February 2009 ↓

În loc s-o sprijine pe Poli Timişoara, FRF a înfundat-o!

Iancu şi Chivorchian au susţinut adesea că, în loc s-o sprijine pe Timişoara în tentativa de a recupera cele 6 puncte cu care a penalizat-o Tribunalul Sportiv de la Lausanne, FRF n-a jucat corect şi mai degrabă i-a pus BEŢE ÎN ROATE. Nu i-am crezut. Avertizaţi că se află în relaţii reci cu oficialii Casei Fotbalului, ba şi tensionate, i-am bănuit pe cei doi că arată cu degetul spre cine nu trebuie. Întrucît orice federaţie e datoare, prin statut, să-şi apere cluburile precum o cloşcă puii, nu mi-am închipuit că FRF poate proceda altfel. Iată însă că m-am şi ne-am înşelat cînd am luat de bune asigurările date de şefii FRF, care n-au pregetat să declare public că o ajută pe Poli. Sau măcar că încearcă.

Ieri, publicînd facsimilul unei scrisori trimise de la Bucureşti la Lausanne, Gazeta a demonstrat că FRF A MINŢIT. Nu numai că forul condus de Mircea Sandu n-a ajutat-o pe Timişoara, dar a cerut TAS, negru pe alb, să respingă recursul înaintat de ea! Implicit, să menţină hotărîrea FIFA din 3 septembrie 2008 privind depunctarea! Poveste veche, una spunem şi alta fumăm.

Ca necazul să se transforme în haz, toţi federalii au pretins că sînt străini de răspunsul amintit!!!! Poate că într-adevăr preşedintele Mircea Sandu n-a fost informat. La fel, ca să fim îngăduitori, şi secretarul general Adalbert Kassai. În calitate de coordonator al Departamentului Juridic, Justin Ştefan avea însă OBLIGAŢIA DE SERVICIU să le aducă la cunoştinţă că a trimis o adresă la TAS şi ce conţine aceasta. Căci nu-i de conceput că unul dintre colaboratorii lui, avocatul Bogdan Popescu, a semnat din proprie iniţiativă documentul expediat la Lausanne! Om fi noi naivi, uşor de păcălit, dar nici chiar aşa!

După unii minoră, chestiunea e foarte importantă deoarece, în condiţiile în care i se restituiau 6 puncte, Timişoara ar fi abordat returul de pe poziţia de lider al Ligii I. Drept pentru care, pînă la urmă, Sandu şi Kassai NU POT FI SCOŞI DIN CAUZĂ. Deşi nu ei au iscălit, ar fi trebuit neapărat să ştie ce se întîmplă în ograda lor. Cum pretind că n-au ştiut, ori chiar n-au ştiut, ce să înţelegem? Nimic altceva decît că la FRF fiecare face ce-i trece prin cap şi, încă mai grav, nu e tras la răspundere dacă greşeşte. Concret, că Federaţia seamănă cu un sat fără cîini prin care se umblă fără băţ.

De-acum înainte, Timişoara pare să fi pierdut, ori a şi pierdut, speranţa de a mai primi înapoi punctele. Nu zic că FRF e prima vinovată pentru asta. Întrucît s-a dovedit duplicitară, poartă însă şi ea mare parte din vină.

S-a dovedit c-am avut dreptate: observatori pentru arbitri nu pot fi decît foştii arbitri

Deunăzi, UEFA a comunicat FRF că pe lista observatorilor de arbitri nu pot figura fotbaliştii retraşi de pe gazon. Sub nici o formă, nici unul, indiferent ce carte de vizită au, cîte selecţii în “naţională” etc. Pe post de somaţie, mesajul sosit de la Nyon nu comportă interpretări. El transmite clar, fără echivoc, că arbitrii sînt notaţi numai de către FOŞTII LOR COLEGI, din care motiv Cămătaru, Prunea, Prodan, Timofte I ş.a., incluşi pe lista respectivă în urmă cu 20 de luni, trebuie radiaţi din corpul observatorilor de arbitri! S-ar cuveni ca ei să fie ţinuţi aproape de activitatea ce le-a adus notorietate, dar nu se vor mai ocupa de cavalerii fluierului. Domeniul rămîne strict în sarcina foştilor arbitri.

E şi punctul de vedere pe care l-am susţinut în editorialul “Nu li se potriveşte!” din 21 iunie 2007, cînd am atras atenţia:  “Mai normal e ca, reconvertite la fotbal, gloriile de odinioară să răspundă de organizarea partidelor, nu de prestaţia arbitrilor. Să fie desemnaţi observatori pentru meciuri, nu pentru arbitri”. Argumentam cu acelaşi prilej că Prunea, Cămătaru & Comp., necunoscînd în detaliu regulile arbitrajului, şi încă mai puţin subtilităţile lui, vor fi amestecaţi într-o treabă pe care nici n-au făcut-o şi pe care,  logic, nici N-O STĂPÎNESC SUFICIENT. Iar lipsa de  competenţă duce, se ştie, la cea de autoritate.

Mircea Sandu şi, înaintea lui, Ionuţ Lupescu şi-au asumat însă riscul, ca să se demonstreze acum că au greşit. Practic, că au transformat o intenţie lăudabilă, aceea de a reintegra în circuit cîteva dintre vedetele de altădată, într-un EŞEC, într-un RATEU. Cu consecinţe neplăcute pentru cei în cauză, care se văd, cu precădere Cămătaru şi Timofte I, necuprinşi în organigrama federală, puşi pe liber! Eventual, pasaţi Ligii, unde se va decide dacă vor fi ori nu folosiţi ca observatori cu organizarea. Date fiind raporturile lui cu şeful LPF, cu siguranţă că mai ales lui Prunea nu-i convine deloc situaţia. 

