pas înapoi”
– Contra Cesenei, deci a lui Mutu!
– Da. Mutu e un superfotbalist, dar consider că a făcut un pas înapoi plecînd de la Fiorentina. Sper să nu se supere.
– Ai semnat greu şi tîrziu prelungirea contractului cu Lazio, de ce? Au existat şi alte oferte?
– Da şi nu. În final, am prelungit pe 5 sezoane, adică pînă cînd voi împlini 30 de ani. M-a ajutat mult Victor Becali, a negociat pentru mine la sînge. Nu m-aş fi descurcat fără dînsul.
– După părerea ta…
– Cînd m-am înţeles cu Dinamo, preşedinte era Ioan Becali, căruia i-am spus că nu iscălesc actele dacă nu vine şi nea Victor. A rîs şi m-a întrebat “Ce-ţi închipui tu, puştiule, că va obţine în plus frate-miu?!”. Totuşi, n-am iscălit decît după ce-a apărut nea Victor.

Tifosii au totdeauna dreptate!
– Mai urmăreşti fotbalul din ţară?
– Da, la televizor, pe satelit. Am stat la Dinamo de la 7 ani la 21, aşa că voi ţine mereu cu cîinii roşii. M-a durut eliminarea lor din Europa League, însă nădăjduiesc că vor lua campionatul. Mă surprinde că nu mai au publicul de altădată. M-a mirat ce-au păţit Timişoara şi Craiova. Poate că şefii lor îşi meritau soarta, dar nu şi suporterii!
– La Lazio cum e cu fanii?
– Aici tifosii au totdeauna dreptate, opinia lor e ascultată! În stagiunea în care luptam să evităm retrogradarea, părăseam stadionul şi la 3-4 ceasuri după partide ca să nu dăm ochii cu ei! Acum e mai linişte, dar presiune tot e.
– Echipa însă nu străluceşte, putea să piardă pe Olimpico cu Vasluiul!
– De acord, dar la fel de bine poate învinge în deplasare. Noi mizăm pe 3 puncte în retur.

În aşteptarea lui Torje
– Fane, ce înseamnă să fii profesionist la nivel înalt?
– Să nu tragi chiulul la antrenamente, deşi ele sînt uneori mai dure decît meciurile. Să ştii să te antrenezi, să ştii să mănînci, să ştii să te odihneşti. Dacă eşti proaspăt, ai numai avantaje. Doar aşa intri în echipă şi, înainte de orice, eşti respectat. Nu-i o nenorocire dacă prinzi o zi mai slabă, important e să lupţi, să te dăruieşti. Atunci ţi se iartă şi greşelile.
– Torje?
– A început în forţă la Udinese şi-l aştept pe partea mea. Vom fi adversari direcţi. Nu l-am întîlnit în România, îl voi întîlni probabil în Italia, astfel ne-a fost hărăzit.
– De ce ţi s-a dus buhul că nu-i iubeşti pe ziarişti? Acorzi interviuri foarte rar.
– Ar trebui să-i iubesc?! Eu nu prea discut nici cu Alexandra, darămite cu ziariştii! Datoria mea e să joc, să cîştig bani şi, deoarece tata s-a prăpădit acum 6 luni, să-mi întreţin familia, nu să vorbesc.