February 2010 ↓

Atîta vreme cît fotbalul românesc va continua să-i trateze pe antrenori ca pe niște neica-nimeni, nu va progresa!

Cînd Piatra Neamţ l-a demis pe Mulţescu, dacă şi Alba Iulia va renunţa la Falub, cum se aude, vom consemna a 21-a schimbare de antrenor în Liga I de la startul actualei ediţii de campionat! Nu-i mult, e nepermis de mult în condiţiile în care doar Timişoara, FC Braşov, Oţelul, Gaz Metan şi Poli Iaşi continuă azi cu aceiaşi tehnicieni cu care au început stagiunea, în vreme ce altele au mazilit 2 (Craiova), 3 (Bistriţa) şi chiar 4 (Ceahlăul)! Logic că formaţiile din zona retrogradării au procedat aşa, însă numai ele? Cum CFR, Unirea Urziceni, Steaua, Dinamo şi Rapid le-au imitat, de voie ori de nevoie (Urziceni), răspunsul e nu.

N-o să fac teoria chibritului, dar voi afirma că instabilitatea antrenorilor reprezintă una dintre cauzele ce trag în jos fotbalul românesc asemenea unei pietre de moară. De acord, şi alţii mai înlocuiesc, italienii, spaniolii, nemții, ba şi englezii, din al căror conservatorism a rămas mai degrabă legenda, nici unii însă atît de frecvent ca noi!

Revenind, era dreptul lui Ştefan-Pinalti, în calitate de primar al oraşului şi de finanţator al Ceahlăului, să-l scoată pe Mulţescu. Cine dă banii, iar sub Pietricica îi dă Primăria, şi hotărăşte. În fond, Pinalti l-a debarcat pe Fl. Marin de două ori pe parcursul a cîtorva săptămîni!, ce să ne mai mirăm?! Trebuie că l-a enervat înfrîngerea de-acasă cu Oţelul, cu atît mai greu de digerat cu cît Ceahlăul venea după o victorie răsunătoare obţinută în faţa Stelei la Bucureşti. Din cîte se pare, şi mai rău l-a înfuriat amănuntul că Mulţescu a modificat echipa aliniată în Ghencea, încălcînd astfel una dintre legile nescrise ale fotbalului, conform căreia echipa cîştigătoare nu se schimbă.

Avînd dreptul să ia măsuri, s-ar fi cuvenit însă şi ca Ştefan să nu uite că arbitrul P. Unimatan i-a dezavantajat flagrant pe nemţeni vineri, în momentul în care n-a sancţionat cu 11 metri şi cu eliminare faultul clar comis de Rîpă asupra lui Bădescu! Dacă arbitrul din Zalău ar fi aplicat regulamentul în minutul 63, putem presupune că gazdele n-ar fi pierdut, iar tehnicianul Ceahlăului şi-ar fi păstrat postul.

Ieri, am vorbit la telefon cu Mulţescu şi m-a surprins reacţia lui, cea a unui om învins, resemnat. Mă aşteptam să fie nervos, sau măcar mîhnit, dar m-am lămurit de ce nu e:  “Ştefan m-a demis după o înfrîngere, aşa că încerc să-l înţeleg. De la Jiul însă, pe motiv că jucătorii i s-au plîns că-i alerg prea tare, Simota m-a destituit în 2005 după 4 victorii şi un egal, cam cum am păţit-o şi la Braşov, cu Kraila! Din păcate, ăsta-i fotbalul nostru, nu le  arată antrenorilor nici un pic de respect!”. Recunosc că i-am dat dreptate.

Merită reţinut că Unirea Urziceni a oferit o replică dintre cele mai dîrze foarte puternicei Liverpool

Deoarece pînă şi întîmplările memorabile au un sfîrşit, iată că s-a încheiat aventura continentală a Unirii Urziceni, CEA MAI FRUMOASĂ a unei echipe româneşti din aceşti ani. Ghinionistă în C2, unde sorţii i-au scos-o în cale pe principala candidată la cucerirea trofeului, formaţia ialomiţeană şi-a apărat şansele cu îndrăzneală şi le-a pierdut cu demnitate. Deşi a ieşit din cursă, a făcut tot ce i-a stat în puţinţă, drept pentru care, mai ales în numele celor 8 puncte adunate în Champions League, i se cuvine O REVERENŢĂ. Onoare învinşilor!

