September 2008 ↓

Copos i-ar fi propus antrenorului lusitan să-şi dea demisia, dar acesta a refuzat

Cîtă vreme Rapidului i-a mers jucăria, şi scurtă vreme chiar i-a mers, cînd Copos, cînd Taher au revendicat achiziţionarea antrenorului lusitan. Mîndru nevoie mare, Taher a şi decretat că “venirea lui Peseiro reprezintă pentru noi cel mai bun transfer al sezonului”! Acum, după ce Rapid n-a mai cîştigat de 5 etape, ba a şi pierdut acasă cu Argeşul, finanţatorii bat în retragere. Copos arată spre Taher şi invers. În realitate, s-a ales varianta Peseiro dintre alte 4-5, iar decizia s-a luat într-un colectiv mai larg.

Fireşte, înfrîngerea de duminică i-a înfuriat pe suporterii vişinii. Scandînd demisia şi fluturînd batiste albe, ei i-au cerut lui Peseiro să-şi facă bagajele. Sub presiunea fanilor, Copos nu s-ar fi sfiit să-i propună tehnicianului portughez să demisioneze. Numai că, dintr-un motiv foarte simplu, acesta s-a prefăcut că n-aude. Dac-ar pleca din proprie iniţiativă, n-ar primi nici un ban. Dacă însă i s-ar rezilia înainte de termen contractul semnat pe 3 ani, clubul ar trebui să-i achite 500.000 de euro. Întrucît nici Copos, nici Taher nu se înghesuie să plătească suma respectivă, Peseiro a rămas. Întrebarea e pentru cît timp?

Pe lîngă rezultatele slabe ce-au aruncat Rapidul pe locul 11, la 9 puncte de liderul Ligii I, lui Peseiro i se reproşează şi campania de transferuri. Nu i-a impus nimeni pe cine să aducă, a adus pe cine a vrut, iar dorinţele, cît de costisitoare, i-au fost îndeplinite pînă la ultima. A adus numai străini, dovadă că a folosit duminică 14 jucători, dintre care un singur român, pe Marius Constantin! Adevărat record chiar şi în fotbalul nostru, din ce în ce mai dependent de importuri, mai cosmopolit.

Poate că n-a dat-o în bară cu toţi străinii, dar cu mulţi a dat. Probabil cu Paulista, cu Joao Paulo, cu C. Sousa, cu Djalovici şi, înaintea tuturor, cu portarul Pardo, care a comis şi în meciul cu Argeşul alte două gafe imense. Mergînd pe mîna străinilor, Peseiro a băgat zîzanie în vestiar. Simţindu-se marginalizaţi, românii au început să murmure şi să protesteze. De pildă, Herea şi N. Grigore n-au priceput, pentru că nici n-aveau cum, de ce antrenorul n-a apelat la ei, ci i-a ţinut rezerve, în condiţiile în care, duminică, mai ales linia de mijloc a suferit. Serviciul, construcţia. N-au înţeles nici specialiştii, neplăcut surprinşi de evoluţiile unui Rapid lipsit de idei, dar şi de vlagă, fragil, lent, vulnerabil. De unde Şi observaţia că, încărcînd prea tare antrenamentele, Peseiro a greşit dozarea pregătirii.

Clar, Giuleştiul stă pe un butoi cu pulbere. Intuind primejdia, Peseiro a promis că echipa îşi va reveni în partida cu Wolfsburg. Dar nu va fi suficient să joace bine, cum s-a angajat portughezul, va fi obligatoriu să obţină calificarea. Altfel, fie Copos, fie Taher, fie amîndoi vor trebui să scoată de la chimir jumătate de milion de euro şi Peseiro să plece.

