Dan şi Fane

Deşi a scos numai un punct acasă, Craiova se poate felicita că n-a pierdut meciul cu Urziceni. După aspectul întîlnirii, ialomiţenii lui Dan Petrescu, mai organizaţi, mai muncitori şi mai periculoşi, meritau să cîştige. În plus, asistentul Eduard Dumitrescu l-a […]

Deşi a scos numai un punct acasă, Craiova se poate felicita că n-a pierdut meciul cu Urziceni. După aspectul întîlnirii, ialomiţenii lui Dan Petrescu, mai organizaţi, mai muncitori şi mai periculoşi, meritau să cîştige. În plus, asistentul Eduard Dumitrescu l-a oprit anapoda pe Mara, pentru ofsaid, într-o fază în care căpitanul Unirii avea să înscrie, iar „centralul” Robert Dumitru a închis ochii la henţul comis în careu de Ciucă. A 11-a partidă consecutivă fără victorie a dus, logic, la îndepărtarea antrenorului Universităţii. Nu zice nimeni, eu nici atît, că Ştefan Stoica n-ar şti meserie. Ştie, ba a şi pus mult entuziasm în redresarea unei formaţii pe care a găsit-o pe butuci, ca s-o lase însă la fel. A încercat, dar cum n-a reuşit, Universitatea aflîndu-se astăzi la un alarmant – 13 la „adevăr”, demiterea lui nu surprinde. Cînd rezultatele întîrzie, precum în Bănie, oalele se sparg totdeauna în capul antrenorului, menţinerea lui Olăroiu constituind, dacă doriţi, excepţia menită să confirme regula. Ca atare, Fane Stoica nu trebuie să se mire. Ci să accepte că în fotbal, ca şi în viaţă, fiecare îşi poartă crucea.

Comparîndu-i pe tehnicienii ce s-au confruntat sîmbătă, e clar că Petrescu a pornit în avantaj. Deoarece a fost, cu 95 de selecţii în „naţională” şi o strălucită carieră peste graniţă, un jucător dintre cei mai mari. Membru de vază al Generaţiei de Aur. Şi Stoica a evoluat în Grecia, dar la alt nivel. Debutul lor la ultimele echipe n-a coincis. Dan a început ezitant, iar Fane remarcabil, după care rolurile s-au inversat. Primul a continuat tot mai convingător, dovadă că Unirea Urziceni n-a primit gol de 6 etape, iar celălalt din ce în ce mai prost. Desigur, a contat diferenţa dintre competenţa, personalitatea şi experienţa lor. Altminteri însă, un rol important a revenit mediului în care au lucrat. În timp ce patronul Unirii, Dumitru Bucşaru, discret şi modest, i-a dat antrenorului mînă liberă, inclusiv în privinţa achiziţiilor operate în sezonul de iarnă, şi a evitat să pună tensiune pe vestiar, cel al Universităţii, Adrian Mititelu, gălăgios şi plin de el, a procedat exact pe dos. S-a băgat unde nu-i fierbea oala, în treburi tehnice, dar a şi hotărît ce jucători să fie aduşi la Craiova (cazul Njock) şi, încă mai grav, cine să intre pe teren. Nu direct, ci recurgînd la sugestii, la presiuni. De acord, n-a făcut-o cu rea intenţie, dar imixtiunile lui şi agitaţia pe care a creat-o prin excesul de declaraţii, majoritatea agresive, au deteriorat atmosfera. Au tulburat apele în permanenţă. Iată de ce, înainte de a fi tras la răspundere pentru propriile erori, care nici ele n-au lipsit, Ştefan Stoica trebuie considerat victima atitudinii lui Mititelu şi a anturajului acestuia. Iar cine seamănă vînt culege furtună.