A fost nevoie, iată, să treacă mai mult de un an şi jumătate, ba să intervină şi UEFA, ca Mircea Sandu şi subordonaţii acestuia să ajungă la vorba noastră! O fi mai bine mai tîrziu decît niciodată, dar povestea vine să probeze din nou că la FRF se lucrează uneori, din păcate prea des, ANAPODA, POMPIERISTIC. Asta şi deoarece poziţia forului european nu-i nouă, doar că la Nyon nu s-a ştiut, s-a auzit abia recent, că FRF îşi permite să încalce  directivele UEFA! Chiar aşa, vor mai sări Naşu’ şi Kaiserul ca arşi, pretinzînd că-i criticăm degeaba, sau vor admite că am avut dreptate?

Alertă la FRF: Curtea de Apel a demonstrat că litigiile federale pot ajunge şi în instanţele civile!

L-aţi citit ieri pe Tolontan? A scris despre hotărîrea Comitetului Executiv de a trimite dosarul “Valiza” spre rejudecare, dar nu şi-a ascuns temerea că, la fel ca şi prima oară, cazul va fi înmormîntat. Aşa a şi tras concluzia că FOTBALUL E STAT ÎN STAT la noi. Sentiment împărtăşit, fie şi numai în parte, de majoritatea celor care cunosc fenomenul. Continue reading →

Deşi propunerea lui  Mititelu are numeroşi adepţi, FRF nici măcar nu vrea s-audă de ea!

Odată cu începerea returului, revin în actualitate şi arbitrii. Aceştia preocupă şi din considerentul că vor juca un rol foarte important în a doua jumătate a campionatului, pe parcursul căreia se vor hotărî titlul, calificările în Cupa UEFA şi retrogradarea. Concomitent, se discută şi despre propunerea lui Adrian Mititelu ca sediul CCA SĂ SE MUTE DIN CAPITALĂ. Chiar dacă unii afirmă că patronul Craiovei exagerează cînd pretinde că, fiind găzduită în Casa Fotbalului, Comisia Centrală a Arbitrilor e manipulată de FRF, dar şi folosită de cluburile bucureştene puternice în propriul lor interes, sugestia lui Mititelu a găsit destui adepţi. Printre care, fără să fie singurii, Marian Iancu, Cornel Penescu şi Marin Condescu.
Aceştia susţin că în multe ţări, de pildă, în Spania şi în Italia, forul amintit nu funcţionează sub acelaşi acoperiş cu federaţia. În plus, se întreabă finanţatorul Universităţii şi aliaţii lui, de ce n-ar putea comisia de arbitri să părăsească Bucureştiul, din moment ce, cu excepţia lui Dan Petrescu şi a secretarului executiv interimar Gheorghe Moise, toţi ceilalţi membri ai ei DOMICILIAZĂ ÎN PROVINCIE? Preşedintele Gheorghe Constantin la Rîmnicu Vîlcea, Marcel Lică la Constanţa, Nicolae Grigorescu şi Ioan Igna la Timişoara, Constantin Gheorghe la Suceava şi Cornel Sorescu la Piteşti. Logic, situaţia de mai sus trebuie judecată ca un argument în sprijinul propunerii lansate de Mititelu.

Ca şi acela că, plecînd din Casa Fotbalului, CCA va cîştiga independenţa de care s-ar bucura acum doar pe hîrtie. Una teoretică, nu şi reală. S-ar ajunge acolo fie şi numai datorită faptului, în aparenţă minor, că numeroşii conducători de cluburi veniţi cu varii treburi la FRF n-ar mai deschide de dimineaţă pînă seara uşa CCA, ca să afle mai devreme cine îi fluieră şi, încă mai grav, ca să facă presiuni. Pentru a-l cere pe x la centru ori pe y la tuşă!

În frunte cu Mircea Sandu, FRF respinge însă ideea mutării. Nu oricum, ci energic, ferm.  “Cît timp, în conformitate cu prevederile FIFA şi UEFA, noi controlăm şi finanţăm Comisia Centrală a Arbitrilor, ea rămîne pe loc”, explică federalii. Ei uită însă esenţialul, anume că mutarea CCA în provincie, sau măcar la altă adresă din Bucureşti, care pare varianta cea mai la îndemînă, nu înseamnă scoaterea acesteia de sub jurisdicţia FRF. Comisia şi-ar schimba sediul, NU ŞI STATUTUL. Dar ar lucra mai liniştită, n-ar mai fi supusă atîtor intervenţii. Imixtiuni care, oricît le-am minimaliza, nu încetează să le dea bătăi de cap lui Gheorghe Constantin et Comp.

Cu alte cuvinte, deşi CCA i-ar prinde bine să se mute, şansele să se întîmple aşa sînt minime. Pînă la urmă, veţi zice, contează mai puţin în ce imobil îşi desfăşoară activitatea comisia, cît contează, fireşte, modul în care arbitrii se vor comporta în sezonul de primăvară. Dacă ei vor greşi, dar erorile lor vor fi lipsite de rea-credinţă, omeneşti, Mititelu va fi socotit în continuare un rebel fără cauză, iar federalii îi vor rîde-n nas. Dacă nu, va fi însă deranj. DERANJ MARE.