July 2008 ↓

După ce a încîntat în “amicalul” cu Roma, Steaua a dezamăgit la Vaslui. Ca atare, n-are motive să fie liniştită înaintea abordării Ligii Campionilor

Pînă să vină Totti în Ghencea, cea din urmă manea a lui Gigi Becali, Steaua n-a jucat nimic la Vaslui. “N-a fost fotbal, ci ţurcă”, a admis pînă şi patronul ei. Pentru prestaţia de miercuri, vicecampioana n-are decît o justificare, că arbitrul Haţegan, în rest corect,  nu l-a eliminat în minutul 30 pe N’Doye. Alta însă n-are. Nici măcar faptul că Hizo ştie să scoată maximum din echipele sale nu scuză evoluţia palidă a Stelei. Pe lîngă amănuntul că, de regulă salvator, Zapata a gafat impardonabil, colegii lui s-au mulţumit, exceptîndu-i pe Rădoi şi, în parte, pe Szekely, cu puţin. Cu foarte puţin.

Sub presiune, apărarea a cedat, iar mijlocul şi atacul nu s-au văzut. Ovidiu Petre a trebuit să fie înlocuit ca să descoperim că fusese şi el mai bine de-un ceas pe gazon. Cu un Tiago neconvingător şi un Nicoliţă pe linia ultimelor evoluţii, adică figurant, roş-albaştrii parcă au înotat împotriva curentului. Fără spor, fără stil. Doar Dayro Moreno a mai încercat cîte ceva, însă nu prea i-a ieşit. Columbianul pare, păstrînd proporţiile, un fel de Adi Mutu la “naţională”. Vrea să le facă pe toate, atît că, neavînd valoarea Briliantului, nu reuşeşte. Întrucît Arthuro şi Kapetanos abia au venit şi cer timp ca să se acomodeze, Steaua a ameninţat rar careul Vasluiului. Iar poarta, şi mai rar. astfel, gazdele au cîştigat pe merit, dar puteau să cîştige şi mai clar.

Lăcătuş nu l-a folosit nici de data asta pe D. Goian, varianta oficială fiind că acesta trebuie ferit de riscul unei accidentări înainte de a fi vîndut, în cîteva zile, peste hotare. Opţiune greu de explicat, atîta vreme cît, zice-se că dorit insistent de Galatasaray, Nicoliţă a jucat totuşi, cînd pe stînga, cînd pe dreapta, aproape o oră. Menţinerea lui D. Goian pe bancă, murmură suporterii, i s-ar datora chiar lui Gigi Becali, iritat de nişte declaraţii ale masivului fundaş. Direct sau indirect, amestecul finanţatorului în alcătuirea echipei nu serveşte Stelei. Cum creează tensiune şi atitudinea aceluiaşi de a-i ridica azi în slăvi pe unii jucători, iar mîine de a-i pune la zid, toanele lui perturbă vestiarul, ba şi alimentează teama că, la prima greşeală, x sau y va fi trecut pe lista neagră. Şi cît nu-i pace în vestiar, nu va fi nici randament pe teren.

Marea problemă a Stelei rămîne faza ofensivă. Mai exact, absenţa unui vîrf împins, rol pe care Arthuro şi Kapetanos deocamdată nu-s în stare, vor fi vreodată?, să-l interpreteze ca lumea. Din păcate, deşi în creştere, probabil nici Ochiroşii, care se simte în largul lui pe benzi, nu în centru. Aici iar intră în discuţie patronul. La averea şi la pretenţiile lui, s-ar fi cuvenit ca Gigi Becali să bage mai adînc mîna în buzunar şi să cumpere un vîrf de superclasă. Să dea 4-5-6 milioane de euro şi să rezolve problema. Surprinzător însă, se codeşte, tot amînă. Dacă Steaua a suferit la Vaslui, adevărat, în faţa unui adversar organizat şi dîrz, e de presupus că va suferi şi mai tare în Champions League. Totuşi, obrazul subţire cu cheltuială se ţine, nu-i aşa?

