October 2009 ↓

Recunoscînd că a greşit, antrenorul gorjenilor şi-a dat demisia de onoare

Înainte să scriu despre Cîrţu, am parcurs articolul lui Emil Grădinescu, găzduit pe blogul lui. Asemenea acestuia, nici eu nu mă erijez în avocatul celui ce tocmai s-a despărţit de Pandurii. Şi în opinia mea, a făcut un gest urît, atunci cînd, încrucişîndu-şi mîinile în semn de cătuşe, l-a jignit pe Augustus Constantin. Ieşire impardonabilă şi în ideea că arbitrajul vîlceanului din meciul cu Urziceni, cu scăpări, dar imparţial, nu justifica o astfel de răbufnire. Evident, copiii nu trebuie traşi la răspundere pentru actele părinţilor lor, niciodată şi nicăieri.

Plecînd de la culpa lui Cîrţu, nu-mi pot reprima cîteva nedumeriri provocate de suspendarea lui pe 6 etape. Prima ar viza graba cu care Comisia de Disciplină l-a judecat în regim de maximă urgenţă, luînd în discuţie luni o faptă petrecută sîmbătă! Omorîse Cîrţu pe cineva?! Întrebarea următoare e cum de şi-a închipuit vreunul dintre membrii Disciplinei, for ce se întruneşte de regulă joia, că antrenorul Pandurilor va putea fi audiat de comisie, din moment ce faxul prin care era convocat a sosit la Tîrgu Jiu la ora 11 şi, conform lui, antrenorul urma să fie prezent în Bucureşti la ora 13 a aceleeași zile? Cu ce să fi ajuns în două ceasuri, cu satelitul, cu cometa?! Amănuntul că organismul amintit a analizat cazul în lipsa pîrîtului naşte îndoieli cu privire la demersul Comisiei de Disciplină şi, implicit, la verdictul acesteia. Pentru că oricine are dreptul, indiferent cît e de vinovat, să-şi apere cauza.

Repet, era logic ca tehnicianul să plătească. Cu 6 etape, cu 3 ori cu 4, cum li s-a părut unora mai aproape de adevăr, contează mai puţin. Cert e însă că, asumîndu-şi vina, Cîrţu a demisionat din proprie iniţiativă. Practic, s-a autopedepsit. În consecinţă, pentru că aşa prevede noul regulament, nu va mai lucra pînă în vara viitoare. Le-a spus jucătorilor “eu am greşit şi, ca atare n-aş mai putea să vă cert pe voi cînd veţi greşi! La revedere şi succes!”. Deşi preşedintele Condescu a insistat să continue, Cîrţu nu s-a lăsat convins. Şi-a strîns bagajele şi s-a întors la Craiova.

Nu zic, precum alţii, că Sorinaccio ar fi părăsit corabia deoarece a simțit că şefii Federaţiei şi ai Ligii îi vînează pe gorjeni după ce Condescu a trecut în tabăra opoziţiei, contestîndu-l vehement pe Mircea Sandu. Nu-i exclus, dar nici sigur, căci nimeni nu alege să şomeze luni în şir pentru o supoziție! N-aş vrea să mă lansez în speculaţii, ceea ce nu mă oprește să mai pun o întrebare: în situaţia în care Cîrţu ar fi pregătit una dintre protagonistele Ligii I, de exemplu, o formaţie din Capitală, oare CD l-ar mai fi sancţionat cu atîta asprime? Sînt tentat să răspund prin nu.

Anticipînd că nu vom mai vorbi despre Cîrţu cît va sta pe bară, mi-aş mai permite o observaţie. I s-a asociat numele cu autobaza, de parcă şi-ar învăţa echipele doar să se apere, nu şi să atace. Clişeu fals, pentru că, iată, din oraşul lui Brâncuşi au plecat recent învinse FC Vaslui şi CFR Cluj, pe care Pandurii n-ar fi reuşit să le bată numai cu autobaza.