Faptul că minute în şir, cu precădere pe parcursul repriza întîi, Unirea a jucat de la egal la egal returul cu Liverpool constituie un prilej de mîndrie pentru ea şi de satisfacţie pentru noi toţi. Ca şi amănuntul, selectat de pe o listă mai lungă, de a fi izbutit să-i înscrie gol din corner unei garnituri britanice de top, ba şi de a-i fi ameninţat calificarea timp de aproape un sfert de oră. În final, valoarea şi experienţa superioare au înclinat balanţa, însă campioana noastră a părăsit întrecerea cu FRUNTEA SUS. Aplauzele celor peste 20.000 de spectatori strînşi în Ghencea s-o încurajeze i-au demonstrat că n-a rămas datoare. N-ar strica să judecăm că atîta vreme cît o formaţie englezească de mijlocul clasamentului mai slab cotată decît Liverpool, Fulham, a eliminat Şahtiorul lui Mircea Lucescu, cîştigătoarea ultimei ediţii a Cupei UEFA, Unirea chiar n-are de ce să se întristeze.

Altminteri, mă îndoiesc că noului antrenor al ialomiţenilor i se poate imputa ceva. Clar, a pregătit meciul ca un profesionist, folosind ce-a avut la dispoziţie. Asemenea elevilor săi, şi Ronny Levy A FĂCUT CE-A PUTUT. Dacă nu s-ar fi accidentat repede căpitanul Galamaz şi dacă suedezul Johannesson n-ar fi ciupit-o în startul întîlnirii, Unirea ar fi dat probabil o replică şi mai dîrză. Dar atît, permiteţi-mi să apreciez că în cele din urmă, chiar şi suferind mai tare, Liverpool tot s-ar fi impus.

Recunosc că m-au surprins, fără să mă încînte însă, declaraţiile lui Levy de după partidă. La fel cum, în treacăt fie spus, m-au amuzat cuvintele lui Gigi Becali, care a decretat, în megalomania lui proverbială şi distractivă, că “Steaua o bătea pe Liverpool”!!!!

Întorcîndu-mă la Levy, acesta s-a plîns, întrucîtva logic, de arbitrajul din prima parte, pentru a ajunge la concluziile, din păcate, NEREALISTE, trase de păr, că “englezii nu ne-au depăşit cu nimic!”, “Nu meritam să pierdem!”, “Rezultatul nu-i just!” etc., etc. Vorbind aşa, Levy chiar m-a convins că gîndeşte, ori măcar că se manifestă, în stilul majorităţii oamenilor din fotbalul românesc, dispuşi să sacrifice orice adevăr pentru a susţine numai ce le place, NUMAI CE LE CONVINE. Altfel zis, ne-am lămurit că israelianul a nimerit la fix în Liga I, că aici e locul lui şi că e unul de-ai noştri. Shalom, mister Levy, bine ai venit!

Cît vom continua să privim fotbalul ca pe un război fără sfîrşit, nici să nu ne imaginăm că vom progresa!

Miercuri seară, în meciul dintre Inter şi Chelsea de pe San Siro s-a petrecut o fază parcă trasă la indigo după cea din partida Dinamo-Craiova, cînd Augustus Constantin n-a sancţionat cu 11 metri şi cu cartonaş roşu intervenţia lui Moţi. Tot la scorul de 1-0 pentru gazde, S. Kalou a pătruns în careul advers umăr la umăr cu Samuel, dar a reuşit să-i ia faţa acestuia, moment în care fundaşul Interului l-a agăţat din spate, precum Moţi pe Florin Costea. Fault fără dubii, penalty indiscutabil, poate şi eliminare, pe care însă nici “centralul” spaniol Mejuto Gonzales şi nici asistentul de pe atacul insularilor, altfel bine plasat, nu le-au văzut! În ciuda dezamăgirii ce se citea pe chipul lui S. Kalou şi al altor cîtorva jucători britanici, arbitrul a lăsat jocul să curgă.

Ce credeţi că s-a întîmplat la finalul întîlnirii încheiate, încă o coincidenţă, cu 2-1 în favoarea gazdelor? Antrenorul italian al formației londoneze, Carlo Ancelotti, a refuzat să comenteze faza cu pricina, în vreme ce patronul lui Chelsea, Roman Abramovici, s-a mulţumit să dea din mînă a lehamite. Să ne reamintim că, într-o situaţie similară, Silvian Cristescu, team managerul Craiovei, a părut muşcat de şarpe, iar finanţatorul Adrian Mititelu l-a făcut cum i-a venit la gură pe Augustus, ba a cerut şi excluderea lui din arbitraj! Analizînd în regim de urgenţă greşeala vîlceanului, băgase Dumnezeu zilele în sac?!, CCA n-a mers pînă acolo, însă nici nu i-a acordat lui Augustus circumstanţe atenuante, deşi acesta își recunoscuse public vina. Din contră, i-a tras 16 etape de suspendare!

