January 2008 ↓

Scriind că viaţa de fotbalist nu-i uşoară, avem în vedere mai ales stagiile de pregătire, cantonamentele. Lungi vara, încă şi mai lungi iarna, ele le întind jucătorilor muşchii, dar şi nervii, deoarece nu-i plăcut să stai cu săptămînile departe de casă şi de familie. Ba şi să alergi pînă îţi iese sufletul. De-aia se şi întîmplă ca unii fotbalişti, cîteodată echipe întregi, să-şi piardă controlul. De pildă, steliştii s-au încăierat deunăzi în Spania cu polonezii de la Wisla Cracovia (foto) şi a fost nevoie, printre altele, de intervenţia lui Lăcătuş pentru calmarea spiritelor. Practic, s-au repetat scenele de box din ianuarie şi din iulie 2006, cînd roş-albaştrii s-au bătut cu cei de la Steaua Roşie Belgrad şi, respectiv, de la Tavria Simferopol, deşi era vorba doar despre nişte meciuri de verificare. Evident că asemenea incidente nu pot fi trecute cu vederea. Trebuie înregistrate, fără să fie însă şi dramatizate. Nu-i simplu, dar haideţi să păstrăm măsura şi, judecînd omeneşte, să le arătăm oarece înţelegere “pugiliştilor” din Ghencea şi altora ca ei. Să nu uităm că Dică şi compania au plecat din Spania în Cipru, de unde se vor deplasa, pentru alte 6 zile, în Turcia. Cu totul, aproape o lună de cantonamente stresante, dar absolut necesare. Cînd ţinteşti performanţa, faci ce ţi se cere, nu ce vrei.

Nu doar cei de la Steaua se dovedesc nervoşi cu nervii. Rapidiştii Coman şi M. Constantin s-au bruscat, iar ultimul va plăti o amendă usturătoare pentru că a părăsit terenul de capul lui, fără încuviinţarea lui Rednic. Şi mai trist, antrenorul Dan Petrescu şi portarul Stelea s-au certat în Portugalia. Tehnicianul i-a imputat lui Stelea că a comis-o în amicalul cu ŢSKA Sofia, acesta s-a încins şi a ridicat tonul, conflictul terminîndu-se cu excluderea lui din lot. Deşi se spune că antrenorul, ca şi şeful, are totdeauna dreptate, ar fi însă păcat ca Stelea să-şi încheie aşa, scos pe uşa din dos, o carieră cu adevărat prodigioasă. Chiar n-ar merita asta. Realizînd că, în peste două decenii de fotbal, vechiului său coechipier din “naţională”, ba şi bun prieten, i-or fi ajuns atîtea cantonamente, Petrescu ar trebui să analizeze situaţia în contextul de mai sus. Sigur că s-au întîlnit la Unirea Urziceni două caractere puternice, dar acela care va ceda primul va fi mai înţelept.

Cînd continuă marşul oamenilor de fotbal la DNA, nimeni nu se îndoieşte de utilitatea anchetei. Deşi întîrziat, demersul se impunea tocmai pentru ca sectorul respectiv să respecte legislaţia. Era timpul să ajungă şi la noi valul care a lovit deunăzi, salubrizîndu-l, fotbalul din Italia şi din Polonia. Apropo, ştiţi că ex-campioana Zaglebie Lubin, adversara Stelei din toamnă, a fost retrogradată în liga secundă pentru măsluirea unor meciuri?! Altfel, mulţi români nu-şi ascund scepticismul în privinţa finalizării acţiunii în discuţie. Majoritatea bloggerilor care scriu Gazetei, cam 70 la sută, apreciază că nu li se va întîmpla mare lucru celor chemaţi la DNA. Ei cred că, în cel mai rău caz, aceştia vor fi obligaţi să bage mîna în buzunare şi să suporte impozitele neachitate. Urmează să ne lămurim. Într-un moment în care procurorii sugerează că dispun de probe beton, conducătorii de cluburi şi impresarii vizaţi susţin că nu se simt cu musca pe căciulă şi, ca atare, n-au motive de teamă. Pe de altă parte, solicitînd acces la dosarele care îi incriminează, şi ultimii au dreptate. Nu că îi apără avocatul X ori Y, dar îi apără legea. Pentru că, indiferent de speţă, nu poţi acuza pe cineva fără să-i arăţi de ce. Concret, la obiect.

