Suporterii și măsura

Afirmația mea că Istvan Kovacs ar trebui suspendat cîteva săptămîni, nu luni în șir, după meciul ASA-Steaua, 1-0, i-a încins pe simpatizanții campioanei. Pe mulți i-a și indignat. Acuzînd “măcelul” de la Tg. Mureș, ei au solicitat, precum internautul care a iscălit pe gsp.ro steaua-1986-forever, excluderea din arbitraj a vinovatului. “Intenție evidentă și furt calificat”, a postat aham, iar ccc a cerut “să se meargă pînă la eliminarea din arbitraj”. Același steaua-1986 a și explicat de ce: “Fiind recidivist, mi se pare o glumă să stea pe bară un număr de etape. E ca și cum un criminal în serie (subl.mea) e lăsat liber în loc să fie băgat în pușcărie pe viață. Kovacs se va întoarce și va continua să fure cum s-a obișnuit”.

Deși am învățat să ascult și să respect orice părere, consider deplasat un asemenea mod de a pune problema. Practic, unui abuz, dacă putem numi astfel prestația sub orice critică a “centralului” din Carei, i s-ar răspunde cu alt abuz.

Indiscutabil că Istvan Kovacs a greșit grav. Cu atît mai grav cu cît a greșit invariabil contra Stelei, pe care a dezavantajat-o flagrant în măcar două situații-cheie: cînd nu l-a eliminat pe Mureșan și cînd n-a dictat penalty la Tănase. În paranteză fie spus, nu se impunea roșu la Stăncioiu deoarece mingea plecase în lateral. Erori incontestabile însă pentru care e de așteptat ca arbitrul din Carei să plătească scump.

Dar atît, nu mai mult. E forțat, o exagerare, să propunem ca lui Kovacs să i se taie capul, să fie tras pe roată, pus la zid. Cum n-a omorît pe nimeni, să ne abținem să facem din țînțar armăsar, iar din lovirea unui adversar, cazul lui Mureșan, mai puțin al lui N’Doye, care n-a urmărit să-l calce pe Keșeru, un proces de intenție ori un capăt de țară. Să avem grijă, să păstrăm măsura și calmul, să nu sărim calul! Și nici să nu confundăm poziția unui ziarist cu cea a unui suporter. Obligatoriu, percepțiile lor diferă.

Personal, m-am străduit să promovez mereu o atitudine echilibrată, de înțelegere, chiar de toleranță. În numele căreia nu m-ar mira ca fanii Stelei să mă ia din nou la întrebări și chiar la înjurături. Îmi asum acest risc, care nu mă împiedică însă să-i întreb, fie și din cealaltă latură a baricadei, de ce ei nu s-au revoltat și atunci cînd s-a întîmplat ca arbitrii s-o favorizeze clar pe Steaua?! Că s-a tot întîmplat, nu-i așa?!

Pe parcursul sezonului anterior s-au consemnat în contul formației din Ghencea 20 de decizii de arbitraj pro și numai 6 împotrivă, bilanț grație căruia campioana a ocupat locul 1 în clasamentul echipelor avantajate. De pildă, în etapa a 10-a, la Vaslui - Steaua, 0-1, S. Colțescu i-a ajutat pe bucureșteni cu amîndouă mîinile: l-a eliminat aiurea pe Cerniauskas și ușor pe Madson, n-a dat penalty pentru gazde! În partida de la Galați, 1-1 în etapa a 17-a, I. Dima i-a refuzat Oțelului un 11 metri vizibil și de pe Marte, apoi nu l-a eliminat, cum merita, pe Pintilii.

Să mă scuze atît de nervoșii suporteri ai roș-albaștrilor, dar unde erau atunci de nu s-au scandalizat și n-au cerut excluderea arbitrilor?!

Cine răspunde la “națională”?

După pauza provocată de gafele lui Istvan Kovacs, arbitrul pe care eu l-aș vrea pedepsit drastic, iar suporterii steliști tras în țeapă, mă întorc la echipa națională. Numirea lui Puiu Iordănescu și a celor 3 secunzi ai săi i-a mulțumit pe unii și i-a agasat pe alții. Sigur e însă că n-a entuziasmat pe nimeni. Decizia a fost luată, am mai spus-o, în disperare de cauză. Ca soluție de avarie. Din care motiv a și fost comparată cu o ciorbă reîncălzită.

