Din Ghencea în Qatar

Întrucît fotbalul fără goluri seamănă cu nunta fără lăutari, un meci de 0-0 e socotit automat plictisitor, insipid, anost. Din fericire, deși încheiat printr-o remiză albă, duelul Steaua-Astra din Ghencea nu s-a înscris în categoria de mai sus. Dimpotrivă, a plăcut prin îndîrjire și prin angajament. A furnizat un spectacol agreabil numai și datorită ava­lanșei de ratări, cîteva de-a dreptul monumentale.

Fiecare dintre combatante putea să cîștige la fel cum putea să și piardă. Garnitura oaspete a început vijelios, rolurile s-au inversat după pauză, Steaua cu două bare, încleș­ta­rea ducînd în final la un egal corect, echi­tabil.

Trebuie să ne bucure, firește, mai puțin pe suporterii roș-albaștri, că Astra s-a ridicat la nivelul campioanei și i-a pus probleme se­rioase. Faptul atestă că există în campionat mai multe formații puternice, nu numai Steaua. Pe merit, CFR Cluj și Petrolul cer să fie adăugate pe listă.

Ca părere personală, Steaua a fost mai legată și mai omogenă, mai echipă, în vreme ce Astra a impresionat prin calitatea com­po­nen­ților ei, parcă mai înzestrați, mai fotba­liști.

De lăudat și prestația lui Ov. Hațegan, “centralul” român plasat în pole-position fluierînd ca la carte. În măsura în care au lipsit fazele interpretabile, pe muchie de cuțit, se poate afirma că l-a ajutat și meciul. Adevărat e însă că înainte de orice Hațegan s-a ajutat sin­gur: a condus cu mînă fermă, autoritar, dezin­volt.

Să nu omitem amănuntul că arbitrajele din primele întîlniri ale etapei a 9-a au fost bune spre foarte bune. Fără sincope, fără cori­jen­țe. Cu excepția lui Ad. Cojocaru, apreciat cu 5 pentru că, după Mujdragici, nu l-a eliminat și pe Muth de la Mediaș în întîlnirea Gaz Metan-Ceahlăul, și a lui R. Petrescu, 6 la CS U Craio­va-ASA Tg. Mureș, ceilalți 5 “centrali”, D. ­Istrate, C. Popa, Al. Tudor, Ad. Comănes­cu și Ov. Hațegan, au primit 7 în Gazetă, notă care înseamnă fără greșeli. Asta în condițiile în care Chiajna, FC Dinamo și Petrolul au învins afară, iar Ceahlăul, Brașovul și Astra au adus cîte un punct din deplasare!

De spus și că băimăreanul Cristi Balaj a ­oficiat în week-end tocmai la Doha, prilej cu care, la partida dintre Qatar SC și Al Khor, ­1-0, l-a trimis în tribună, pentru proteste, pe Loți Bölöni, antrenorul garniturii vizitatoare! Apropo, aveți idee cît cîștigă lunar arbitrii qatarieni (conform DOOM 2) din lotul de elită? Angajați ai federației naționale, ca și confrații lor din Ungaria, Grecia, Turcia etc., sînt plă­tiți cu 10.000 de dolari, salariu fix pe care-l completează cu 600 de dolari la fiecare delegare! Iar cînd se dispută un meci important, cu miză, se apelează tot la străini!

Spre a glumi nițel, ghinionul lui Balaj, al lui Tudor și al colegilor lor e că nu s-au născut în Qatar, însă regretul să-i încerce doar pe ei?!

Pretenții exagerate

Deși în superioritate numerică aproape întreg meciul, Nedelcearu fiind eliminat de Al. Tudor încă din minutul 6, Rapid a evoluat lamentabil și a pierdut meciul de acasă cu Dinamo fără drept de apel, 0-3! A mișcat un sfert de ceas, hai o jumătate, timp în care Buș și Fl. Călin au trecut pe lîngă deschiderea scorului, apoi s-a prăbușit ca un castel de nisip. Victima propriei neputințe.

A dărîmat-o, felicitări băieților lui Stoican!, un adversar ambițios și organizat, care a dovedit, precum la Botoșani, că nu-l deranjează omul în minus. Paradoxal, unele dintre echipele noastre se simt mai bine în 10 decît în 11!  Vezi și modul în care, după eliminarea lui Mujdragici, Gaz Metan a egalat sîmbătă în finalul confruntării de la Mediaș cu Ceahlăul. Practic, în loc să le îngroape, inferioritatea le mobilizează, le dă curaj.

