July 2007 ↓

În preajma fiecărei confruntări mai importante, antrenorul lui Zaglebie Lubin, adversara de astăzi a Stelei, obişnuieşte să le pună elevilor săi o casetă, ca să-i mobilizeze. Bunăoară, scria cotidianul Przeglad Sportowy luni, componenţii campioanei Poloniei au urmărit în ajunul meciului cu Legia Varşovia un film despre evoluţia “naţionalei” Franţei la CM, iar în preziua celui cu Widzew Lodz, cîştigat vineri cu 2-1, au văzut pelicula “Fotbal sută la sută”, inspirată din liga olandeză. Surprinzător însă, remarca ziarul menţionat, înaintea întîlnirii de C1 cu Steaua, Czeslaw Michniewicz n-a respectat regula, tehnicianul din Lubin explicînd şi de ce. “Nu ne aşteaptă o partidă de Mondiale, aşa că nu cred că trebuie să-mi supramotivez jucătorii”, a declarat acesta, nesfiindu-se să susţină că “Steaua e mai degrabă amintirea unei superechipe, iar Hagi, care a fost un fotbalist de clasă, încă n-a confirmat pe bancă”. Să gîndim că, abil, Michniewicz şi-a făcut curaj singur, dar şi să sperăm că Steaua şi Hagi îi vor demonstra diseară că s-a înşelat. Nici başkanii de la Trabzon nu auziseră de Oţelul, iar acum, cînd formaţia lui Grigoraş i-a scos din Intertoto, dau din colţ în colţ şi fluieră a pagubă. Cine rîde la urmă rîde totdeauna mai bine.Aşadar, Cristi Chivu a ajuns la Internazionale Milano, avînd să primească anual de la campioana Italiei, pînă în 2012, 53 la sută din 9,4 milioane de euro, diferenţa constituind-o impozitele. A devenit astfel, fără a mai socoti şi bonusurile, cel mai bine plătit fotbalist român din istorie. Dar şi, după salariu, chiar între primii 20 de jucători din lume. Evident, contractul în discuţie reprezintă recunoaşterea valorii lui Cristi. Mai departe însă, el e rodul iscusinţei dovedite de Ioan şi Victor Becali, impresarii căpitanului “naţionalei” noastre. Aceştia, cu precădere cel dintîi, au negociat la sînge şi, pînă la urmă, au obţinut maximum atît pentru jucător, cît şi pentru ei. Surse demne de crezare pretind că fraţii s-ar fi ales cu 3 milioane de euro din transferul lui Chivu. Adăugînd că Becali Sport a mai încasat recent un milion din trecerea lui Marica de la Şahtior Doneţk la Stuttgart şi vreo 800.000 de euro de pe urma lui Tamaş, cedat de Spartak Moscova lui Auxerre, rezultă că toţi aceia care au prezis falimentul fraţilor, sau măcar deriva lor, s-au păcălit. Au Ioan şi Victor Becali gura mare, mai sar şi calul cîteodată, dar continuă să fie cei mai tari de pe piaţă. Ne place ori nu, iar multora nu le place, chiar sînt meseriaşi.

… consideră că, deşi au meritat să cîştige, Steaua şi Rapid au făcut-o şi cu ajutorul arbitrilor

Înaintea actualului sezon, FRF a remaniat corpul de arbitri. O înnoire era necesară, numai că, în elanul său nestăvilit, conducerea fotbalului nostru a trecut peste capul comisiei de specialitate şi a luat unele măsuri pe care le-am catalogat la vremea respectivă ca fiind lipsite de măsură. Exagerate, abuzive. Practic, refuzînd orice explicaţie, a retrogradat cîţiva arbitri, iar pe alţii i-a scos din activitate, i-a trimis acasă. Dacă Mircea Sandu, principalul iniţiator al operaţiunii, chiar şi-a închipuit că a rezolvat problema, primele meciuri din noul campionat, cînd scriu s-au disputat doar patru, i-au oferit trista ocazie să se convingă că nu-i aşa. La Steaua-Ceahlăul şi la Dacia-Rapid, brigăzile au comis gafe peste gafe, inadmisibile la nivelul Ligii I.  