Nu serveşte nimănui că doi dintre cei mai buni portari români fac tuşa!

Luni seara, la Radio Europa FM, Constantin Zotta părea să regrete sincer că Rapidul n-a reuşit să bată palma cu Dani Coman. “Nu cred să mai existe vreo soluţie”, a spus directorul general al grupării giuleştene, sugerînd că, fiind exagerate, pretenţiile portarului sînt imposibil de satisfăcut. Poate că, într-adevăr, intrat în ultimul an de contract, Coman a întins coarda prea tare. N-ar fi îndrăznit însă dacă n-ar fi auzit că unor străini din lot, cu precădere celor achiziţionaţi recent, li s-au oferit sume generoase, salarii consistente.

Abia atunci, conştient de serviciile aduse Rapidului, dar şi de valoarea lui, indiscutabilă, a hotărît să pluseze. Merită presupus că aşa judecă, recurgînd la comparaţii, şi coechipierul său Ştefan Grigorie, ex-Dinamo, ex-Timişoara, care a cerut şi el mai mulţi bani pentru a-şi prelungi înţelegerea scadentă, ca şi a lui Coman, în vara lui 2009. Prea mulţi, a decis însă conducerea clubului şi n-a ezitat să-l scoată din lot.

Din păcate, Dani e în pericol să stea pe margine pînă la finalul contractului. Întrucît în aceeaşi neplăcută postură se află şi timişoreanul Marius Popa, iată cum doi dintre cei mai talentaţi goal-keeperi români riscă să vadă campionatul din tribună. Fireşte, cei dintîi care pierd sînt ei. Dar pierd şi echipele lor, şi suporterii acestora. Mai grav, şi “naţionala”. Nefericită, ipostaza nu-i nici nouă, nici singulară în fotbalul nostru. Să ne reamintim de ce-au pătimit Miu şi Lincar în Ghencea, iar Surdu, toamna trecută, la CFR Cluj. Toţi au ajuns din titulari rezerve de lux. Ba chiar, ca să se înveţe minte, li s-a interzis şi să se antreneze cu primele formaţii! O fi dur cuvîntul şantaj, dar parcă se potriveşte. Situaţia îl justifică.

Mă abţin să vorbesc, precum unii, despre sclavagismul din fotbal. Mulţumitoare sau nu, contractele trebuie respectate. Legea-i lege şi punct. Ce se petrece la noi cu cei care nu acceptă reînnoirea acordurilor nu se întîmplă însă şi la alţii. De exemplu, deşi se ştia că a iscălit pentru Chelsea, Ballack a evoluat la Bayern München pînă la finalul campionatului. La fel, înainte de a semna cu AC Milan, Flamini în tricoul lui Arsenal. Cum refuzase să continue cu Real, Beckham a fost trecut pe tuşă cînd s-a confirmat că se va transfera la LA Galaxy. Numai că, sub presiunea fanilor, Capello s-a văzut nevoit să cedeze şi să-l reprimească. În consecinţă, Beckham a terminat sezonul pe teren.

Sigur, fiecare club are politica lui, îşi cunoaşte cel mai bine propriul interes şi, în funcţie de el, le arată jucătorilor mai multă sau mai puţină înţelegere. Pe de altă parte însă, În ceea ce-i priveşte pe Coman, pe Popa şi pe ceilalţi, ar trebui găsită o rezolvare deoarece nu cîştigă nimeni de pe urma şomajului lor. Dimpotrivă, toată lumea pierde.

