April 2010 ↓

Recunosc că la returul dintre Barça şi Inter, am ţinut cu milanezii. Evident, pentru Chivu, despre care am citit apoi pe blog-ul Gazetei, stupefiat, că a dezamăgit! Ce prostie perfectă. La nici 4 luni de la operaţia pe creier, ba şi titularizat pe Camp Nou în ultimul moment, căpitanul “tricolorilor” n-a rămas dator. Dimpotrivă, a convins. În fotbalul actual, unul pragmatic pînă la frontiera cu cinismul, e ca pe front. Trebuie să-ţi faci datoria, iar Chivu, spre lauda lui, şi-a făcut-o cu prinsosinţă. Altminteri, şi pentru că Inter a evoluat 3 sferturi din timp în inferioritate numerică, Jose Mourinho i-a dat clasă lui Pep Guardiola. I-a dovedit că mai are de învăţat.

Joi seara, am vrut să cîştige Liverpool. Nu mă întrebaţi de ce, poate în semn de admiraţie pentru tulburătorul You’ll Never Walk Alone. Deşi nu mi-a mai ieşit, nu mi-a părut rău deoarece am savurat o partidă echilibrată şi vie, dramatică în prelungiri. Disputată într-un ritm ameţitor, de parcă se derula o peliculă pusă pe repede înainte!

Dintre numeroasele secvenţe memorabile, am reţinut-o întîi pe aceea în care, din elan, Simao s-a văzut nevoit să sară peste panourile publicitare şi să aterizeze printre spectatorii englezi. În loc să-l jignească ori măcar să-l fluiere, cum ar fi procedat ai noştri, aceştia l-au aplaudat, ba l-au şi ajutat să revină pe gazon. Am înţeles atunci că aşa ceva nu se poate întîmpla şi în România, unde garduri de sîrmă, încă nu ghimpată , despart terenul de tribune.

E greu de anticipat dacă ele vor dispărea vreodată. În fond, de ce-ar dispărea de vreme ce, recent, un grup de fani turbulenţi din Ghencea a culcat la pămînt 10 metri de gard în 5 minute?! N-ar fi frustrant să le răpeşti unor tipi plini de iniţiativă asemenea bucurie?!

M-a mai impresionat şi secvenţa de după fluierul final. În ciuda faptului că Liverpool ratase calificarea şi, cu ea, întreg sezonul, spaniolul Rafa Benitez s-a grăbit să-şi felicite compatriotul de pe banca adversă, mai tînăr ca el cu 5 ani. Benitez a mers la Sanchez Flores şi nu numai că i-a strîns mîna, ci l-a şi îmbrăţişat. Scurt, cît lumina unui flash, însă a făcut-o fără să se simtă umilit. Nu cred să fi realizat în clipa respectivă că tatăl său a fost toată viaţa suporter înfocat al lui Atletico, sigur că nu-i ardea de asta. Dar a ştiut să-şi învingă tristeţea şi să se comporte ca un om cu educaţie, civilizat.

Să ne aducem aminte că, puţine zile înaintea duelului de pe Anfield Road, Sorin Cîrţu şi Viorel Moldovan s-au bălăcărit ca la uşa cortului, fiind la un pas să se încaiere. Nu mai continuu comparaţiile tocmai pentru că ele nu vor schimba nimic. Doar ne-ar mîhni şi mai tare. Clar, ei cu lumea lor, iar noi cu a noastră, contemporane, însă atît de diferite! Din păcate, chiar opuse. Diametral opuse.

Onor observatorii de arbitri se ocupă exact cu asta, îi observă pe arbitri şi, în funcţie de prestaţia acestora, le pun note. Ca să poată îndeplini asemenea misiuni, respectivii provin din rîndul cavalerilor fluierului retraşi şi ţin, logic, de CCA. Rolul lor nu trebuie confundat cu al supervizorilor, mai puţini şi aleşi exclusiv dintre mahării FRF şi LPF.