În Ghencea, Colţescu le-a făcut cadou gazdelor un penalty într-o fază în care eventuala intervenţie neregulamentară a lui L. Goian asupra lui Nicoliţă, ea însăşi de discutat, s-a produs în afara liniei de 16. Indus în eroare de asistentul Savu, „centralul” i-a înlesnit Stelei să egaleze la 3 minute după ce Ceahlăul deschisese scorul tot din 11 metri. Moment în care, faultînd clar în calitate de ultim apărător, portarul bucureştean Cernea trebuia sancţionat şi cu cartonaş galben. Sigur, vicecampioana a jucat apoi mai mult şi mai bine. A stăpînit meciul, a ratat copios, a avut două bare, ba şi un penalty neacordat, la acelaşi Nicoliţă. Pe scurt, a meritat să cîştige. Pe de altă parte însă, nimeni nu poate preciza ce turnură ar fi căpătat partida în cazul în care, deşi net superioară, garnitura roş-albastră n-ar fi restabilit atît de repede echilibrul pe tabelă. Şi în alte rînduri, cînd n-a pedepsit lovitura cu cotul aplicată de Nicoliţă lui Iordache şi cînd l-a eliminat pe Rusmir, Colţescu a avantajat-o pe Steaua, ceea ce l-a determinat pe Gheorghe Ştefan, preşedintele de onoare al Ceahlăului, să-l numească, invocînd prestaţia craioveanului din cîteva întîlniri recente, „omul lui Gigi Becali”. Sîmbătă, la Mioveni, Rapid a reuşit victoria graţie dublei înscrise de Mazilu, dar şi cu sprijinul arbitrilor. În faza premergătoare golului 1 al giuleştenilor, tuşierul Szabo n-a semnalizat ofsaidul în care se afla Buga, după cum Augustus Constantin a greşit eliminîndu-l pe Costescu pentru simulare. Întrucît între vîrful argeşean şi fundaşul Săpunaru a existat un contact, Costescu n-a căutat să-l păcălească pe Constantin. Pur şi simplu, a căzut. Deşi, comentînd altă fază controversată, nu împărtăşesc opinia că portarul Coman a folosit mîna dincolo de careu, braţul lui drept găsindu-se în interior în clipa în care a atins balonul, observaţia nu schimbă esenţial judecata generală. La fel cum n-o modifică nici părerea că Augustus a dictat eronat, sau corect, lovitura liberă în urma căreia Dacia a izbutit egalarea. Asemenea Stelei, Rapidul a meritat cele 3 puncte, dar le-a obţinut şi cu ajutorul arbitrilor.

Evident că, în ciuda intervenţiei în forţă a FRF, uneori justificată, alteori nu, arbitrajul continuă să dea mari bătăi de cap. Cavalerii fluierului au pornit la drum cu stîngul, pe post de cavaleri ai erorii. Gafele lor le-au dovedit lui Mircea Sandu şi apropiaţilor acestuia că s-au înşelat amarnic imaginîndu-şi că vor fi rupt pisica în două. N-au rupt-o, dar despre asta vom mai vorbi. Pînă atunci, să nădăjduim însă că Murphy n-a avut dreptate să susţină că orice acţiune care începe prost se termină şi mai prost.

… e de  părere că Gigi Becali are nevoie de diplomaţie, nu de bici, pentru a face pace cu suporterii Stelei

L-am auzit ieri pe Gigi Becali afirmînd că gestul zănatecului care a sărit să-l lovească pe portarul lui Charleroi, act absolut reprobabil, n-ar fi fost spontan. Pasămite, el s-ar fi înscris într-o conspiraţie mai largă, menită să provoace suspendarea terenului din Ghencea pentru întîlnirea cu Zaglebie Lubin. Altfel spus, în conflict cu patronul, un grup de indivizi ar fi căutat răul Stelei. Personal, n-aş merge atît de departe. Fără să am o explicaţie clară a smintelii amintite, n-aş pune-o totuşi pe seama unui complot. Mai degrabă aş atribui-o intenţiei tipului respectiv de a deveni, fie şi în sens peiorativ, cineva pentru o seară. Un personaj, mai şmecher şi mai tupeist decît colegii din galerie. Indiferent cum vor fi stat lucrurile, datele rămîn aceleaşi, iar Gigi Becali continuă să aibă o problemă serioasă cu simpatizanţii roş-albaştri. Nu cu toţi, dar cu destui. Ca atare, magnatul din Pipera trebuie să găsească urgent o soluţie pentru depăşirea actualului impas. Mă îndoiesc însă că va reuşi cu forţa, cum pare să-şi fi propus. Ca politician, s-ar cuveni să priceapă că nu va rezolva nimic ridicînd tonul, ameninţînd şi chiar bătînd cu pumnul în masă. El sau oricare altul ajuns într-o postură asemănătoare poate duce război cu un individ. La o adică, Gigi Becali ar ieşi învingător şi din lupta cu cîţiva. Dar nu va cîştiga niciodată bătălia împotriva tuturor, socotind că numărul contestatarilor săi e în creştere, nu în scădere. În interesul lui şi al echipei, are obligaţia să dovedească mai mult tact, mai multă chibzuinţă. Să fie diplomat.