La Florenţa, Stelei nu-i va ajunge să se apere atent, ci va trebui să şi atace cu mai multă îndrăzneală

De regulă, Gigi Becali e subiectiv atunci cînd se referă la Steaua. De data asta însă, a avut dreptate să numească punctul luat vineri la Cluj “important” şi să declare că “adversarii au fost mai buni”. Pe parcursul unei confruntări care nici n-a entuziasmat, nici n-a dezamăgit, Steaua a început în forţă, convingător. Numai că, treptat, a pierdut iniţiativa şi, silită să facă pasul înapoi, trebuit să recurgă în special la arma contraatacului. Dacă Rădoi şi Ov. Petre s-ar fi găsit pe gazon, probabil că ar fi răspuns altfel. Aşa, întrucît Toja a dovedit din nou că locul lui nu-i în centru, misiunea de a înviora compartimentul median a căzut cu precădere în sarcina lui Lovin. Acesta s-a ridicat peste cota lui obişnuită, doar că o formaţie, indiferent care, ce speră să cîştige bătălia de la mijlocul terenului printr-un jucător ca Lovin riscă să aibă o problemă ori chiar are. Deoarece Lovin e un servant, nu un creator.

Prin comparaţie cu CFR, Stelei i-a lipsit viteza cu care să fi surprins. Accelerarea acţiunilor urma să vină de la Semedo. Portughezul a vrut totul şi n-a reuşit nimic dar asta îl priveşte pe el şi, mai departe, pe Lăcătuş. Cert e că se aştepta altceva de la Semedo, sprinturi şi ruperi de ritm în stare să răvăşească defensiva clujeană. S-a aşteptat însă degeaba. În asemenea condiţii, Steaua a demonstrat, şi nu pentru întîia oară, că mai degrabă ştie să se apere decît să atace. Ceea ce cu siguranţă că marţi, la florenţa, nu-i va ajunge. Liga campionilor pretinde mai mult.

La Cluj, Stelei i-a ieşit rezultatul şi mai puţin jocul. A arătat ca o echipă lucrată şi ambiţioasă, uneori însă sub CFR. Prima explicaţie? Plusul campioanei la capitolele talent şi omogenitate. Gruparea de pe Someş şi-a schimbat într-o proporţie mai mică garnitura, în vreme ce contracandidata din Ghencea, pentru că a tot adus jucători, mai caută formula ideală şi, prin ea, reţeta succesului. Mai ales în faza ofensivă, pentru rezolvarea căreia explozia lui D. Moreno şi rîvna lui Nicoliţă nu-s suficiente. Ca să dea lovituri decisive, Stelei i-ar trebui şi un vîrf de careu abil, percutant. Greu de spus cine va fi acesta, dar Arthuro nu e. Sau încă nu e.

În general echilibrate, cifrele derbyului publicate duminică de ziarul nostru, CFR superioară la numărul ocaziilor de gol, Steaua la posesia balonului etc., susţin afirmaţia lui Lăcătuş că egalul a fost corect, echitabil. Dincolo de el, e de observat că Steaua a avut noroc, dar şi ghinion. Noroc cînd mingea expediată de G. Mureşan a izbit stîlpul porţii lui Zapata, ghinion în momentul în care arbitrul A. Constantin nu l-a eliminat, cum s-ar fi impus, pe căpitanul clujenilor, Cadu călcînd peste Arthuro ca pe trotuar, hotărît. Cu un om în minus de la 0-1, ba şi din minutul 31, merită presupus că trupa lui Trombetta n-ar mai fi izbutit să domine, uneori categoric, finalul întîlnirii. Altminteri, se cuvine remarcat că, după înlocuirea lui Andone cu Trombetta, CFR joacă mai dezinvolt, mai frumos, mai liber. În măsura în care va continua la fel, va reintra în lupta pentru titlu.

Editura Flammarion a scos pe piaţă în 24 septembrie volumul “Zidane. Une vie secrete”, semnat de jurnalista Besma Lahouri. Cartea a stîrnit un interes deosebit şi pentru că Zizou n-a încuviinţat tipărirea ei. Ba chiar s-a opus din răsputeri să apară. Cei care au şi citit-o susţin că, deşi neautorizată, biografia nu reprezintă un atac la adresa lui Zinedine Zidane şi, pe de altă parte, nu provoacă scandal. Dincolo de “o scriitură inegală şi de o construcţie derutantă” (l’Express), cartea ar suferi şi din pricina faptului că autoarea nu se pricepe la fotbal. Dar Lahouri nu şi-a propus să-l înfăţişeze pe jucătorul Zidane, ci pe omul cu acelaşi nume, devenit celebritate planetară. Cotat de unii ca fiind cel mai cunoscut francez de la Napoleon încoace. Continue reading →