Cutez să afirm că dispariţia lui Sorin Cîrţu, un tehnician dintre cei mai competenţi, reprezintă pentru campionatul nostru o pierdere importantă. De acord că temperamentul îl trădează uneori şi îl împinge să sară calul, dar rămîne un tip de caracter. Pentru că nu-şi dă demisia de onoare decît un om care are onoare.

Fără să minimalizăm meritele Gloriei, ea s-a calificat și cu ajutorul arbitrului Istvan Kovacs!

Dacă o echipă eliminată din Cupă se poate declara totuși mulţumită, atunci Steaua se află în această situaţie paradoxală. În ciuda înfrîngerii, formaţia roș-albastră a dominat întîlnirea de la Bistriţa, mai ales pe parcursul reprizei secunde, așa că e în măsură să considere rezultatul ca fiind unul nedrept, mincinos. Ea a adus ușor mingea în preajma porţii adverse și a irosit ocazii mai numeroase. A dovedit însă din nou că suferă la finalizare. Iniţiază și dezvoltă bine, dar nu încheie la fel cum începe. Deși se simte o ameliorare în evoluţia ei, mai sînt destule de făcut.

Altfel, m-aș feri să trag în Bibișkov, cel care, ratînd penalty-ul de departajare, a trimis-o pe Gloria în “sferturi”. Chiar aș susţine că, folosit mai des și încurajat, bulgarul își va da drumul la joc. Ar merita ţinut, nu trimis la plimbare. În rest, pe lîngă un Tătărușanu impecabil, Dayro pare să-și reintre în mînă, ca și Pleșan, în vreme ce Ov. Petre mai are nevoie de timp. O dată cu apariţia ex-piteșteanului Tănase, e de presupus că forţa ofensivă a Stelei va crește.

Sub aspect tactic, Stoichiţă a surprins plăcut cu o așezare 3-4-3 ce le-a oferit băieţilor săi, unii titularizaţi pentru menajarea “senatorilor” Zapata, Ghionea, Toja, Nicoliţă și Kapetanos, mai multă libertate de mişcare. Dar nici Halagian n-a rămas dator. Iată, a îndrăznit să-l reprofileze pe golgeterul Coroian din atacant în fundaș central și n-a greșit. Într-un interval relativ scurt, veteranul tehnicienilor din Liga I a schimbat radical faţa Bistriţei, transformînd o trupă resemnată într-una energică, bătăioasă. De remarcat că Gloria n-a contribuit mai puţin decît Steaua la realizarea unui spectacol pe alocuri captivant.

Recent, cînd Halagian s-a reîntors pe bancă la 70 de ani, am scris că “Vulpoiul” poate fi colacul de salvare al lanternei roșii. Ultima ei speranţă. Pe blogul Gazetei, destui m-au luat peste picior: “Domnilor, nu poţi obţine performanţă cu antrenori care au vîrsta de mers duminica la biserică, nu la stadion” (ady). Renașterea Bistriţei, neînvinsă de la instalarea Armeanului, atestă însă că lucrurile nu stau așa. Ba chiar că stau invers.

Cîteva cuvinte despre arbitrajul lui Istvan Kovacs, pe care comentatorii TV l-au ridicat în slăvi cu un entuziasm greu de înţeles! Corect, “centralul” din Carei s-a străduit să conducă în stil modern și, în linii mari, și-a atins scopul. Evitînd să fluiere orice, i-a asigurat partidei cursivitate și ritm. Pe de altă parte însă, dincolo de laudele ce se cuvin Gloriei pentru o replică ambiţioasă și o calificare muncită, să notăm că I. Kovacs a comis două erori grave, ambele în detrimentul Stelei. I-a refuzat lui Ov. Petre, faultat în careu de D. Sînmărtean, un 11 metri indiscutabil și s-a grăbit să-l elimine pe Onicaș, analiza video a fazei demonstrînd că acesta n-a urmărit să-l lovească pe Borbely și că, de fapt, abia l-a șters.

Cu simbolul Stelei pe banca tehnică, Vasluiul a bătut tot ce-a întîlnit!