Deşi redutabilă, tabăra contestatarilor nu pare atît de puternică încît să pună în pericol scaunul Naşului

De cînd Gigi Becali a anunţat că strînge semnături pentru demiterea lui Mircea Sandu, au început să se contureze taberele. Pe lîngă cel amintit, principalii adversari ai Naşului ar fi, declaraţi, Condescu, Iancu şi Ştefan, fiecare avînd ce să-i reproşeze şefului FRF. Piesă importantă, pentru că poate influenţa voturile a vreo 40-50 de grupări sindicale, preşedintele Pandurilor s-a supărat deoarece Federaţia n-a pedepsit Vasluiul pentru folosirea în meciul direct a 6 jucători extracomunitari . Nemulţumit de prestaţia garniturii de la Casa Fotbalului e şi patronul Timişoarei, care acuză că n-a fost sprijinit în procesul cu italianul Zambon, legat de numele şi de palmaresul lui Poli, ambele pierdute. În categoria insurgenţilor intră şi primarul din Piatra Neamţ. Asemenea lui Condescu, ani în şir apropiat de Naşu’, Pinalti a întors armele după ce Ceahlăul a retrogradat, asta în ideea că n-a găsit înţelegerea necesară spre a se mai salva o dată. Nici unul dintre cei 3 nu-l consideră pe Mircea Sandu incompetent, ci doar ingrat. Învăţat să ia, nu să şi dea. Deşi fraţii Ioan şi Victor Becali, presupuşi susţinători ai vărului lor, preferă să nu se amestece (“subiectul nu ne interesează”, preciza ieri Victor), aripa protestatarilor e redutabilă. Oricum, nu de neglijat.

Paradoxal, cine n-avea motive să fie de partea rebelilor, iar să-i aţîţe şi mai puţine, e patronul Stelei însuşi. Pentru că atît în cazul bricheta, cît şi, mai nou, în cel al valizei, echipa sa a obţinut cîştig de cauză. Descoperindu-l pe magnatul din Ghencea în postura de şef al răzmeriţei, trebuie să gîndim că el s-a pus în fruntea puciştilor mai ales din dorinţa de a conduce şi, fireşte, dintr-un orgoliu nemăsurat. Ca să demonstreze că-i ăl mai tare din parcare. Nu-i exclus însă, iată un risc ce nu se cuvine minimalizat, ca tocmai Gigi Becali, astăzi dezlănţuit, să iasă primul din horă şi să-i lase baltă pe ceilalţi. Inconsecvent, latifundiarul ne-a obişnuit să spună una şi să fumeze alta, aşa că n-ar fi de mirare să schimbe iar macazul.

Aceia care cred, inclusiv subsemnatul, că Mircea Sandu va fi greu de dislocat, chiar imposibil, se bazează pe numărul şi pe forţa financiară a apărătorilor acestuia. Care sînt, cu excepţia Stelei, marile cluburi bucureştene Rapid şi Dinamo, dar şi campioana CFR Cluj, în numele căreia preşedintele Mureşan atrăgea atenţia deunăzi că “Sandu trebuie ajutat să-şi ducă mandatul la final!”. Completînd lista respectivă cu milionarii Porumboiu, Ioan Neculaie şi Bosînceanu, rezultă că Naşu’ se bucură în continuare de suportul unor aliaţi puternici. Nu dă impresia că s-ar teme şi pentru că-i simte alături pe Dragomir şi pe Kassai. Cel dintîi controlează Liga, iar al doilea, secondat de Abrudan, fotbalul din teritoriu, din diviziile inferioare, sectoare care, în eventualitatea convocării Adunării Generale, va furniza grosul voturilor. Practic, repetînd că “Mircea Sandu e omul potrivit la locul potrivit”, şeful LPF nu face altceva decît, iertaţi expresia, să bată şaua ca să priceapă iapa. Transmite un semnal clar, pe care-l poate recepţiona oricine şi trebuie să şi-l însuşească toţi. Atît timp cît Mitică Dragomir şi Bela Kassai nu-l vor trăda, actualul preşedinte nu va avea probleme şi nu va fi detronat. Tocmai de aceea, încercarea de a-l răsturna pare doar o furtună într-un pahar cu apă.

