December 2006 ↓

Ovidiu Ioaniţoaia speră că 2007 nu va începe printr-o ceartă care să învrăjbească “naţionala” cu cluburile fruntaşe

Aşadar, pe 7 februarie 2007 se va disputa “amicalul” Italia-România, pentru ca Dinamo şi Steaua să inaugureze peste o săptămînă stagiunea internaţională. Prima va întîlni Benfica la Lisabona pe 14, iar a doua va da piept o zi mai tîrziu cu FC Sevilla în Ghencea. Cum între verificarea “tricolorilor” şi meciurile din UEFA distanţa e mică, pare normal ca antrenorii europenelor să se arate preocupaţi, în ideea că ei ar dori să cedeze cît mai puţini jucători lotului reprezentativ, spre a avea propriii elevi la dispoziţie în pregătiri, dar şi spre a-i feri de posibilele accidentări. De altfel, Rednic a şi deschis discuţia pe această temă, menţionînd ieri, vezi Gazeta Sporturilor, că mizează pe “o înţelegere a situaţiei”.

Ca şi altădată, selecţionabilii se vor afla între ciocan şi nicovală. De-o parte, va sta interesul echipei naţionale, de alta, cel al echipei de club, dilemă din care niciodată şi nicăieri nu se iese uşor. Pentru că la nivelul respectiv apar adesea diferenţe de opinii, uneori şi litigii, căci e greu de împăcat şi capra, şi varza. Concret, pe lîngă amintita îngrijorare a tehnicienilor, se justifică şi fermitatea federală, exprimată de preşedintele Sandu prin aceea că “nu cred că va fi loc de întors în privinţa prezenţei jucătorilor la lot”. Avertismentul că vor fi excluse compromisurile atinge însă şi o coardă sensibilă, subliniindu-se că adversara din 7 februarie e însăşi campioana mondială en titre, împotriva căreia oricare fotbalist român visează să evolueze. Corect. Dacă Federaţia a reuşit, în fine, să găsească un partener de anvergură pentru “naţională”, chiar ar pica prost, vorbim despre imagine, dar şi despre palmares, ca squadrei azzurra să nu i se opună garnitura cea mai tare. Pentru a o alinia, Piţurcă va avea misiunea să convoace jucătorii cei mai buni fără a ţine cont de la ce cluburi provin. Dacă va păstra echilibrul şi va chema, să zicem, numai 2-3 de la Dinamo şi tot atîţia de la Steaua, logica le-ar cere lui Rednic şi lui Olăroiu să se declare de acord cu acest număr. Să-l accepte şi să nu se mai agite. Tocmai deoarece aşa ar trebui să se întîmple, să sperăm că se va şi întîmpla. Considerînd că anul viitor se anunţă hotărîtor pentru fotbalul nostru, implicat în lupta pentru calificarea la Euro 2008 şi, deopotrivă, în etapele superioare ale Cupei UEFA, ar fi păgubitor ca el să înceapă cu săbiile scoase din teacă. Printr-o gîlceavă care să aţîţe spiritele şi să deterioreze atmosfera. Să-i lăsăm pe alţii să ne pună piedici, nu să ni le punem singuri!

Ovidiu Ioaniţoaia observă că Steaua riscă să-l plătească pe portarul portughez încă un an şi jumătate doar ca să facă tuşa