Deşi a condus Steaua în două rînduri, în intervalul octombrie 2007 - octombrie 2008 şi din decembrie 2008 în mai 2009, Marius Lăcătuş n-a entuziasmat. A rămas dator, o mare parte a suporterilor apreciind, cu strîngere de inimă, că tehnicianul nu se ridică la înălţimea fostului jucător, păstrat în sufletul şi în memoria lor ca un adevărat simbol. De iubit la infinit şi de respectat la fel.

Merită precizat că Lăcătuş nu e numai cel mai galonat fotbalist din istoria Stelei, cu care a cîştigat 10 campionate, 6 Cupe şi, perla coroanei, Cupa Campionilor Europeni, ci şi deținătorul celor mai multe trofee cucerite cu o echipă de club românească. Doar Belodedici, cu o “dublă” în Cupa Campionilor, l-ar putea concura, atît că acesta a obţinut succese și cu formaţii de peste hotare, din ex-Iugoslavia şi din Mexic. Cîteva dintre recordurile lui Lăcătuş vor fi cu greu depăşite. Dacă vor fi. De pildă, a strîns în tricoul Stelei 72 de prezenţe în cupele continentale, în vreme ce următorul clasat, Nicoliţă, are 53.

Şi totuşi, cum ziceam, pe banca roş-albaştrilor nu prea i-a ieşit. Cu siguranţă că şi din pricina patronului, cunoaşteţi povestea, aşa că trec mai departe, cert e însă că n-a rupt gura tîrgului. A plecat din Ghencea mai degrabă învins, cu un zîmbet amar în colţul gurii. Învinovăţindu-l cu precădere pe Gigi Becali de cele întîmplate, unii fani au regretat despărţirea de Lăcătuş, dar alţii nu. Dificil de spus care au fost mai numeroşi, probabil totuşi că ultimii. Oricum, destui s-au grăbit să afirme că Fiara de odinioară şi-a tocit dinţii şi că antrenorul Lăcătuş nu va mai izbuti curînd să spargă plafonul mediocrităţii. Nici acum, nici altădată.

Iată însă că scepticii s-au înşelat. Numit la Vaslui în septembrie, Lăcătuş şi-a propus să demonstreze că ştie meserie şi, într-o primă fază, a reuşit. Cu el la timonă, trupa finanţată de Porumboiu a susţinut 4 partide şi le-a cîştigat pe toate! Una pe teren propriu, cu Astra, teoretic mai uşoară, şi trei în deplasare, ba încă la Urziceni, în faţa actualei campioane, la Craiova şi, marţi, la Mediaş în Cupă, adică pe stadioane unde gazdele se împacă rareori cu ideea înfrîngerii.

Fireşte că e prematur de dat un verdict. Drumul pe care s-a angajat Vasluiul se anunţă lung şi anevoios. În măsura în care ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, atunci Lăcătuş are dreptul să spere, să viseze că va continua seria izbînzilor cu o echipă pe care a scos-o repede din amorţeală şi din rutină. Şi căreia, începînd lucrul dimineaţa şi terminîndu-l seara, îi dedică întreaga energie cu o rîvnă ce l-a uimit pînă şi pe Porumboiu, convins că nu există om în Vaslui care să muncească mai mult decît el!

Ieri, la puţine ceasuri după succesul de la Mediaş, l-am sunat pe cel despre care scriu ca să-l invit la Recursul etapei. Calculasem că meciul Vasluiului cu Internaţional Curtea de Argeş se va încheia duminică la 17.45 şi, ca atare, Lăcătuş ar putea sosi în timp util în studioul GSP TV. “Ce să caut la Bucureşti?!, s-a mirat, nu vin nici săptămîna asta pentru că nu-mi văd capul de treabă. Familiei îi duc dorul, numai că soția și fiica trebuie să mă înţeleagă! Voi ajunge acasă doar cînd se va întrerupe campionatul pentru testul cu Polonia, sub nici o formă mai repede”.

Clar, Marius Lăcătuş are ceva de demonstrat şi încearcă să demonstreze. De urmărit.

Din cel mai mare, bugetul alocat sportului românesc a ajuns mai mic ca oricînd!