O dată încheiată introducerea, să trecem la subiectul de azi. Analizînd reparaţia observatorilor pe par-cursul returului, constatăm că unii au primit delegări foarte des, iar alţii foarte rar. Oricîtă înţelegere am manifesta faţă de nerespectarea unui ţintar, tot e cazul să ne mirăm: Dan Petrescu, George Ionescu, Constantin Gheorghe-Suceavă şi Cornel Sorescu au fost prezenţi la cîte 9 întîlniri de A în 13 etape, iar Stan Prodan la 7, în timp ce Nicolae Rainea la 6, Patriţiu Abrudan la 4 şi Ioan Danciu numai la una! Mirarea nu prea se justifică cîtă vreme cei cu multe delegări sînt membri ai Comisiei Centrale! Pare normal ca oamenii să se îngrijească de ei şi de bunăstarea lor, nu?

Să admitem că Petrescu şi Gheorghe-Suceavă au fost arbitri mari, deşi departe de clasa şi de prestigiul lui Rainea. Dar restul? Sorescu şi Prodan n-au figurat niciodată pe lista FIFA. Trimis şi la 4 partide de Liga a II-a!, ultimul s-a numărat printre arbitrii mediocri, de pluton. Totuși, există o explicaţie pentru frecvenţa cu care li s-au încredinţat meciuri ca să nu stea nici un week-end. Ambii au putere: primul desemnează brigăzile la ligile inferioare, iar celălalt răspunde de ra-poartele întocmite de “centrali”. Evident, cine-mparte parte-şi face!

Vă veţi întreba, poate, ce-i cu asta? Chiar e, din moment ce un observator de arbitri încasează 16,5 milioane de lei vechi pentru fiecare partidă, bani în mînă, neimpozabili! Din acest motiv şi vorbeam mai sus despre bunăstare. Deoarece, calculînd, ajungem la concluzia că Gheo-rghe-Suceavă, Sorescu, Petrescu şi Ionescu au luat din observări aproape cîte 150 de milioane în martie şi aprilie, adică peste 70 de milioane pe lună! Trai pe vătrai, venit frumos într-o ţară în care salariul mediu brut n-a depăşit în ia-nuarie 20 de milioane!

Reiese că, lipsiţi de măsură, ba şi de decenţă, oficialii CCA nu se mai opresc. Nesătui, trag spuza pe turta lor şi îşi umplu buzunarele. Nu-i corect ce se întîmplă, nu e, dar cine să îi cheme la ordine pe profitori cînd înşişi şefii lor, supervizorii, iau şi mai mult, 24,5 milioane de meci?! N-ar mai fi nimic de comentat. Cu asemenea conducători, fie ei şi de rang mai mic, fotbalul românesc îşi duce crucea.

Stim bine, şi ne bucurăm, că în Liga I se dă o luptă la baionetă pentru victoria finală. La fel se prezintă situaţia şi în eşalonul secund, de unde urmează să promoveze 4 echipe, ocupantele poziţiilor 1 şi 2 din fiecare serie. Victoria Brăneşti pare la un pas de atingerea obiectivului în B1, în timp ce Sportul, Petrolul, FC Snagov, Delta şi Stejaru visează să prin-dă ultimul tren. Bătaia e şi mai aprigă în B2. Liderul UTA şi formaţia de pe locul 5, FCM Tg. Mureş, sînt despărţite de numai 6 punc-te, din care motiv nimeni nu riscă un pronostic.

Intrînd în detalii, să observăm că, din pricina superficialităţii FRF, cele 4 promovate vor pleca din start cu un handicap. Simplu de ce vor fi dezavantajate. Întrucît sezonul de A 2010-2011 va demara pe 24 iulie, numai că, atenţie! , el va începe în condiţiile în care actuala Ligă I se va încheia pe 23 mai, iar Liga a II-a abia pe 12 iunie, 3 săptămîni mai tîrziu! Logic că nou-promovatelor le va rămîne mai puţin timp spre a-şi odihni fotbaliştii şi, eventual, spre a opera transferuri. În măsura în care nu se vor întări, de pre-supus că aşa cum au promovat, vor şi retrograda.

Să convenim că nu-i în regulă ce se întîmplă. Mai ales aceste echipe, unele urmînd să ajungă întîia oară în elită, ar avea nevoie de sprijin, de suport, care însă li se refuză! De precizat că ele nu cer vreun privilegiu, ci doar, în măsura posibilităţilor, un tratament cît de cît egal cu al viitoarelor adversare.

