November 2009 ↓

Schimbările preconizate la Dinamo 
şi la Craiova ar trebui să înceapă 
chiar de la atitudinea conducătorilor

Dinamo şi Craiova afirmă că vor trece la curăţenia de iarnă. “Vor rămîne doar cei care merită”, s-a dezlănţuit Borcea, 
în vreme ce Mititelu a folosit acelaşi ton: “Se vor întîmpla lucruri majore. Voi lua deciziile potrivite”. Urmează să constatăm 
dacă investitorii amintiţi vor şi reuşi să pună piciorul în prag. Oricum, e de schimbat ceva întrucît actualele locuri din clasament, 7 şi, respectiv, 10, sînt sub valoarea loturilor. Şi, fireşte, sub cea a pretenţiilor.

Atît că modificarea atitudinii ar trebui să înceapă chiar de la cei care o proclamă. Pentru că în Ştefan cel Mare, pe lîngă greşelile de recrutare, s-a mers prea departe cu toleranţa. Sigur, vina principală pentru ieşirile în decor aparţine jucătorilor. Logic ar fi să se simtă însă cu musca pe căciulă şi acţionarii, care au tratat cu uşurinţă, parcă în glumă, abateri dese şi grave. Acum, deoarece gluma s-a îngroşat, dovadă că Tamaş, Adrian Cristea şi N’Doye au ajuns rezerve la meciul cu Alba Iulia! , e limpede că paharul s-a umplut şi că milităria trebuie dată jos din pod. Imediat, fără întîrziere.

FC Dinamo mai are de rezolvat şi chestiunea băncii tehnice. Nimeni nu se îndoieşte de priceperea şi de experienţa lui Dinu, iar de devotamentul lui nici atît. Dinu a fost, e şi va fi cîine pînă la moarte. Confruntîndu-se cu probleme de sănătate, pare însă mai greu de crezut că Mister va izbuti să-i conducă pe roş-albi prin telefon! Ar însemna să-i ceri unui om mai mult decît poate. Tocmai de aceea investitorii au sarcina să găsească o soluţie. Păstrîndu-l pe Dinu în calitate de consilier, lui Dinamo i-ar trebui un antrenor care să lucreze zi de zi şi, la fel de important, care să răspundă direct de rezultate. Să şi le asume.

La Craiova, amendînd în mod justificat comoditatea unora dintre jucători, Mititelu uită un lucru esenţial. Anume că el însuşi a declanşat declinul Ştiinţei atunci cînd, pe 15 mai, l-a demis pe Napoli în momentul în care Universitatea se afla pe poziţia a 6-a, de Europa League. Deşi s-a pierdut calificarea în C2, patronul şi-a închipuit că succesorii italianului vor rupe gura tîrgului. Numai că nici Gane, nici Mogoşanu, nici Neagoe n-au convins. Dacă Napoli n-a scos destul dintr-un grup talentat, dar capricios, cei care i-au urmat au scos şi mai puţin. Încă un caz care atestă că graba strică treaba şi că bunele intenţii nu scuză erorile. Ar mai fi de discutat şi despre mutarea echipei la Turnu Severin, alt exemplu 
de trufie, dar despre asta vom mai vorbi.

Craiova nu poate pune eşecul de la Cluj pe seama arbitrilor. Avînd o clasă în plus, CFR a jucat mai bine şi a învins pe merit

Mititelu îi reproşează lui Neagoe că a pierdut la Cluj din pricina unei tactici prost gîndite. Parţial, are dreptate. Titularizînd 5 fotbalişti cu profil ofensiv, pe Dina, Trică,  V. Badea şi fraţii Costea, tehnicianul oaspeţilor a sperat să-şi surprindă adversarii şi să-i încalece. Nici nu i-a surprins, nici nu i-a încălecat. Dimpotrivă, G. Mureşan şi Deac, ultimul din ce în ce mai convingător, au cîştigat lupta de la mijlocul terenului şi, datorită ei, meciul. Universitatea a mai mişcat în prima repriză, dar după pauză s-a prăbuşit ireversibil, duelul transformîndu-se încetul cu încetul într-un joc de-a şoarecele şi pisica. Evident, cu CFR în rolul pisicii care se mai şi distrează un pic cu şoarecele, dar pînă la urmă tot îl omoară.