În ianuarie, cînd s-a aprobat bugetul pe 2009, şeful MTS de la acea dată s-a lăudat cu suma destinată sportului. Monica Iacob-Ridzi chiar avea motive de mîndrie, asta în ideea că domeniului respectiv i se alocase un buget mai mare ca oricînd. Pe parcurs însă, şi ca efect al crizei economice, s-a trecut la rectificări, pentru ca astăzi să constatăm, după a treia tăiere de fonduri, că sportului i-a rămas cel mai mic buget din istorie. Detaliul că procentul lui din PIB începe cu două zerouri vorbeşte de la sine. Din păcate, ne determină să aşteptăm şi mai puţin de la sport, atît în planul performanţei, cît şi al bazei materiale.

Am mai scris aici că noul ministru din Vasile Conta, Sorina Luminiţa Plăcintă, trebuia să repare cîteva din gafele comise de Monica Iacob-Ridzi, care dăduse afară într-o singură zi peste o sută de specialişti din direcţiile judeţene, din cluburi şi din complexele naţionale. A făcut-o în două cazuri. Pe Elena Frîncu a păstrat-o în funcţia de director al DJS Constanţa, iar pe fosta campioană europeană de atletism Fiţa Lovin, ex-directoare a DJS Galaţi, a reîncadrat-o ca adjunct. În rest, doamna Plăcintă nu numai că n-a îndreptat greşelile predecesoarei sale, ci le-a continuat. A scos alţi 37 de tehnicieni cu experienţă, ba şi care luaseră cu cîteva luni în urmă examenul pe post!!!! Cum PSD ieşise de la guvernare, toţi cei maziliţi aparţineau partidului amintit ori doar îl simpatizau, sportul devenind iarăşi ţinta şi victima unei politizări excesive. Menită să-i întîrzie sau chiar să-i blocheze progresul.

De menţionat că unele dintre destituirile cu pricina au purtat semnătura secretarului de stat Doina Melinte. Tocmai pentru că multipla laureată olimpică, mondială şi continentală a condus ani în şir DJS Bacău, a surprins neplăcut faptul că a acceptat să se implice într-o asemenea treabă. Cu alte cuvinte, că a lovit în oameni alături de care a mîncat pîine vreme îndelungată. Sigur că a acţionat la ordin, ceea ce o scuză pînă la un punct. Mai departe însă, s-ar fi cuvenit să nu pactizeze cu cei care, intenţionat ori nu, fac sportului mai multe deservicii decît servicii. Regret s-o spun, dar Doina Melinte riscă să-şi strice, numai şi prin pasivitate, o reputaţie clădită cu talent şi cu sudoare.

Cîteva personalităţi din sport, zice-se că îndemnate de Elena Frîncu şi Elisabeta Lipă, au iscălit recent o scrisoare deschisă prin care, exprimîndu-şi deplina încredere în doamna Plăcintă, i-au cerut lui Traian Băsescu menţinerea acesteia în fruntea MTS. Printre alte argumente, l-au invocat şi pe acela că “a venit mereu în întîmpinarea nevoilor sportivilor, a rezolvării problemelor din sport”.

Frumos spus, dar şi la fel de adevărat? Mai degrabă nu, din moment ce Sorina Luminiţa Plăcintă n-a catadicsit să meargă la aeroport pentru a-i primi pe gimnaştii şi pe scrimerii întorşi recent de la CM cu medalii de aur!!!! Pur şi simplu, n-a găsit timp nici pentru Marian Drăgulescu, nici pentru Rareş Dumitrescu, considerînd important să participe la o şedinţă şi inutil să-i felicite pe proaspeţii campioni ai lumii! Nici un alt şef al sportului n-a procedat vreodată aşa. Logic, pare greu de crezut că Traian Băsescu poate înţelege atitudinea doamnei Plăcintă deoarece, pe cînd conducea Transporturile, actualul preşedinte al României a ţinut să-i ofere flori Gabrielei Szabo la Otopeni, inconfundabila campioană fiind legitimată la Rapid, club al MT. Doamna ministru fie n-a auzit, fie n-a interesat-o.