Stadionul-cacealma
În august 2006, cînd Primăria Capitalei a preluat Stadionul Naţional de la ANS, Adriean Videanu a anunţat, în calitate de edil-şef, că transferul de proprietate s-a făcut tocmai pentru a se trece cît mai repede la demolarea vechii arene şi […]
În august 2006, cînd Primăria Capitalei a preluat Stadionul Naţional de la ANS, Adriean Videanu a anunţat, în calitate de edil-şef, că transferul de proprietate s-a făcut tocmai pentru a se trece cît mai repede la demolarea vechii arene şi la construirea pe locul ei, de la zero, a uneia ultramoderne. Deşi s-au scurs de atunci 8 luni, pe “Lia Manoliu” n-a intrat nici un utilaj, n-a apărut picior de muncitor. Abia alaltăieri, primarul general a bătut palma cu două firme străine care au făgăduit că vor dărîma actuala amenajare în anul 2008 şi vor preda noul obiectiv în 2010. Implicînd şi un stadion de atletism, întreaga operaţiune ar costa, cu TVA, circa 170 de milioane de euro, finanţarea urmînd să fie asigurată, a precizat acelaşi Adriean Videanu, prin efortul conjugat al Primăriei şi al Guvernului. Evident, Bucureştiul avea şi are imperioasă nevoie de o asemenea arenă, ba şi de două socotind-o şi pe cea de atletism, dar nu la un preţ atît de piperat. Pentru comparaţie, sistematizarea stadionului din Piatra Neamţ a costat ceva peste 6 milioane de euro. Mai logic şi mai ieftin era să se fi construit pe alt teren, iar fostul “23 August”, în care s-au investit în ultimii ani (cu precădere pentru instalaţiile de drenare şi încălzire a gazonului) aproape 3 milioane de euro ce se vor pierde, să fie menţinut şi modernizat. Acoperit, dotat cu echipamente competitive etc. S-ar fi cheltuit infinit mai puţin în condiţiile în care specialiştii apreciază că numai dezafectarea amplasamentului existent, concret, mutarea unui munte de pămînt, va solicita vreo 5-6 milioane de euro. Iată însă că, în megalomania lor, Adriean Videanu şi colaboratorii săi au decis altfel.
Haideţi să acceptăm că, dacă s-a hotărît aşa, s-a hotărît şi nu se mai poate schimba nimic. Totuşi, oricît de fatalişti am fi, tot e cazul să exprimăm cîteva nedumeriri, ele fiind menite să pună sub semnul întrebării demersul în discuţie. De pildă, de ce le trebuie firmelor respective, Bogl din Germania şi Astaldi din Italia, 12 luni pentru elaborarea unui proiect? Pe ce considerent, dacă nu şi în baza proiectului, au cîştigat ele licitaţia? Totodată, cum se explică faptul că pe parcursul acestei lungi perioade de gestaţie nu sînt prevăzute să demareze lucrările de demolare, al căror început ar putea scurta termenul de dare în folosinţă? Mai departe, din ce motive n-a fost încă deschis şantierul arenei de atletism, sau nu se deschide mai devreme, din moment ce aceasta ar urma să fie ridicată pe un spaţiu (în jurul turnului de paraşutism) neocupat de alte construcţii, liber? În sfîrşit, amănunt ce poate constitui cheia întregii poveşti, de ce e PD-istul Adriean Videanu atît de convins că Guvernul PNL va susţine 3 sferturi din exorbitanta sumă de 170 de milioane de euro? A auzit dînsul că premierul ori vreun membru al Executivului şi-a luat un astfel de angajament? Tocmai pentru că noi n-am auzit, ne îndoim că proiectul noului Stadion Naţional e realist. În momentul de faţă, el pare mai degrabă o cacealma.