Merită să observăm însă că DNA a şi obţinut primele succese în operaţiunea de curăţire. Se şi sesizează o schimbare a atitudinii celor care, pînă să intre Anticorupţia pe fir, îşi închipuiau că fotbalul e un sat fără cîini prin care se umblă fără băţ. Dacă altădată, asta vor trebui să demonstreze procurorii, dispăreau procente importante din transferurile unor jucători, se poate spune că, în sfîrşit, s-a renunţat la asemenea practici. Aşa se şi explică de ce, tratînd plecarea lui Ştefan Radu la Lazio, şefii lui Dinamo au negociat la sînge şi au ridicat, condiţie sine qua non pentru semnarea documentelor, problema TVA-ului. Înainte ca DNA să fi declanşat ancheta, i-ar fi durut în cot de TVA. Pur şi simplu, ar fi ignorat-o. Acum însă nu mai e ca atunci. În aceeaşi ordine de idei, amănuntul că Rapid a luat recent 3,7 milioane de euro pe Mazilu, iar Gloria Bistriţa 1,8 pe Sepsi atestă că, deşi pretind că nu le e frică, conducătorii şi impresarii chiar se tem. Au devenit mai precauţi, mai scrupuloşi. Altminteri, ar fi procedat cum consideră DNA că au făcut în anii anteriori. Ar fi trecut o sumă în acte şi, ca să înşele fiscul, ar fi declarat una mai mică. Schimbarea amintită constituie temeiul care ne permite să gîndim că, fie şi doar pe post de sperietoare în clipa de faţă, DNA a cîştigat totuşi o bătălie. Nu-i va fi însă la fel de uşor să cîştige şi războiul.

Duminică, în Empoli-Fiorentina 0-2, Mutu a marcat pentru a 13-a oară în actualul sezon şi ocupă locul 2 în clasamentul golgeterilor din Serie A. La egalitate cu Ibrahimovici, dar în urma lui Trezeguet, cu 15 realizări. Românul nu-i primul, dar situarea lui pe podiumul eficacităţii unuia dintre cele mai puternice campionate europene constituie o performanţă. Deşi a ratat la mustaţă Oscarul italian, atribuit brazilianului Kaka, atacantul tricolor a mai avut, şi noi o dată cu el, încă un prilej de bucurie în aceste zile. Conform Federaţiei Internaţionale de Istorie şi Statistică a Fotbalului, Mutu a fost desemnat al 6-lea în topul celor mai populari jucători din lume pe 2007. Desigur, ierarhia IFFHS nu trebuie să entuziasmeze, de vreme ce s-a stabilit pe baza voturilor exprimate de suporteri. Adică pe criterii subiective, de simpatie. Dovadă că începe cu 3 fotbalişti mai puţin cunoscuţi, egipteanul Aboutrika, sauditul Al Qahtani şi irakianul Khalaf, pentru ca amintitul Kaka şi argentinianul Messi să se găsească abia pe locul 7 şi, respectiv, pe 10. Pe de altă parte însă, normal ar fi ca ierarhia invocată să-i ofere compatriotului nostru o satisfacţie menită să-l mobilizeze mai tare. Consemnînd din nou că Mutu vrea şi poate, că traversează o perioadă fastă, să nădăjduim că dorinţa, elanul şi inspiraţia îl vor ţine şi la CE.