Suporterii Stelei pot să se bucure, nu însă şi cei ai echipei naţionale

Admiratorii fotbalului italian trebuie să se fi simţit dezamăgiţi urmărind miercuri seara, pe Boom, duelul dintre Lazio şi Fiorentina, cîştigat clar de prima echipă, cu 3-0. Asta deoarece, cu excepţia începutului furtunos al reprizei secunde, cînd romanii au înscris în decurs de numai 8 minute toate golurile, meciul n-a avut nici sare, nici piper. A fost slab, foarte slab.

Dacă în intervalul amintit s-a remarcat totuşi un “Lazio spettacolo” (La Gazzetta dello Sport), Fiorentina a oferit o replică surprinzător de anemică. S-a apărat haotic, a construit împleticit şi n-a tras nici măcar un şut pe spaţiul porţii adverse, din care pricină a suferit cea mai dureroasĂ ÎnfrÎngere din ultimii 3 ani. Mai exact, de la instalarea lui Prandelli pe banca tehnică. Cum, dintre componenţii formaţiei viola, cea mai mare notă a primit-o portarul Frey, 6,5,  e uşor de dedus că Mutu et Comp. au prins o zi neagră. Una pe care ediţia din Firenze a ziarului Corriere della Sera n-a ezitat s-o amendeze: “E întuneric la Fiorentina, iar Prandelli caută întrerupătorul”.

În măsura în care, folosit de Rossi fundaş stînga, ex-dinamovistul Ştefan Radu şi-a făcut datoria cu prisosinţă, aceeaşi La Gazzetta punîndu-i 6,5 şi caracterizîndu-l drept “ordonat şi eficace”, Adrian Mutu a rămas dator. “Nu i-a reuşit chiar nimic”, a constatat Agenţia Datasport, al cărei trimis special a evaluat prestaţia românului la doar 4,5. Pentru a adăuga că “nimeni nu şi-a dat seama că Mutu a fost pe teren” Practic, cel alintat Il Fenomeno a ieşit în evidenţă într-o singură fază, din păcate, în cea în care l-a agresat pe Mauri şi ar fi meritat un cartonaş galben. Tînărul arbitru De Marco s-a dovedit însă îngăduitor. Înlocuit în minutul 80 cu Pazzini, Mutu a dezaprobat decizia antrenorului, numai că, sesizînd nemulţumirea vedetei sale, Prandelli s-a grăbit să-i răspundă: “Adrian s-a supărat că l-am scos, dar mai mîhnit ar fi trebuit să fiu eu după cum a jucat”.

Sigur că Mutu poate invoca scuza că nu-i pe deplin restabilit. A purtat şi miercuri un bandaj pe cotul stîng, la care s-a lovit în cantonamentul “tricolorilor” dinaintea testului cu letonii din 20 august. În rest însă, îi e greu să justifice, chiar imposibil, o evoluţie anonimă, mult sub cota lui obişnuită.

Acum, în perspectiva confruntării de marţi, cînd Steaua se va deplasa pe “Artemio Franchi” pentru partida din Liga Campionilor, suporterii roş-albaştri pot să se bucure că românul din atacul Fiorentinei, teoretic pericolul numărul 1 pentru careul lui Zapata, nu-i în cea mai bună dispoziţie. Cu Mutu Şters, Fiorentina nu e de speriat. pare accesibilĂ. Altminteri, deoarece meciul de quitte ou double cu Franţa din preliminariile CM se apropie vertiginos, iar pe 11 octombrie “naţionala” va avea nevoie de un Mutu complet refăcut şi în formă maximă, ceilalţi iubitori ai fotbalului nostru au destule motive de îngrijorare. Să sperăm însă că vom vedea atunci un alt jucător decît cel care a decepţionat pe Stadio Olimpico.