Reproșurile adresate Generalului vizează mai întîi vîrsta lui, 64 de ani sărbătoriți pe 4 mai, apoi faptul că n-a mai antrenat din 2006. Părerea mea e că argumentele respective nu stau în picioare cîtă vreme la recentele Mondiale din Brazilia 13 tehnicieni dintre cei 32 prezenți, procent de peste 40 la sută, împliniseră 60 de ani. În plus, 6 dintre ei, Scolari, Finke, Hitzfeld, Hodgson, Tabarez și Capello, sînt mai mari decît antrenorul român al secolului cu un an, cu doi ori chiar cu trei.
Nu i se poate imputa lui Iordănescu nici că ar fi străin de fotbal. Adevărat, atras în politică, s-a retras o vreme, dar n-a întîrziat să revină, probă că numirea ca selecționer l-a prins pe post de director tehnic în frf. Ca atare, ex-senatorul cunoaște Liga 1, realitățile și jucătorii acesteia. Socotind că a condus reprezentativa României în două rînduri, ba a și calificat-o la 3 turnee finale, CM 1994 și 1998, CE 1996, Iordănescu posedă o experiență de invidiat. Concret, 83 de meciuri pe banca “tricolorilor” constituie o performanță rară și o carte de vizită redutabilă.

Veți spune că situația se află sub control și la vară va fi cald. Aș zice însă că e mai complicat întrucît nu-i lămurit cine și în ce fel va fi tras la răspundere în cazul, firește nedorit, al ratării calificării la Euro 2016. Nea Puiu își va relua funcția de director tehnic, iar Viorel Moldovan, azi secund alături de Ionuț Badea și de Daniel Isăilă, va reveni la Under 21, în condițiile în care Badea și Isăilă n-ar trebui să aibă pretenții întrucît n-aveau angajamente la ora la care s-a oficializat neașteptata lor promovare?

Contractul lui Iordănescu trebuia revizuit și, surprinzător, nu s-a umblat la el, din care pricină lucrurile nu par clare și chiar nu sînt. Mai ales că Generalul a refuzat oferta inițială. A acceptat-o într-un final și cu strîngere de inimă, conștient că, dac-ar fi refuzat-o din nou, risca să fie trimis la plimbare, să rămînă fără slujbă. Or se știe cît de tare îi plac slujbele lui Nea Puiu.

De presupus că Răzvan Burleanu își va asuma alegerea lui Iordănescu cum a procedat și la rezilierea înțelegerii cu Pițurcă. Lăsîndu-l pe acesta să plece gratis, în absența acordului ce trebuia dat de Comitetul Executiv, șeful frf a cauzat o pierdere de 400.000 de euro bugetului federal. Cum nu cred că Burleanu va suporta paguba respectivă din propriul buzunar, crede cineva?, mă văd silit să trag concluzia că ignoranța și trufia prezidențială costă scump. Pe tema asta însă vom mai discuta.

Cine i-ar fi putut ajuta pe Kovacs și pe Hațegan să nu comită așa gafe?!

Deși face parte din categoria First Class, ca și Tudor și Balaj, Ovidiu Hațegan a scrîntit-o duminică la Chiajna! În minutul 41, la 1-1, n-a acordat un penalty clar pentru Concordia în disputa cu CFR! La centrarea lui Welington, fundașul Clujului, Susici, și-a potrivit mingea cu brațul în careu, dar “centralul” a lăsat jocul să continue!  Întrucît croatul CFR-ului se afla cu corpul întors către linia de fund și cu spatele spre teren, să admitem că Hațegan n-a văzut hențul. Unul pe care însă camerele TV din spatele porții l-au evidențiat fără replică. Henț indiscutabil, mie în sută.

Cu siguranță că un arbitru adițional ar fi văzut faza din apropiere și, controlînd-o, l-ar fi ajutat pe Hațegan să nu greșească. Din păcate, spre deosebire de ce se întîmplă în majoritatea țărilor de pe continent, ca și în Champions League și în Europa League, în România nu există adiționali! Motivînd c-ar reprezenta o cheltuială nejustificată, cluburile s-au opus și se opun introducerii sistemului.

Infinit mai grav și în mai multe rînduri a comis-o Istvan Kovacs la ASA-Steaua, partidă pe care a dat-o peste cap în detrimentul campioanei! Fără să rețin tot ce i s-a reproșat, căci eliminarea lui Pîrvulescu mi s-a părut corectă, trebuia roșu direct pentru intrare cu talpa ridicată pe glezna adversarului, nu contest că arbitrului din Carei i se poate imputa vicierea rezultatului, 1-0 pentru ASA. Încă din minutul 23 era obligat să-i arate lui Mureșan cartonașul roșu, cot în figura lui Rusescu, iar în 57 avea datoria să fluiere penalty la Stăncioiu. Penalty, nu simulare la Tănase.

Nu insist dacă Sepsi merita ori nu al doilea galben. Părerile diferă. Mai departe însă, e fără dubii că Istvan Kovacs a dezavantajat-o în mod repetat și flagrant pe Steaua. Nu m-aș grăbi să zic că a avut intenție, că a venit cu lecția învățată. Mai degrabă n-a vrut, dar s-a speriat și a scăpat meciul din mînă. Acum, întrucît a greșit, e normal să stea în tribună cîteva săptămîni.