De fapt, Gigi Becali nu vrea schimbarea lui Mircea Sandu, ci mai multă putere

 În conferinţa de presă ţinută ieri dimineaţă, pe parcursul căreia a stat în prezidiu lîngă Lupescu, Kassai şi Prunea, Naşu’ n-a adus nici o noutate în “cazul valiza”. A repetat însă că merge în continuare necondiţionat, pînă în pînzele albe, pe mîna lui Lupescu, practic, acesta fiind principala ţintă a contestatarilor încolonaţi în spatele lui Gigi Becali, dar asmuţiţi din umbră de Dumitru Dragomir. Concret, s-ar fi cuvenit să intre în amănunte însuşi Lupescu, care trebuia să precizeze cînd, în ce moment, s-a repezit la gîtul lui Daniel Florea.

N-a făcut-o pentru că ar fi însemnat să se autoacuze. Asta în ideea că n-a răbufnit contra şefului CAF în urma faptului că acesta a mărturisit public că i s-a cerut, mai ales de către Lupescu, să menţină sancţiunea contra echipei din Ghencea, ci îndată după anunţarea deciziei. Cu alte cuvinte, înaintea dezvăluirilor lui Florea, de unde şi concluzia că tocmai iertarea Stelei l-a deranjat, nu spovedania finului Rezultă, logic, că Ionuţ Lupescu chiar a avut ceva de împărţit cu Steaua. Deşi el zice că nu, zice degeaba. Puţini sînt cei care-l cred.

Acţionînd astfel, Kaiserul l-a cîştigat de duşman, pe lîngă Dragomir, inamicul său mai vechi, şi pe Gigi Becali. Influenţabil, uneori uşor de manevrat, patronul din Ghencea a hotărît să lovească la vîrf, fiind sub demnitatea lui, nu-i aşa, să se ia la trîntă cu “licuricii”. Ca atare, a pornit cruciada Împotriva lui Mircea Sandu. Înţelegînd că Naşu’ nici nu se gîndeşte să renunţe la Lupescu, magnatul a comunicat că strînge semnături pentru convocarea Adunării Generale Extraordinare a FRF, singurul for abilitat să-l schimbe pe preşedinte. Nu prea are însă şanse de izbîndă ori n-are nici una. Pe de-o parte, deoarece Dragomir însuşi, autorul recentei declaraţii “Sandu e omul potrivit la locul potrivit”, nu subscrie unui asemenea demers. Iar Don Corleone, cel mai abil dintre toţi, continuă să facă şi să desfacă atît la Ligă, cît şi la Federaţie. Pe de alta, întrucît îi va fi greu să adune 91 de semnături ca să întrunească Adunarea Generală. Dacă va reuşi, e şi mai greu de crezut, chiar imposibil, că-i va capacita şi pe ceilalţi 181 de membri ai AG să voteze pentru demitere. Provenind din eşaloanele inferioare, de la judeţe, din fotbalul feminin, de sală etc., sectoare dominate de Mircea Sandu şi de Adalbert Kassai, fidel preşedintelui, merită presupus că ei nu vor mişca în front. De-aia a şi părut Naşu’, luni, atît de sigur pe el şi pe situaţie, relaxat.

Altfel spus, Gigi Becali nu va obţine mazilirea lui Mircea Sandu. Probabil însă că nici nu-şi imaginează c-o va obţine. Urmăreşte doar să-i arate acestuia pisica şi, presîndu-l, să-l determine să devină mai îngăduitor cu el şi cu Steaua. În măsura în care scopul lui Dragomir rămîne debarcarea lui Lupescu, Gigi Becali nu încearcă decît să-i forţeze mîna Naşului. Nimic mai mult. Practic, nu vorbim, varianta naivilor, despre o luptă pentru adevăr, ci despre una pentru putere.