Nu numai din acest motiv a cedat Craiova şi nu oricum, ci fără drept de apel. CFR s-a dovedit cu o clasă mai bună, ba chiar cu două. O dată în plus, garnitura someșeană a lăsat impresia unei trupe solide, serioase, bazte. Adevărat, nu-şi propune mereu să facă spectacol, dar posedă o calitate tipică echipelor mari, cu ștaif. Ştie să-şi creeze ocazii şi, mai important, să înscrie, multe dintre golurile sale venind parcă de nicăieri. Înaintea organizării,  a angajamentului, a unității etc., asta înseamnă valoare.

În schimb, Universitatea pare mai zglobie, mai sprinţară, de aceea şi place ochiului. Rămîne însă, cum s-a văzut şi sîmbătă, o garnitură de risipitori, în frunte cu Fl. Costea. Boemi, dar şi comozi, adică vinovaţi de ce li se întîmplă. De aici şi părerea că explicaţia poziției din clasament trebuie căutată întîi pe gazon şi apoi pe banca tehnică. De vreo 2-3 ani, suporterii alb-albaştri trag nădejde că favorita lor se va maturiza. Din păcate, se îmbată cu apă rece, iar visul li se va împlini probabil la Sfîntul Aşteaptă! Clar că la Craiova e ceva în neregulă, ceva defect.

Întorcîndu-ne la întîlnirea din Gruia, “centralul” Ov. Haţegan  şi asistentul V. Urzică au greşit atunci cînd, în faza premergătoare deschiderii scorului şi în cea a golului propriu-zis, au aplicat în mod diferit aceeaşi prevedere regulamentară. În ideea că, dacă a fost henţ la Rose, cum a semnalizat Urzică şi a fluierat Haţegan, a fost şi la Dubarbier, căruia i s-a permis însă să continue! Ori e henţ la amîndoi, ori nu e la nici unul. Și mai degrabă nu e, în absenţa intenţiei celor doi de a juca mingea cu mîna. Dar eroarea arbitrilor a contat puţin sau chiar deloc. După aspectul partidei, dominată copios de clujeni în majoritatea timpului, CFR a meritat victoria. A meritat-o cu prisosinţă.

Deşi a ratat prima tentativă, Yves Rossy 
e sigur că va survola curînd şi Gibraltarul

N-o să pasați din mînă în mînă prezentul articol şi nici nu 
vă veţi înghesui să-l comentaţi pe blog, sînt sigur. Asta deoarece n-am să prefaţez, cum probabil bănuiaţi, meciul Steaua-Vaslui, duelul dintre doi antrenori prieteni la cataramă, care au lucrat împreună în Panama, ci am să abordez alt subiect. Voi scrie despre un icar modern pe numele său Yves Rossy.Despre cine, vă veţi mira, cine-o mai fi şi băiatul ăsta?! Mai întîi că, împlinind 50 de ani, trebuie socotit bărbat în toată firea. Apoi că elveţianul în discuţie, fost pilot de vînătoare şi acum de linie, e primul om  care a reuşit să survoleze autonom Canalul Mînecii, cu ajutorul unei aripi confecţionate din fibră de carbon şi propulsate de 4 motoare cu reacţie. Întreaga maşinărie, adevărat vîrf tehnologic, reprezintă invenţia lui. El a imaginat-o şi tot el 
a construit-o, iar zborul amintit, plasat la loc de frunte în Guinness Book, a avut loc în septembrie 2008.

Deunăzi, Yves Rossy şi-a propus să traverseze şi Strîmtoarea Gibraltar ce desparte, pe lungimea a 38 de kilometri, Europa de Africa. Din păcate, nu i-a ieşit. S-a ridicat 2.000 de metri, după care, din pricina turbulenţelor, a pierdut controlul aripii şi a trebuit să se paraşuteze. A căzut în apă, de unde l-a cules un elicopterce l-a transportat la spital. Mai degrabă însă ca măsură de precauţie decît de nevoie, căci elveţianul n-a păţit nimic. Nici măcar nu s-a speriat, dovadă cuvintele încredinţate reporterilor înghesuiţi la uşa salonului:  “Urmează Sărbătorile, aşa că mai am de aşteptat pînă să încerc din nou. Dar fiţi convinşi că n-o să mă las, că în 2010 o voi lua de la capăt! Staţi pe-aproape şi n-o să vă pară rău, data viitoare voi reuşi!”.

