Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Dopaj la FCSB?!

Când scriam aici, colecția e martoră, că meciul FCSB-CFR va fi de 1 ori X, mă gândeam la forma deosebită a gazdelor, dar și la numeroasele absențe din formația clujeană, obligată să joace pe Arena Națională fără niciun atacant de […]

...

A greșit Rădoi?

Din fericire, acum, în ajunul „triplei” Macedonia de Nord – Germania – Armenia de la sfârșitul lui martie, lucrurile stau altfel. Dacă, luați-o ca glumă, deși nu-i cea mai bună, Chiricheș nu se reaccidentează, atunci e foarte posibil ca toți […]

...

Știre falsă

Când căruța părea să se fi împotmolit mai rău, consilierul președintelui Burleanu a venit la Telekom Sport cu o afirmație care a surprins în aceeași măsură în care a și bucurat. Conform lui Andrei Vochin, în ianuarie-februarie 2022, la etapa […]

...

Spre un caz Oct. Popescu?

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în […]

...

A văzut pe dos!

Hotărât s-o împiedice cu orice preț pe CSA Steaua să promoveze, cunoașteți contextul, Gigi Becali nu s-a lăsat până nu și-a făcut numărul. A trimis la „satelitul” din eșalonul 3 nu mai puțin de 8 jucători din lotul folosit de […]

...

Marius Lăcătuş, un Antrenor

Izbînda Stelei s-a datorat în mare măsură strategiei lui Marius Lăcătuş

După egalul Stelei de la Istanbul, mi-am titrat editorialul “Examen trecut”. Mă refeream la Lăcătuş, despre care scriam, în subtitlu, că “a mutat ce, cum şi cînd trebuia”. Urmare a […]

joi, 28 august 2008, 3:34

Izbînda Stelei s-a datorat în mare măsură strategiei lui Marius Lăcătuş

După egalul Stelei de la Istanbul, mi-am titrat editorialul “Examen trecut”. Mă refeream la Lăcătuş, despre care scriam, în subtitlu, că “a mutat ce, cum şi cînd trebuia”. Urmare a textului  publicat în 15 august, mulţi mi-au dat dreptate pe blog-ul Gazetei, dar şi destui m-au contrazis. Majoritatea foarte tineri, unii care au văzut atîta fotbal cît a uitat Marius Lăcătuş nu s-au sfiit să bombăne. Să-i impute lui şi vicecampioanei că au condus cu 2-0 şi s-au mulţumit în final cu 2-2. Lozinca acestora era cunoscută, “Steaua are nevoie de antrenor, nu de simbol!”. Nu m-a surprins din cale-afară o asemenea atitudine, pe care am atribuit-o modului de a judeca al celor ce se simt parcă mai bine la eşecuri decît la izbînzi. Între victime şi eroi, respectivii preferă victimele.

Spre dezamăgirea lor, Lăcătuş a trecut miercuri încă un examen important, poate cel mai greu din cariera lui de tehnician. Dacă Steaua s-a calificat din nou în grupele Ligii Campionilor, ba încă în dauna unui adversar cu pretenţii, altfel însă neconvingător pe Ghencea, isprava i s-a datorat într-o măsură decisivă “Fiarei”. Lăcătuş a confirmat ceea ce atîţia sesizaseră. Că are fler şi fibră de antrenor adevărat. Că are calitate. Într-un cuvînt, stofă.

Auzîndu-l cum spunea în ajunul returului că se va năpusti ca un uliu asupra Galatei, m-am temut pentru el şi, mai departe, pentru deznodămîntul partidei. Acum, după ce ne-am lămurit toţi că a pregătit şi a aplicat tactica potrivită, bănuiesc că şi-a propus să inducă în eroare. Nu pe noi, ci pe Skibbe. Să-l determine pe neamţul de pe banca Galatei să-şi închipuie că, prea siguri pe ei, roş-albaştrii se vor repezi orbeşte în atac. Idee care risca să fie o sabie cu două tăişuri, poate chiar un bumerang. În fapt, Lăcătuş a găsit strategia cea mai înţeleaptă, s-o numim de aşteptare activă. Avantajat de rezultatul din tur, n-a refuzat lupta, dar a ales cartea prudenţei. Împotriva declaraţiilor iniţiale, a folosit doi închizători şi un singur vîrf, aşezare ce i-a permis Stelei, echilibrată şi harnică, să rămînă permanent la cîrma meciului. Să-l domine teritorial şi moral.
Căutătorii de noduri în papură vor zice că Lăcătuş a avut şi noroc. Cu precădere la bara lui Kewell din startul întîlnirii şi la ofsaidul din care a marcat Bănel. De acord, numai că şansa “Fiarei” a constat în inspiraţia şi în maturitatea lui. În jocul perfect reuşit de Rădoi şi în revenirea aceluiaşi neobosit Bănel, care a justificat pe deplin încrederea pe care Lăcătuş i-a acordat-o uneori şi contra logicii. Doar că nu-i o vorbă în vînt cea care susţine că norocul mai e şi cum şi-l face omul. Practic, şansa i-a surîs miercuri seara celui care a meritat-o. Asta deoarece, pînă la ea şi dincolo de ea, Lăcătuş s-a dovedit Antrenor. Cu a mare.

Comentarii (79)Adaugă comentariu

Comentează