În altă ordine de idei, Agenţia Naţională pentru Sport n-a rămas indiferentă la semnalele mass-media şi, ca atare, a hotărît ca Sala Polivalentă să găzduiască la sfîrşitul lunii martie meciul lui Diaconu pentru titlul mondial la box, nu turneul de handbal feminin pentru calificarea la JO. Întrucît FRH a pierdut bătălia, s-ar cuveni ca preşedintele acesteia, Cristian Gaţu, să nu mai caute degeaba soluţii, ci să decidă organizarea competiţiei la Rîmnicu Vîlcea, în oraşul campioanei Oltchim. Cum argumentat i-au cerut-o fetele lui Tadici şi Tadici însuşi. Am explicat zilele trecute de ce e îndreptăţită o asemenea solicitare şi nu mai insist. Conform aşteptărilor însă, căci am avertizat în acest sens, eşecul nu l-a făcut pe Gaţu mai cooperant. Dimpotrivă, i-a rănit orgoliul şi l-a enervat atît de rău încît nu s-a abţinut să declare, într-un cerc restrîns, că turneul amintit se va desfăşura oriunde, numai la Vîlcea nu! Cînd Rudel Obreja afirma recent că ÒGaţu e contra echipei României!Ó, mulţi au gîndit că şeful FRB vorbeşte aiurea. Constatînd însă că fostul star al semicercului insistă să îşi impună punctul de vedere împotriva oricărei logici, doar ca să-şi demonstreze sieşi şi celorlalţi cît e de puternic, tot mai numeroşi sînt cei tentaţi să-i dea dreptate lui Obreja. E păcat, dar aşa stau lucrurile.

Cum a împlinit 40 de ani pe 12 decembrie, Bogdan Stelea e  cel mai bătrîn jucător din prima ligă. Unora dintre fotbaliştii Unirii Urziceni, ale cărei buturi le păzeşte din 2006, le-ar putea fi tată. Şi nu numai lor. În ciuda vîrstei, Stelea continuă să rămînă însă în top. Al doilea în ierarhia goalkeeperilor întocmită recent de GSP, fostul internaţional, cu 91 de prezenţe  în echipa reprezentativă, record absolut pe postul respectiv, s-a mai distins prin ceva în sezonul anterior. Timp de 569 de minute consecutive, între etapele a 5-a  şi a 11-a, n-a primit nici un gol!  Cu atît mai mult cu cît a apărat  la Dinamo, la Rapid, la Steaua  şi din nou la Dinamo, dar şi în campionatele Spaniei, Belgiei, Turciei şi Olandei, Stelea chiar trebuie socotit o legendă vie  a balonului rotund. A sportului,  în general. E ultimul reprezentant  în activitate al Generaţiei de Aur, ultimul mohican.

Acum, cînd Unirea Urziceni se antrenează de zor în Spania, iar Dan Petrescu îl pune să alerge cot la cot cu mai tinerii lui coechipieri, cu siguranţă că lui Stelea nu-i e uşor. A debutat în Divizia A pe 20 noiembrie 1986, aşa că i-or fi ajuns atîtea meciuri, atîtea cantonamente şi atîtea privaţiuni. În situaţia lui, faimoşi şi bogaţi, alţii s-ar fi retras. Ar fi urcat în tribună ori ar fi trecut pe bancă. Nu însă, iată, şi Stelea,  a cărui longevitate merită explicată, înaintea talentului, a ambiţiei şi a devotamentului, printr-o imensă dragoste de fotbal. De care pare incapabil să se rupă şi căreia îi dăruieşte aceeaşi pasiune.

 N-aş fi scris aceste rînduri dacă nu l-aş fi văzut deunăzi pe micul ecran vorbind despre perspectivele “tricolorilor” la Euro şi, provocat  de reporter, despre şansele lui de  a mai prinde “naţionala”. M-au cucerit luciditatea şi bunul-simţ dovedite de Stelea, care a spus  că ar trebui să se accidenteze toţi portarii din Liga I ca să reintre  el în atenţia selecţionerului! Deşi  ar fi avut destule argumente, n-a făcut trimitere nici la experienţa lui deosebită şi nici la excelenta poziţie, doar după columbianul Zapata, în clasamentul portarilor  pe 2007. Procedînd aşa, Stelea a demonstrat că, spre a fi respectat de ceilalţi, trebuie mai întîi să te respecţi tu însuţi. Să ştii cine eşti  şi cît ţi se întinde plapuma.