Aparent, situaţia lui Carlos e simplă. Deşi l-a cumpărat de la Boavista cu 550.000 de euro şi i-a făcut contract pînă  în iunie 2008, cu 120.000 de euro pe sezon, Steaua s-a convins că portarul lusitan nu-i ce îşi dorea. Că posedă unele calităţi, dar nu destule. În consecinţă, caută să scape de el. De aici încolo însă, lucrurile se complică. Ca să-l vîndă, ar trebui să aibă o ofertă pentru Carlos, cît de mică, numai că n-are. În principal, deoarece respectivului i s-a dus buhul că nu e doar gafer pe teren, ci şi petrecăreţ în afara acestuia. Drept urmare, nimeni nu se înghesuie să-l ia, iar Boavista, care cunoaşte bine marfa, refuză să-l reprimească. Cum s-a fript cu ciorbă, acum suflă şi-n iaurt. Teoretic vorbind, ar mai exista posibilitatea ca Steaua să-l declare pe Carlos jucător liber, permiţîndu-i să plece fără pretenţii financiare. E ceea ce, dacă vă mai amintiţi, şi afirma Gigi Becali la un moment dat. Că-l lasă să se ducă unde o vedea cu ochii şi nu cere nici un sfanţ pe el. Nu poate face însă asta întrucît, conform înţelegerii iniţiale dintre cluburi, Boavista urmează să  încaseze un procent de 20 la sută dintr-un eventual transfer al goalkeeper-ului, din care motiv gruparea din Porto nu agreează varianta cu Carlos liber. Logic, pentru că n-ar mai lua nici un ban.

Cu alte cuvinte, Steaua se află în încurcătură. Fireşte, încearcă să iasă din impas, dar în clipa de faţă nu pare să aibă multe soluţii. Ca o dovadă în plus că, mai devreme ori mai tîrziu, greşelile se plătesc. In cazul în care, cel mai nefericit pentru roş-albaştri, nu vor apărea deloc propuneri pentru Carlos, iar Boavista Porto va continua să nu coopereze, portarul lusitan va reveni în Ghencea. Ca şi în finalul stagiunii precedente, va lustrui banca de rezerve ori se va antrena cu echipa a doua, timp în care Steaua va fi obligată să-i onoreze contractul încă un an şi jumătate. Adică, să-i dea degeaba, de florile mărului, alţi 180.000 de euro.

Ovidiu Ioaniţoaia despre varianta că, aducîndu-l pe Ionel Ganea, Copos ar urmări să scape de Răzvan Lucescu 

Vorbind despre venirea lui Ionel Ganea la Rapid, merită spus că, de regulă foarte calculat, ba chiar zgîrcit, George Copos şi-a deschis de data asta larg baierele pungii. I-a propus golgeterului la zi al campionatului un contract pe care nici un om normal nu l-ar fi refuzat: 350.000 de euro pe an, plus 100.000 în eventualitatea clasării vişiniilor pe locul 1 sau 2, plus 50.000 pentru cîştigarea Cupei României, plus 150 la sută prime de victorie. Dar şi, începînd din vara lui 2009, funcţia de vicepreşedinte al clubului timp de 2 ani, cu 10.000 de euro lunar. În cazul nerespectării ultimei clauze, Rapid ar trebui să suporte întreg salariul pe perioada amintită, adică 240.000 de euro. De aici şi concluzia că, din orgoliu, din dorinţa de a-l slăbi pe actualul lider ori din amîndouă, Copos a ţinut morţiş să-l transfere pe Ganea din Ştefan cel Mare şi nu s-a uitat la bani. Dimpotrivă, a băgat mîna în buzunar adînc, pînă la fund.

Doar că de-acum înainte va exista în Giuleşti o aglomeraţie de atacanţi. Deoarece noul sosit se adaugă lui V. Moldovan, lui Zicu, lui Buga, lui Burdujan, lui Griffiths şi lui Mazilu, cei din urmă costînd Rapidul peste 3 milioane de euro, dintre aceştia, 7 la număr, vor prinde echipa doi, maximum trei. Cum vor reacţiona cei ce vor sta pe tuşă, e lesne de anticipat, mai ales că Ganea s-a despărţit de Dinamo tocmai pentru că n-a fost titular etapă de etapă. Logic, cu atîţia candidaţi pe două posturi, Răzvan Lucescu va avea bătăi de cap, din care motiv unii şi speculează că George Copos l-a adus pe Ganea, jucător de 33 de ani, dar şi incomod, mereu pus pe harţă, special pentru a-i crea probleme antrenorului. De care s-ar fi dispensat încă din această iarnă dacă fanii l-ar fi susţinut. Personal, nu prea cred într-un asemenea complot, oricît de abil pare patronul Rapidului, care s-a descotorosit prin manevre oculte de Ioan Becali şi, recent, de Dinu Gheorghe. Ştiind cît preţ pune Copos pe banii săi, mă îndoiesc că a riscat o sumă uriaşă numai pentru a-l determina pe Lucescu junior, favoritul tribunei, să plece la un moment dat din proprie iniţiativă. Să i se urască şi să-şi ia singur lumea în cap. Poate că a urmărit să-i arate pisica, asta da. Să-l expună unei presiuni în creştere, să-l facă să se simtă şi mai ameninţat, dar nu mai mult.

