Steaua iarăși peste Dinamo

Deși returul semifinalei de Cupă dintre Dinamo și Steaua s-a încheiat 1-1, for-mația din Ghencea a fost din nou mai bună, mai convingătoare. Confirmînd victoria din prima manșă, Steaua a pornit în forță și, deschizînd scorul devreme, și-a securizat calificarea. Cu sacii în căruță, a ridicat apoi piciorul de pe accelerație,  n-a mai insistat. 

Atunci a izbutit Dinamo să egaleze, numai cu 3 minute înaintea ultimului fluier, cînd finalista fusese deja stabilită. Spre dezamăgirea unor suporteri de-a dreptul magnifici joi seara, oameni care merită infinit mai mult decît li se oferă, tinerii lui Stoican și-au divulgat iarăși limitele. O oră, ei au lăsat  impresia că n-ar fi în stare să-și îngenuncheze adversarii nici dacă meciul ar dura pînă dimineață!

Ca să fie și mai clar, Dinamo a jucat atît cît  i-a permis Steaua să joace, intermitent, printre picături. Părerea mea e că arbitrul Istvan Kovacs, altfel impecabil, trebuia să acorde penalty la Țucudean, bruscat în careu de Prepeliță, ceea ce ar fi schimbat însă prea puțin datele problemei. Poate chiar nu le-ar fi schimbat.

Ca și Cornel Dinu, și eu consider că Stoican a greșit abordînd partida fără nici un atacant de meserie, pentru a-i introduce pe Bilinski și pe Țucudean abia în repriza secundă, către spartul tîrgului. Cum nu mai avea ce pierde la 2-5, Stoican trebuia să riște. Trebuia să îndrăznească, să înceapă cu două vîrfuri, nu să termine cu ele. Probabil că teama de o înfrîngere severă a fost mai mare decît speranța într-un succes la o diferență de 3 goluri ori de mai multe. E și cauza pentru care precauția s-a transformat în frică.

Antrenorul dinamovist nu-i cel dintîi vinovat de ratarea finalei, ștachetă prea înaltă în momentul de față pentru o echipă lipsită de experiență și, implicit, de personalitate. Totuși, fără să fie responsabilul numărul 1, Stoican e unul dintre vinovați.

În măsura în care Dinamo n-a surprins cu nimic, Steaua a făcut-o în clipa în care Reghecampf l-a mutat pe Tănase în centru, iar în locul acestuia, avansat pe banda stîngă, l-a titularizat pe Pîrvulescu. Nu știu cît și-a atins Reghe scopul cu Pîrvulescu, deși frontul de atac roș-albastru s-a mai lărgit, dar mișcarea cu Tănase a însemnat o carte cîștigătoare. Un atu.

Mai liber ca de obicei, Cristi Tănase a marcat printr-o execuție rafinată, ba s-a dovedit și number one. Cel mai bun din 28. L-am ironi-zat și l-am beștelit destul, că Dodel șomează, că visează, că bravează etc, acum e cazul să-l felicităm. S-a mai scos în ochii fanilor, însă îi mai rămîn datorii de plătit.

Orice comparație între semifinalistele de joi o avantajează pe Steaua, garnitura mai legată, mai echilibrată și mai matură. Rezumînd, mai valoroasă. În timp ce ea constituie o certitudine, Dinamo reprezintă o frumoasă promisiune, una care, spre a se împlini, trebuie susținută și încurajată din răsputeri. Dacă nu-și va vinde tinerii jucători en gros, cum se aude, Dinamo poate deveni mîine ce e Steaua azi. Ori ceva pe-acolo, asemănător.

Schimbări costisitoare

Nu-i nimic surprinzător în faptul că, ales șef la FRF, Răzvan Burleanu caută să se descotorosească de favoriții vechii conduceri. E o operațiune legitimă și, în paralel, necesară întrucît fotbalul românesc, sărac și anchilozat, chiar are nevoie de sînge proaspăt. Nu-s dintre cei care susțin acum, după ce Nașu’ a pierdut puterea, că el a comis numai erori și abuzuri, dar consider normal ca oamenii pe care i-a adus ori promovat să fie trași pe linie moartă. Unii și dați afară.

Cu riscul de a mai cîștiga cîțiva “prieteni”, căci lumea e plină de capete luminate, m-aș bucura sincer ca Burleanu să realizeze mai mult decît a realizat Sandu, însă nu-i va fi ușor. Dimpotrivă, îi va fi foarte greu.