Apropo de asta, aţi auzit cu ce sancțiune s-a ales suedezul Martin Hansson, cel care, ignorînd henţul clar comis de Thierry Henry în barajul Franţa-Irlanda, i-a calificat practic pe “cocoşi” la CM 2010? Cu nici una, dovadă că a condus recent duelul de Champions League dintre Porto şi Arsenal! În pofida faptului că irlandezii au protestat vehement, solicitînd oficial rejucarea meciului, FIFA nu l-a pedepsit pe suedez. Chiar mai mult, încadrînd eroarea lui, deși cu consecinţe de imagine şi financiare imense, în rîndul celor omeneşti şi, ca atare, scuzabile, l-a nominalizat pe Martin Hansson pentru turneul mondial din Africa de Sud!

N-are rost să mai lungim vorba şi, cu atît mai puţin, să recurgem la comparaţii. Dacă între fotbalul românesc şi cel cu adevărat puternic, de înalt nivel, există o distanţă apreciabilă, ea trebuie explicată prin diferenţa de valoare, dar şi de atitudine, de civilizaţie. Într-un cuvînt, de mentalitate, capitol la care noi stăm rău. Din păcate, foarte rău.

Dacă tot am adus cavaleri ai fluierului de peste hotare, de ce n-am pune un străin să-i conducă pe arbitrii români? 

Am scris că Augustus Constantin a greşit foarte grav în partida Dinamo-Craiova, impardonabil. Am cerut să fie oprit de la delegări, ceea ce nu mă împiedică să afirm că suspendarea lui pînă la finalul Ligii I, practic, pe 16 etape, e forţată, chiar ilegală. Din motiv că Regulamentul de Organizare şi Desfăşurare a Activităţii Arbitrilor prevede, la articolul 2.2, o suspendare între 3 și 4 etape, nu mai multe, pentru neacordarea unei lovituri de la 11 metri. Unde-i lege, echivalentul RODAA pentru cavalerii fluierului, n-ar trebui să existe abuzuri, dar iată că mai există! Întrucît vîlceanului i s-a imputat doar faza cu penaltyul şi cu eliminarea, nu şi maniera, în general corectă, sancţiunea amintită apare ca exagerată, trasă de păr. Scuzaţi comparaţia, ca şi cum unul care a furat un scuter ar primi 15 ani de închisoare! 

Să nu ne prefacem că nu ştim ce s-a întîmplat. Actualul preşedinte al CCA, Ioan Igna, s-a grăbit să-l radă pe Augustus ca să calmeze spiritele, dar mai ales ca să-şi salveze pielea, să-şi păstreze postul. A urmărit să-l mai domolească pe Mititelu după ce acesta începuse să-l acuze de legături mai vechi şi mai noi cu Dinamo! Într-adevăr, Igna a fost un mare arbitru şi e socotit un tip serios. Dar slab şi influenţabil, de unde şi temerea că nu va reuşi să scoată arbitrajul dintr-un impas ilustrat, printre altele, de amănuntul că din ce în ce mai numeroși “centrali” şi asistenţi, supuşi unor presiuni imense, au ajuns să meargă la meciuri cu frica-n sîn!

Ulterioară mandatului unui Vasile Avram care şi-a atins scopul de a-şi promova fiii, instalarea lui Ioan Igna poate fi considerată un pas înainte, numai că mic, mărunt. O rezolvare de moment, nu de durată. Conform specialiştilor în domeniu, dar şi unor arbitri, cea mai bună soluţie ar fi rechemarea lui Ion Crăciune sau a lui Aron Huzu, mutări însă imposibil de realizat. De primul, opozant declarat al FRF, Mircea Sandu nici măcar nu vrea să audă, în vreme ce, demisionar înaintea păgubitoarei numiri a lui Avram, celălalt s-a întors la Sibiu şi nu dă semne că l-ar mai interesa funcţia.

Plecînd de aici, nu-s singurul care întreabă de ce, dacă tot am apelat la arbitri de-afară, variantă pe care destui o susţin şi azi, n-am aduce şi la şefia CCA un străin, care să se bucure de credibilitate, pe care cluburile să nu-l poată contacta şi, cu atît mai puţin, manevra? Probabil că s-ar găsi amatori la un salariu de 4-5 mii de euro pe lună, o bagatelă pe lîngă sumele cheltuite cu brigăzile de peste hotare invitate din cînd în cînd să oficieze în Liga I. Nu mă îndoiesc că ideea li se pare unora fantezistă. Dar în cazul în care, de exemplu, scoţianul Robert Valentine ori maghiarul Sandor Puhl, foşti reputaţi cavaleri ai fluierului şi observatori UEFA retrași de curînd din orice activitate, ar accepta o asemenea propunere, arbitrajul românesc s-ar elibera de scandaluri şi de suspiciuni. Ar avea numai de cîştigat.