S-a tensionat situaţia şi în Giuleşti, unde protestele la adresa lui George Copos se aud din ce în ce mai des. Izbînda din Supercupă a domolit focul, dar nu l-a stins. Abil, spre a trage de timp şi a mai calma spiritele, principalul acţionar al Rapidului anunţase că-i va aduce din Regie pe Tibi Bălan şi pe Varga. Balonul de săpun s-a spart însă repede, Vasile Şiman recunoscînd că n-a negociat nici un moment transferul celor doi. Renunţarea la fundaşul Rada, ba încă în favoarea rivalei din Ghencea, i-a înfierbîntat din nou pe suporterii vişinii. Asupra acestui aspect n-ar strica însă să zăbovim, lărgind cadrul discuţiei. Dacă dorinţa fanilor, care pretind totdeauna întărirea formaţiei de suflet, e justificată, merită înţeleasă, măcar pînă la un punct, şi rezerva patronilor. Nici un preţ nu-i prea mare pentru primii cînd vine vorba despre achiziţionarea unui jucător. Îl vor şi nu contează cît costă, că doar nu plătesc ei. Ceilalţi, pentru care fotbalul înseamnă şi business, sînt însă datori să calculeze în aşa fel încît să ţină balanţa în echilibru. Sînt roluri diferite şi nu trebuie confundate. Între a iubi şi încuraja o echipă, treaba suporterilor, şi a o subvenţiona, sarcina patronilor, se întinde o distanţă uriaşă, pe care ultimii n-o pot ignora. Concret, încasînd 800.000 de euro de pe urma lui Rada, Copos a gîndit că face o afacere bună şi şi-a asumat riscul de a se expune iar criticilor. Părerea mea, ca şi a altora, e că n-a greşit. Altădată da, acum nu.

Deşi pune la bătaie un trofeu, Supercupa rămîne un meci de vacanţă, pe parcursul căruia antrenorii vizează mai degrabă omogenizarea decît rezultatul. Cu atît mai mult duelul dintre Dinamo şi Rapid a respectat regula cu cît şi canicula a afectat evoluţiile echipelor. Judecînd că îi aşteaptă numeroasele confruntări din campionat şi din cupele europene, unii dintre senatorii de drept nu s-au omorît cu firea. Ca atare, ni s-a oferit un spectacol agreabil şi sportiv, dar fără realizări deosebite. Ca unul care, absentînd din ţară, n-a urmărit ultimele “amicale”, m-a interesat mai ales prestaţia recentelor achiziţii din cele două garnituri. Ele nici n-au încîntat, nici n-au dezamăgit, înscriindu-se în linia generală a unei partide de nota 7. La Dinamo, Bratu a adus un plus de viteză, nu însă şi de eficacitate. Ideea lui Rednic, cel puţin aşa am dedus, ca Bratu să pătrundă din lateral spre centru, nu să sprinteze pe bandă, fie pe stînga, fie pe dreapta, nu pare cea mai inspirată. Ea provoacă o aglomerare în care Niculescu şi Dănciulescu nu se simt în largul lor. De aici şi observaţia, care nu-i însă şi concluzie, că e rău să posezi puţini atacanţi, dar şi să ai, precum Rednic, foarte mulţi, incluzîndu-l şi pe Zicu pe lista acestora. Cu toate că e doar aspirant la titularizare, tînărul Chiacu s-a remarcat în cîteva rînduri. Încă nu-i, dar poate deveni un om de bază. Dincolo, s-a distins fundaşul lateral Bozovici, harnic şi întreprinzător, lipsit de complexe, sigur pe el. Se vede că e un fost mijlocaş, internaţionalul muntenegrean intuind cînd şi cum să plece în atac. Tehnic, brazilianul Cesinha chiar ştie meserie. Mingea îl ascultă, dar parcă prea joacă pe metru pătrat şi cu capul în pămînt. Şi lui, ca şi lui Chiacu, îi mai trebuie timp de acomodare.Surpriza plăcută a disputei de miercuri s-a numit Rapid. Pornită din postura de outsider, formaţia giuleşteană n-a acuzat schimbarea sistemului de la 3 la 4 fundaşi. Spre lauda lui, Bergodi a aşezat-o bine în teren, făcînd-o să arate ca un colectiv unit, capabil să acopere inteligent spaţiile şi, încă mai util, să închidă culoarele spre poarta lui Dani Coman. Atît că, pentru performanţă, s-ar putea ca stilul italian să nu ajungă. Să fie nevoie de mai mult aer în faza ofensivă, de mai multă forţă. Dacă Bergodi va rezolva şi această problemă, atunci Rapid va avea cu adevărat un cuvînt greu de spus în sezonul ce stă să înceapă. Pînă una alta, chit că au cucerit Supercupa doar la loteria penaltyurilor, vişiniii le-au servit roş-albilor o pildă de modestie şi de rigoare. Fără să transforme acest eşec în dramă, Dinamo trebuie să înţeleagă că nu există victorie care să vină de la sine. Că degeaba ai, teoretic vorbind, lotul cel mai bogat dacă jucătorii întîrzie să-şi demonstreze valoarea. În fotbalul de astăzi, declaraţiile sforăitoare nu ţin loc nici de goluri, nici de succese. În măsura în care campioana va fi reţinut avertismentul, va fi ieşit, paradoxal, şi ea în cîştig.