Ovidiu Ioaniţoaia comentează ancheta GSP, observînd că nimeni de la Dinamo nu l-a votat pe Nicolae Dică

Iniţiată în urmă cu exact 4 decenii, ancheta de sfîrşit de an a Gazetei Sporturilor, cea mai veche din presa românească, şi-a desemnat laureaţii pe 2006, Nicolae Dică şi Cosmin Olăroiu. Tradiţia, continuitatea şi caracterul reprezentativ, ultimul exprimat de participarea a 94.000 de cititori, au conferit credibilitate acestui demers, deşi asemenea acţiuni sînt aproape totdeauna bănuite de partizanat sau măcar de simpatie. Nu-i de mirare că se întîmplă aşa cîtă vreme fiecare votează cum vrea. Practic, nu realizatorii sondajului ar trebui suspectaţi, ci subiecţii lui. Veţi gîndi astfel sesizînd că, de pildă, numele lui Dică n-a apărut în nici una dintre ierarhiile dinamoviştilor. Preşedintele Badea, antrenorul Rednic şi căpitanul Dănciulescu l-au ignorat complet pe atacantul Stelei. La capitolul surprize, fără a le epuiza, ar merita incluse şi opţiunile lui Panduru, în ideea că noul tehnician al Farului şi-a îndreptat preferinţele exclusiv spre jucătorii formaţiei sale. A deschis lista cu Guriţă şi a încheiat-o, plasîndu-i ex-aequo pe locul 5, cu Vlas şi cu Curcă. Mai moderat, craioveanul Ştefan Stoica a indicat în primii 5 numai 2 componenţi ai Universităţii, pe Bornescu şi pe Săceanu, dar şi el a început clasamentul cu propriul portar. Ca să nu rămînă dator, Bornescu l-a considerat pe Stoica tehnicianul numărul 1 al anului. Deşi exemple de acest gen mai există destule, preşedintele Pandurilor l-a adus pe tehnicianul Pandurilor în pole-position etc., n-am folosit pentru nici unul dintre ele semnul exclamării. Tocmai deoarece votanţii au ales pe cine au crezut ei de cuviinţă. Iar diversitatea răspunsurilor, chiar dacă unele neaşteptate, au dat anchetei substanţă şi, în egală măsură, farmec.

În ciuda unor extravaganţe, venite şi dinspre cititori, trebuie scos în evidenţă amănuntul că laureaţii lui 2006, Dică şi Olăroiu, au ieşit învingători în toate cele 5 secţiuni ale sondajului: la public, la preşedinţi, la antrenori, la căpitanii de echipe şi la jurnaliştii Gazetei. Menită să recompenseze anul bun al Stelei, campioana en titre calificîndu-se după un deceniu în Champions League şi a treia oară la rînd, premieră pentru fotbalul nostru, în primăvara europeană, această unanimitate de opinii a eliminat şansa oricărei manipulări. Şi dacă, să zicem, redactorii GSP şi-ar fi pus în minte să scoată alţi cîştigători, rezultatul final al anchetei nu s-ar fi modificat. Ba chiar e de observat că diferenţa cea mai mică dintre Nicolae Dică şi ocupantul locului 2 a fost în clasamentul Gazetei, numai 2,5 puncte faţă de 14 la preşedinţi şi 12 la antrenori. Evident, pe marginea sondajului se poate comenta la nesfîrşit, cu păreri pro şi contra. Sînteţi invitaţi s-o faceţi. Eu mă opresc aici, dar nu înainte de a vă ura un Crăciun fericit., să fiţi sănătoşi şi veseli!