Comitetul Executiv al FRF a încurcat borcanele. Fără intenţie, însă le-a încurcat. A creat decalajul cînd a decis, în februarie, să se joace prima rundă a returului la A şi a amînat-o, sub amenin-ţarea ninsorii, pe cea de la B. Acum, nu mai con-tează dacă a greşit ori n-a greşit. Probabil că da, din moment ce, hotărînd joi să nu se mai dispute meciurile din eşa-lonul 2 fixate sîmbătă!, a lungit nepermis programul. Tocmai de aceea e datoria CEx să încerce să repare ce mai poate. Soluţia nu-i greu de găsit, s-ar cuveni introdusă încă o etapă intermediară în liga secundă, la mijloc de săptămînă, astfel încît întrecerea să se termine înainte de 12 iunie.

Veţi zice că, vizînd numai 4 formaţii, subiectul e minor. Pe de altă parte însă, nimic din ce-i incorect, inechitabil, nu e minor. Cît de mică, o nedreptate nu trebuie să ne lase niciodată indiferenţi.

După întîlnirea Gaz Metan-Gloria Bistriţa, 1-1, directorul general al grupării medieşene, Ioan Horoba, a criticat prestaţia arbitrului Marius Avram. Ulterior, a înaintat şi un memoriu împotriva “centralului” bucureştean, fiul lui Vasile, ex-preşedinte al CCA şi actual vice­preşedinte al FRF. Întrucît fazele reclamate sînt interpretabile, posibil ca Horoba să fi exagerat. Enervarea lui poate fi însă explicată, într-un fel şi scuzată, în ideea că echipa pe care o conduce se află în apropierea zonei retrogradării. Trăieşte sub presiune, periculos.

Ce credeţi că s-a întîmplat marţi, în ziua în care ziarul nostru a găzduit opinia conducătorului ardelean? Vasile Avram i-a telefonat lui Horoba, l-a jignit şi l-a ameninţat Mai întîi l-a făcut cum i-a venit la gură, “haimana”, “derbedeu”, “pervers” , “golan” etc, apoi şi-a pierdut complet măsura: “Mă, de la mine o să ţi se tragă! Voi vorbi cu şefii tăi să te dea afară, te voi aranja, te voi distruge! În loc să-l măsori pe fie-miu, mă, mai bine mi-ai măsura-o mie!”.

Oameni fiind, să zicem că şi o reacţie de acest gen merită înţeleasă pînă la un punct. Fiecare părinte îşi apără copilul, iar Marius Avram, deşi inclus pe lista FIFA graţie influenţei şi la insistenţele tatălui său, chiar e un arbitru valoros. De calitate şi de perspectivă. Din păcate, nu-i prima oară cînd însuşi tatăl său îl pune într-o situaţie penibilă.

Mai departe, atitudinea lui Vasile Avram nu trebuie însă nici acceptată, nici tolerată. Ea descalifică pentru că nu-i e îngăduit unui oficial al FRF, cu atît mai puţin unui vicepreşedinte, să insulte şi să ameninţe un membru afiliat, în plus şi director de club! Astfel de comportare trădează mentalitatea celui care-şi imaginează nu doar că-şi poate permite orice, ci şi, mai grav, că i se permite orice! Că el e buricul pămîntului şi toţi ceilalţi vasalii lui. Bănuiaţi că asemenea vremuri au apus definitiv? Iată că v-aţi înşelat!

Amintind că Vasile Avram face parte din corpul de elită al supervizorilor federali, se naşte întrebarea dacă va mai fi delegat la o partidă a Gazului? Evident că nu. Lucrurile n-ar trebui să se încheie însă aici. Normal ar fi ca, în conformitate cu Regulamentul, Comitetul Executiv să se sesizeze, să ia act de impertinența lui Vasile Avram şi să-l tragă la răspundere pe acesta, ba să-l şi sanc­ţioneze.

Altminteri, dacă Mircea Sandu şi CEx nu vor interveni prompt, senzaţia că fotbalul românesc e un teritoriu al abuzurilor va deveni şi mai tare o certitudine. Aşteptăm.