Ce echipă, ce antrenor!

Căutătorii de pete în soare vor zice că Unirea Urziceni a avut şi şansă aseară. O posesie a Sevillei net superioară şi două bare în contul formaţiei spaniole pe parcursul primei reprize. Ba şi un gol, cel al unei victorii […]

Căutătorii de pete în soare vor zice că Unirea Urziceni a avut şi şansă aseară. O posesie a Sevillei net superioară şi două bare în contul formaţiei spaniole pe parcursul primei reprize. Ba şi un gol, cel al unei victorii totuşi juste, înscris de Dragutinovici în proprie poartă.

Corect, aşa au stat lucrurile. Observaţiile de mai sus nu scad însă din meritele campioanei României şi ale lui Dan Petrescu, care au obţinut un succes memorabil. Unic în analele fotbalului nostru, adică istoric. Asta deoarece, organizată precum o trupă de asalt şi precisă asemenea unui ceas elveţian, Unirea a reuşit nu numai să ţină pasul cu un superadversar, ci şi să-l îndoaie. Iar în spatele grupului de bărbaţi gata de sacrificii s-a aflat, conform obişnuinţei, un tehnician meticulos, inspirat şi îndrăzneţ.

La urma urmei, ca să mă întorc de unde am plecat, un antrenor mare trebuie să aibă şi un dram de noroc. Acesta se numeşte, aplauze!, Dan Petrescu.