Iată că se poate!
Dificil de anticipat dacă scorul partidei dintre CFR şi Steaua, 1-2, va fi decisiv în bătălia pentru Liga Campionilor. Ne vor da răspuns etapele viitoare. Cert e însă că, în ciuda mizei deosebite, meciului respectiv nu i-au urmat ironii ieftine […]
Dificil de anticipat dacă scorul partidei dintre CFR şi Steaua, 1-2, va fi decisiv în bătălia pentru Liga Campionilor. Ne vor da răspuns etapele viitoare. Cert e însă că, în ciuda mizei deosebite, meciului respectiv nu i-au urmat ironii ieftine sau atacuri deşucheate în bine cunoscutul stil al fotbalului dîmboviţean, unul gata să ia foc din te miri ce. Ba şi să se încaiere. CFR Cluj a pierdut duelul şi, o dată cu el, o şansă importantă de a-şi consolida locul 2. Cu toate astea, preşedintele Mureşan a admis, bărbăteşte, că „Steaua a meritat victoria”, iar patronul Paszkany i-a ţinut isonul. „I-am spus lui Gigi Becali că au fost mai buni şi i-am felicitat”, a mărturisit el. La rîndul ei, Steaua s-a ferit să transforme succesul, altfel meritat, într-o chermeză, arătîndu-se parcă mai preocupată de soarta celor 3 accidentaţi, Rădoi, Croitoru şi Thereau, decît de greutatea celor 3 puncte. Campioana a păstrat măsura declaraţiilor, doar Rădoi făcînd excepţie în clipa în care a emis părerea că, vezi Gazeta de ieri, „CFR n-are faţă de Champions League”. După cum au evoluat joi elevii lui Bergodi, neconfirmînd poziţia din clasament, vorbele căpitanului stelist trebuie însă privite, să mă scuze clujenii, mai mult ca o constatare şi mai puţin ca o ofensă.
Prezenţa unui arbitru străin a calmat spiritele. A exclus bănuielile şi interpretările. În plus, pe neamţul Sippel l-a ajutat şi jocul, încins, dar în limitele regulamentului. Întrucît CFR e o formaţie din Ardeal, zonă în care, spre deosebire de restul ţării, lumea nu se înfierbîntă uşor, meciul s-a încheiat fără risipa de acuze cu care, din păcate, ne-au obişnuit confruntările dintre marile echipe bucureştene. Adesea terminate cu învinuiri reciproce şi uneori cu scandaluri. Derbyul de la Cluj a dovedit, iată, că se poate şi altfel. A demonstrat că nu-i o regulă, ori ea e proastă, aceea de a sări cu gura pe adversari şi pe arbitri din dorinţa de a le atribui acestora propriile slăbiciuni. Ca atare, în temeiul schimbării de atitudine, să remarcăm că fotbalul nostru dă semne că se civilizează. Deşi cu întîrziere, el pare capabil să-şi strunească reacţiile, să renunţe la glumele nesărate şi chiar la jigniri. Sigur, începutul e încă timid, iar capătul drumului pe care trebuie mers se află departe. Dar e un început şi se cade să-l salutăm.