După ce l-a trimis la plimbare pe Kassai, intrat în concediu medical și apoi în concediu de odihnă, ori invers, tînărul președinte i-a pus gînd rău și lui Prodan, cu care s-a luat deunăzi la harță ca în Piața Obor.  Atacat de Prodan, Burleanu n-a rămas dator, deși de la primul om din sistem se aștepta mai mult tact, mai mult echilibru. Cum proscrișii au însă contracte cu FRF, ba și pe perioade nedeterminate, iar Codul Muncii e încă în vigoare, Kassai și Prodan nu vor putea fi evacuați cu executorul judecătoresc, ci convinși să plece, să se retragă singuri. Asta va presupune însă compensații financiare din pricină că, sfidați și chiar jigniți de noul lor superior, cei doi vor refuza să părăsească scena cu mîna goală. Vor licita și vor supralicita.

Priceput la fotbal cît la inframicrobiologie, Burleanu ar fi decis să-l îndepărteze și pe Alexandru Deaconu de la CCA. În condițiile în care, în ciuda credibilității de care se bucură pe plan internațional, arbitrii străini greșesc uneori mai grav decît confrații lor români, actualul șef al celor din urmă, sub contract cu FRF pînă în 2016, va trebui despăgubit cu 75.000 de euro în varianta că va fi demis în această vară. Cum titra Gazeta în ediția de ieri, alți bani, altă distracție, dar și întrebarea dacă balta mai are pește ori măcar apă?!

Se mai aude și că, pentru a îmbunătăți activitatea în domeniu, Burleanu se gîndește la un ex-arbitru din Danemarca sau din Germania care să facă la noi ce-au făcut italienii Pierluigi Collina și Roberto Rossetti în Ucraina și, respectiv, în Rusia. Să organizeze, să supravegheze, să dirijeze. Doar că numirea neamțului ori a danezului va implica mazilirea lui Kyros Vassaras, grecul avînd să fie sacrificat tocmai pentru că a fost adus supervizor de Mircea Sandu, ceea ce-l deranjează pe succesorul acestuia și îl calcă pe nervi.

De văzut însă pe unde va scoate cămașa Răzvan Burleanu de vreme ce Vassaras încasa 3.000 de euro pe lună la București, iar Collina 100.000 la Kiev și Rossetti 70.000 la Moscova?! S-a mutat BNR la FRF ori a descoperit tînărul nostru președinte o mină de aur?!

De ce cred că n-a fost blat

Sînt din ce în ce mai zgomotoase vocile ce pretind că Steaua-Vaslui, 0-1, a fost meci trîntit. Susținătorii versiunii pe care nu mă sfiesc s-o consider inventată vehiculează mai multe scenarii. Conform unuia dintre ele, Vasluiul ar fi luat din Ghencea cele 3 puncte pe care le-a cedat în etapa precedentă, pe teren propriu, Viitorului Constanța, asta în ideea că, după ce a ajutat anul trecut trupa lui Hagi să scape de retrogradare, Steaua n-a vrut să se facă iar de rîs pierzînd meciul direct și a recurs la un intermediar.

Fără s-o exclud, căci fotbalul românesc e capabil de orice surpriză, ca țara însăși, nu împărtășesc varianta de mai sus. Pentru că nici un blat nu așteaptă pînă în minutul 86, cel în care a marcat Temwanjera. Plus că, din cîte cunosc, Reghecampf și Hagi nu-s așa prieteni încît primul să-i ofere puncte celuilalt, ba și cu prețul ratării ocaziei de a termina neînfrînt stagiunea! Raportarea față de frații Becali, incluzînd aici și impresariatul soției lui Reghe, i-a poziționat în tabere adverse, chiar vrăjmașe.

Veți zice însă că respectivii nu erau apropiați nici în sezonul trecut, cînd Viitorul a învins-o pe viitoarea campioană cu 5-2 la București!  Da, numai că Gigi Becali, nașul lui Hagi, n-ajunsese pe 19 mai 2013 după gratii și încă avea un cuvînt hotărîtor la echipă. Deși de-atunci lucrurile s-au schimbat, mă îndoiesc că foarte orgoliosul Reghecampf, care ținea morțiș să încheie neînvins campionatul în curs, ar fi acceptat un compromis. Chiar dacă, alt prilej de suspiciune, Tătărușanu, Ad. Popa și alți 3-4 colegi ai lor au contractat subit un virus de care se aude însă că se vor vindeca înaintea returului semifinalei de Cupă cu Dinamo programat joi!

Mai afirmă unii, și ei destui, că Steaua i-a permis Vasluiului să cîștige, și să mai spere la un loc în Cupa UEFA, deoarece ar intenționa să mai ia de-acolo cîțiva jucători. I-a luat pe Varela, pe Stanciu și pe Sînmărtean, dar ar mai dori. Dificil de spus pe cine cîtă vreme Celeban, socotit ținta numărul 1, n-a participat la victoria de vineri. Fanii blatului interpretează însă absența acestuia ca un semn în favoarea lor. Pasămite, polonezul ar fi urmărit să-i facă prin forfait un serviciu liderului. La fel de bine se poate judeca însă și invers, căci Celeban ar fi reușit s-o ajute pe Steaua mai degrabă jucînd decît lipsind. Jucînd slab, firește.