Revin asupra secvenței în care Kovacs i-a refuzat lui Tănase un penalty la fel de clar ca și cel de la Chiajna. Dacă a trăit cu impresia că bucureșteanul a căzut înaintea intervenției lui Stăncioiu, “centralul” s-a păcălit, s-a înșelat. Sînt convins însă că un arbitru de careu, plasat lîngă poartă, la 2-3 metri de locul contactului, ar fi văzut mai bine și i-ar fi transmis lui Kovacs în cască să sancționeze faultul lui Stăncioiu, nu căderea lui Tănase. Atît că lîngă poartă se găseau numai fotoreporterii!

Am evocat doar două faze menite să susțină ideea folosirii arbitrilor adiționali, variantă respinsă de Comitetul Executiv al FRF  cererea echipelor. Acestea au explicat că, în vremuri de sărăcie, nu-și mai asumă o angara în plus, că și-așa respiră greu. În realitate, n-au dreptate în condițiile în care la introducerea programului cu pricina contribuie cu fonduri și UEFA, situație în care adiționalii ar costa anual o echipă de L1 circa 10.000 de euro, care nu-s un capăt de țară. La cît cheltuiesc cluburile, suma pomenită n-ar fi de nesuportat. Atît că zgîrcitul mai mult pierde decît cîștigă.

Tata Puiu, soluția cea mai ieftină

“Nu mi se pare o soluție pe termen lung. Dacă federația era pregătită, putea găsi imediat o variantă cu un antrenor tînăr pentru un proiect de viitor”, a sărit Duckadam, de felul lui un tip elegant, neobișnuit să critice. Fără să fiu admiratorul lui Burleanu, îi dau numai parțial dreptate eroului de la Sevilla 1986. Asta și pentru că nu realizez ce înseamnă pentru el antrenor tînăr. Olăroiu și Dan Petrescu mai intră în categoria tinerilor?!

Actuala variantă e una de avarie, însă de durată din moment ce, învestiți deunăzi, Anghel Iordănescu și secunzii săi au primit mandat pînă în vara lui 2016. Să admitem că s-a ajuns aici după ce Burleanu a fost refuzat, cronologic, de Reghecampf, de Mircea Lucescu și de Dorinel Munteanu, fiecare dintre ei cu angajament, cu serviciu. Sub presiunea timpului, nu s-a mai luat legătura cu Petrescu, cu Bölöni și cu Olăroiu, ceea ce a surprins.

Rezerva față de primii, pe care am explicat-o zilele trecute, n-a surprins însă în mod special: unul prea temperamental, celălalt prea mîndru!

Deși Olăroiu și-a declarat public disponibilitatea, FRF n-a insistat pe pista lui ca nu cumva prin venirea acestuia să crească influența lui Gino Iorgulescu, prieten la cataramă, ba și asociat cu Olăroiu. Cînd pui mîna pe putere printr-un concurs fericit de împrejurări, te agăți de scaun ca înecatul de pai! Dacă ne punem în postura lui Burleanu, descoperim destule motive să-l înțelegem!

Firește că suporterii, veșnic nemulțumiți, îi țin isonul lui Duckadam. Calculînd că Iordănescu n-a mai antrenat din 2006, îl consideră pe acesta, totuși cu 5 ani mai mic ca Lucescu, demodat și depășit. Din care pricină, “antrenorul secolului”, ridicat în grad pentru că a dus “naționala” la CM 1994 și 1998, la CE 1996, e privit de unii ca un Ion Iliescu al fotbalului! Postura îl transformă în ținta multor săgeți, multor ironii. Între ele, propunerea de a-l coopta secund pe Preafericitul, ca să-i furnizeze gratis iconițele și cruciulițele!

Evident, soluția aleasă a fost cea mai la îndemînă și, în paralel, cea mai ieftină. Salariat al FRF cu 8.000 de euro lunar, Iordănescu n-a putut spune nu în ultima instanță, cum a îndrăznit să murmure inițial, greșeală de tact speculată imediat de contestatari. Nu-i însă de crezut că Tata Puiu și-a uitat meseria, chiar dacă fotbalul a progresat serios în ultimii 8 ani. Dar și așa, rămîn asistenții săi, Viorel Moldovan, Ionuț Badea și Daniel Isăilă, 3 tineri, școliți, ambițioși, dornici de afirmare. Ei nu aparțin categoriei de antrenori ceruți de Duckadam?! Dacă da, de unde și de ce atîtea reproșuri?!

Combinația dintre experiența lui Iordănescu și entuziasmul colaboratorilor săi poate aduce calificarea la Euro 2016. Nu zic că o va aduce, dar o poate aduce în condițiile în care hulitul Pițurcă a pornit la drum cu dreptul. La fel, nu știu în ce măsură îl vom regreta vreodată pe fostul selecționer, dar constat că lotul “străinilor” pentru meciul oficial contra Irlandei de Nord seamănă ca două picături de apă cu cel convocat recent de Pițurcă pentru “dubla” Ungaria - Finlanda! Au apărut în plus Bicfalvi și Pușcaș, însă mă îndoiesc că vor juca. Vom mai vorbi despre asta.