Un exaltat, veţi spune, căruia îi place să se joace cu destinul, să-l forţeze şi chiar să-l înfrunte. Da, nu vă contrazic, dar vorbim despre unul dintre aceia care, visînd şi riscînd mai mult decît noi, muritorii de rînd, duc lumea mai departe. O împing spre progres şi o învecinează cu legenda. Fără să justific rostul acestui text, vă întreb doar atît, ce ne-am face fără asemenea apucaţi, fără asemenea nebuni frumoşi? Îndrăznesc să vă şi răspund: am fi 
mai săraci şi mai trişti. Dacă nu şi mai singuri.

Încă un nume, Cristian Balaj, pe lista oamenilor din fotbal ce sar în ajutorul unor năpăstuiţi

Recent, cu prilejul concursului Miss Maramureş 2009, arbitrul Cristian Balaj a scos la licitaţie cîteva tricouri primite amintire la partidele internaţionale pe care le-a condus, al Sampdoriei, al lui Heerenveen etc., iar suma strînsă a donat-o unui copil din Baia Mare diagnosticat cu o boală gravă a ochilor. Inclusiv dintr-o colectă, purtătorul ecusonului FIFA a adunat echivalentul a 4.000 de euro, bani ce vor fi folosiţi pentru o altă operaţie la care Ionuţ Bîlc va fi supus într-o clinică din Italia. Deşi nu e rudă şi nici măcar prieten cu familia băiatului, despre a cărui dramă a aflat din întîmplare, Balaj s-a angajat să le plătească lui Ionuţ şi mamei acestuia biletele de avion pînă la Roma şi înapoi.

Arbitrul băimărean nu-i singurul din fotbal, din sport, în general, gata să sară de îndată în sprijinul unor nefericiţi. Stelistul Bănel Nicoliţă a vizitat-o deunăzi la spital pe o tînără karatistă suferindă de leucemie. A încurajat-o pe Cosmina Păun şi i-a dăruit un tricou cu autograf.  Numeroşi actuali sau foşti campioni, Alina Dumitru, Marian Drăgulescu, Camelia Potec, Cătălina Ponor, Maricica Puică, Mihai Leu şi nu numai, s-au declarat şi ei dispuşi s-o ajute pe Cosmina în cadrul unei acţiuni iniţiate de ziarul Libertatea.

S-ar cuveni să nu-i uităm nici pe Mircea Lucescu şi pe George Copos, care oferă de 4-5 ani, la Iaşi, la Bucureşti şi la Piteşti, burse anuale unor elevi nevoiaşi, lipsiţi de posibilităţi. Spre lauda lor, atît antrenorul şahtiorului, cît şi finanţatorul Rapidului refuză să furnizeze amănunte privind actele lor de caritate. Preferă să facă şi să tacă, nu să se bată cu pumnii în piept.

În cazurile de mai sus, dar şi în altele, căci şi Adrian Porumboiu, patronul lui FC Vaslui, se numără printre altruiştii ce au hotărît să stea în anonimat, nu intră în discuţie sume uriaşe. Puţin de la Balaj ori de la Lucescu şi Copos înseamnă însă mult pentru alţii. O şansă, o speranţă. şi dacă unii vor zice că, fiind realizaţi din punct de vedere material, cei amintiţi au de unde da, tot trebuie să admitem că gesturile lor impresionează şi, ca atare, merită aduse la cunoştinţa publicului larg. Pentru că vorbim despre generozitate şi, pînă la urmă, despre omenie, calităţi din ce în ce mai rar întîlnite în lumea de azi, grăbită şi egoistă. Dar menite să aline dureri, ba chiar şi să schimbe vieţi.