Despărţirea de MM

… e de părere că, prin plecarea lui Mihai Stoica, pierde acesta, dar pierde şi Steaua

Vorbind despre ruptura dintre Mihai Stoica şi Steaua, avem de ales între două variante. Prima aparţine patronului şi se referă la destituire. Gigi Becali […]

… e de părere că, prin plecarea lui Mihai Stoica, pierde acesta, dar pierde şi Steaua

Vorbind despre ruptura dintre Mihai Stoica şi Steaua, avem de ales între două variante. Prima aparţine patronului şi se referă la destituire. Gigi Becali e însă aluziv, afirmaţia că prelungirea colaborării cu managerul general i-ar fi creat mari neplăceri lui, dar şi nepoţilor, nespunînd nimic concret. La rîndu-i, MM Stoica susţine că a demisionat. Aş opta pentru ultima versiune, fie şi din considerentul că, şi dacă MM ar fi greşit, Becali ar fi închis ochii. Şi cînd bate cu pumnul în masă, latifundiarul din Pipera rămîne un tip sentimental, pentru care Steaua, a repetat-o ca un refren, reprezintă o familie. Iar rufele murdare se spală în familie, nu în văzul celorlalţi. Întrucît Stoica evită să răspundă la întrebarea de ce s-a retras, trebuie să-i judecăm gestul pe baza supoziţiilor. Una ar fi că atmosfera încordată din tabăra campioanei i-a şubrezit sănătatea şi l-a determinat să iasă din joc. Deşi plauzibilă, explicaţia nu pare şi suficientă. Altceva trebuie să-l fi împins pe MM spre abandon. Pe de-o parte, autoritarismul lui Becali, care a ajuns, după unele surse, să dicteze alcătuirea formaţiei. Pe de alta, refuzul lui Olăroiu de a-l apăra acum pe cel care-i sărise în ajutor de fiecare dată, fără excepţie. Eventuala cooptare în staff-ul roş-albastru a ex-craioveanului Gabi Popescu, aflat în anturajul actualului antrenor, ar întări ideea că Olăroiu a cîştigat bătălia cu Stoica. În ce măsură va fi cîştigat chiar şi războiul ne vom lămuri curînd. Dar indiferent cum au decurs lucrurile, cauzele nu prea mai contează. Importă în special efectele, anume că doi oameni care lăsau impresia că nu se vor despărţi, chit că unul scotea banii, iar celălalt îi manevra, s-au separat cît ai zice peşte. Divorţul lor oferă încă o dovadă că în fotbal, ca şi în politică, alianţele nu durează.

Evident că MM pierde plecînd. Cînd ai condus în Ghencea, greu găseşti un post care să-ţi ofere aceleaşi satisfacţii. Există însă riscul să piardă şi Steaua, pentru care fostul manager a lucrat cu devotament şi cu spor. Cu el la timonă, a luat două titluri şi s-a calificat de 3 ori în primăvara europeană. Stoica i-a adus pe Dică, pe P. Marin, pe Boştină, pe Iacob, pe Ghionea, pe Nicoliţă, pe Cristocea şi pe Ochiroşii, dar şi pe Zenga şi pe Protasov. Toate mişcări reuşite. Adevărat, a comis şi erori. A greşit cînd a încurajat transferul gafeurului Carlos şi mai ales cînd a lovit cu pumnul un suporter. La vremea bilanţului, plusurile din dreptul lui Stoica depăşesc însă minusurile, din care motiv şi intuiesc că el nu va fi uşor de înlocuit. Paradoxal, pînă şi aroganţa pe care o afişa, pe bună dreptate repudiată, a ajutat echipei. A mobilizat-o, făcînd-o să creadă că poate mai mult decît putea. Tocmai acestui personaj, şef de club şi, în acelaşi timp, şef de galerie, Ghencea îi va duce dorul. Unuia pe care suporterii l-au iubit şi l-au hulit deopotrivă.