Sfîrşitul visului!
Cum ne-am lămurit repede că Italia va învinge Franţa, Ribery accidentat, Abidal eliminat şi gol Pirlo, era clar că „tricolorii” nu mai aveau decît o variantă pentru calificare, să-i bată pe olandezi. Cu atît mai mult părea că vor reuşi […]
Cum ne-am lămurit repede că Italia va învinge Franţa, Ribery accidentat, Abidal eliminat şi gol Pirlo, era clar că „tricolorii” nu mai aveau decît o variantă pentru calificare, să-i bată pe olandezi. Cu atît mai mult părea că vor reuşi cu cît adversarii au intrat cu nouă rezerve şi, măcar pînă au deschis scorul, nu s-au omorît cu firea.
Din păcate, în ciuda unei susţineri furibunde din tribună, n-au reuşit. Copleşiţi de miză, au stat prea în spate şi n-au îndrăznit suficient. Apărarea a gafat, mijlocul a scîrţit, iar atacul nu s-a văzut. Nicoliţă a centrat cînd prea lung, cînd prea scurt, iar M. Niculae şi, imposibil de scuzat, Mutu mai degrabă au făcut figuraţie. Spre final, introducîndu-i pe D. Niculae şi Fl. Petre, nu însă şi pe Marica, solicitat de galerie, Piţurcă şi-a propus să forţeze, dar s-a dovedit a fi prea tîrziu.
Evident, ne încearcă un imens regret. Chiar ne doare că, după egaluri prestigioase cu vicecampioana şi campioana lumii, „naţionala” noastră a ratat tocmai testul decisiv. Şi, în loc să plece la Viena, se întoarce la Bucureşti. Trebuie să admitem însă că la acest nivel înalt, ea a izbutit în scurt timp ceva deosebit. A învăţat să nu piardă sau să piardă greu. Dar mai are de făcut un pas important, să înveţe să şi cîştige. Asta e însă o lecţie infinit mai pretenţioasă, care cere răbdare. Timpul ei încă n-a venit.