În sfîrșit, o ultimă versiune e aceea că partida s-a încheiat printr-o surpriză de proporții ca să-i îmbogățească pe anumiți pariori. Cei care au mers pe mîna Vasluiului vor fi primit, funcție de casa la care au depus buletinele, de 19 pînă la 25 de ori mai mult decît au mizat! O căciulă de bani, nu glumă, o afacere!

Personal, nu agreez nici această opinie, iar mutilarea numelui antrenorului stelist în Regheblat, cum scriu unii pe site-uri, mi se pare o răutate inutilă și un afront gratuit. L-am criticat pe acesta de cîte ori am crezut de cuviință, dar asta nu înseamnă să plec urechea la orice zvon și la orice jignire. Întrucît nimeni n-a putut aduce vreo dovadă că Reghe a participat la asemenea tărășenii în țară ori afară, n-avem voie să-l acuzăm. Cine procedează astfel nu riscă să se compromită, ci chiar se compromite.

Steaua în capcană

După ce Vasluiul a bătut-o pe Steaua în Ghencea, administrîndu-i prima înfrîngere în campionat de la 19 mai 2013 încoace, Reghecampf nu s-a supărat pe băieții lui, cît a sărit, culmea, la gîtul adversarilor! Le-a reproșat că “ne-au întins o capcană”, iar Chipciu i-a ținut isonul: “Au făcut circ, ba vin, ba nu vin… Au întîrziat și startul meciului”!

Într-adevăr, atitudinea oaspeților n-a plăcut, numai că, pe de altă parte, ea s-a înscris în litera regulamentului. Cu atît mai tare Reghe trebuia să-și certe propriii elevi că au călcat în capcană cu cît el însuși mărturisea înaintea partidei că “e clar că vor intra jucătorii Vasluiului cei mai buni”. Detaliul că pentru întîia oară de la instalarea lui fotbaliștii roș-albaștri n-au înscris pe terenul lor în Liga 1 ar fi trebuit să-i modifice atitudinea și discursul. Din păcate, s-a trezit vorbind și nu s-a întîmplat așa.

Mă îndoiesc că moldovenii au uneltit pentru a-i deruta pe bucureșteni. Mai degrabă cred  că titularii lor, neplătiți cu lunile, au intenționat  să stea acasă și s-au răzgîndit în ultima clipă.  Oricum, pentru că au cîștigat o întîlnire pe parcursul căreia au ratat ocazii mai numeroase și mai mari, vasluienii merită felicitări, nu acuze.

Ei au închis culoarele, au stăpînit centrul terenului și au contraatacat energic în fața unor adversari fără idei și, mai grav, fără vlagă. Pare cinic, dar e normal ca fiecare să se folosească de resursele de care dispune. Normal ori anormal, ce e legal nu-i niciodată de condamnat.

Lipsită de Tătărușanu, Szukala, Sînmărtean și Ad. Popa, Steaua a lăsat impresia că înoată împotriva curentului. Ex-vasluianul Varela s-a dovedit mai vulnerabil în centrul apărării decît pe bandă, iar Gardoș a resimțit din plin absența dublajului lui Szukala. Latovlevici a continuat o pasă neagră ce nu se mai termină. Cînd îl vezi transpirînd degeaba și complicînd inutil acțiunile, începe să ți se facă dor de Pîrvulescu!

Cel mai slab dintre cei slabi, pînă și sub figuranții Stanciu, Keșeru și Piovaccari, italianul probabil deja cu mintea la Sampdoria, a fost Cr. Tănase. Dodel parcă și-a propus să-l convingă pe trimisul lui Olympiakos Pireu să nu-l ia, să nu-l transfere! Ce și-a propus a reușit!

Kleo 13 nota pe www.gsp.ro despre “Un duș rece menit să-l aducă pe Reghe cu picioarele pe pămînt că prea își luase lumea în cap și devenise penibil”. Și dacă exagerează, internautul tot are un pic de dreptate. Inclusiv din considerentul că tehnicianul respectiv se lăuda deunăzi că ar putea antrena în paralel “naționala” și Steaua deoarece el e number one, el e cel mai bun!

Rezultatele îl susțin, doar că, iată, pînă și cel mai bun, care a greșit schimbările din moment ce Latovlevici, Răduț și Grădinaru au dezamăgit vineri pe linie, mai are unele de învățat, destule. Drept pentru care lui Reghecampf nu i-ar strica un plus de modestie, de realism. Dimpotrivă, i-ar folosi, l-ar ajuta.

Personal, sînt gata să pariez că Steaua își va păstra titlul, atît că nu va mai fi, cum era pînă la meciul din 11 aprilie, o campioană neînvinsă. Ca să-și explice unicul eșec, i s-ar recomanda însă să nu arunce vina pe Vaslui, ci să se privească în oglindă.