Conform obiceiului, eșecul a încins spiritele în Grant. I-a enervat pe suporterii care au solicitat demisia antrenorului Ionel Ganea, dar l-au luat la rost și pe așa-zisul finanțator Valerii Moraru. Pînă la un punct, amîndoi și-au meritat-o, deși eu consider că marea suferință a Giuleștiului nu-i nici pe banca tehnică și nici în tribuna oficială, ci pe teren! În fond, ce înseamnă echipa vișinie decît o nou-promovată, ai cărei jucători sînt lipsiți de nume și, mai trist, de valoare? Ei ar vrea, dar nu știu și nu pot mai mult. Iar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Sau cere zadarnic.

Iar cînd jucătorii, destui proveniți din anonimatul ligii a 3-a, nu-s plătiți cu anii, ce așteptări să ai de la ei?! Pe lîngă faptul că există la Rapid salarii restante din 2013, rețineți că nici unul dintre componenții lotului n-a primit un leu în ultimele 6 luni! Vorba unui internaut, nu pot oferi performanță “niște leșinați de foame”!

Antrenorul e o problemă în Giulești, dar să fie ea esențială? Nodul gordian? Nu-s avocatul nimănui, însă e greu de crezut, chiar imposibil, că Ganea poate face din rahat bici, scuzați-mă!, într-un moment în care Pancu, Săpunaru și Daniel Niculae au urmărit galopul lui Dinamo din tribună, iar pe gazon s-au chinuit Săndulescu, M. Martin, Tînc, Milinceanu și alți asemenea diletanți!

Degeaba evocă fanii Rapidul de odinioară, ultima oară campion în 2003 cu Daniel Niculae titular. Anii de glorie au fost, s-au dus și e puțin probabil să se mai întoarcă. În orice caz, nu foarte curînd, nu înainte de ieșirea din insolvență.

Și Valerii Moraru și-a luat partea lui de ocări. Urîte, dar explicabile în condițiile în care afaceristul din Republica Moldova, sosit pe post de salvatore della patria, n-a investit pînă astăzi un sfanț! N-ai dreptul să te erijezi în ditamai patronul cînd promiți fără să dai nimic! Nu-i exclus să fie la mijloc și neînțelegerile cu administratorul judiciar, ceea ce nu schimbă însă radical datele chestiunii.

Fie Moraru umblă la buzunar, în caz are la ce și vrea, fie nu mai pozează în Rockefeller de Chișinău, în Mecena. Să mă iertați, dar Copos, în ciuda zgîrceniei și a șmecheriei lui proverbiale, a ținut Rapidul în top vreme de un deceniu, ba a cîștigat și două campionate. Succesorii lui se bat cu pumnii în piept, dar nu izbutesc să-l țină nici măcar pe linia de plutire.

Complotul imaginar

A ieșit vîlvătaie mare după ce FRF i-a dat 10.000 de lei amendă și 6 luni de suspendare lui Ioan Niculae pentru atacurile la adresa lui Istvan Kovacs, “centralul” partidei CFR Cluj-Astra, 4-1. “Dacă ar fi un campionat mondial pentru șmecherie, Kovacs ar fi în primii 3, poate chiar pe locul 1”, s-a ambalat finanțatorul. Iar Comisia de Disciplină, sesizată de CCA, a interpretat cuvintele respective drept jigniri și a tăiat în carne vie. Personal, admit că Niculae trebuia să se abțină, dar și că CD a cam forțat nota.

Sancțiunea l-a înfuriat pe magnatul dunărean, care n-a ezitat să le bată obrazul șefilor federației. Ba i-a și avertizat că, în varianta depunctării Astrei în cazul unei eventuale recidive, “ne retragem din fotbal. Să joace ei, să joace Chivorchian cu Burleanu!”.

Cînd zic că s-a stîrnit furtuna am în vedere și scenariul apocaliptic debitat de ex-președintele Ligii Profesioniste. Conform lui Dumitru Dragomir, cei 5 componenți ai Comisiei de Disciplină n-au lovit întîmplător în cel mai bogat patron de club. Dimpotrivă, au făcut-o deliberat, cu intenție, în cadrul unei strategii menite să-l debarce pe actualul președinte! Pasămite, se înfoia Corleone la TV, Cernat et Comp. au urmărit să-i asmută pe patronii din fotbal contra lui Burleanu, iar scopul final al conspirației ar consta, ați ghicit?, în schimbarea președintelui!

Cum Dragomir ne-a obișnuit cu stilul atotștiutorului ce susține senin orice bazaconie, să trecem în fugă peste. Nu fără a aminti însă că 2 dintre cei 5 membri ai Disciplinei au fost cooptați în forul condus de Daniel Cernat după ce Răzvan Burleanu a cîștigat alegerile. Ca atare, ce să-i fi împins pe ei să-l lucreze tocmai pe cel ce i-a numit în funcții?! Pantomima televizată a lui Dragomir n-a oferit o explicație plauzibilă.

Niculae avea dreptul să exprime o părere. Inclusiv cu privire la eliminarea lui Ben Youssef într-o fază controversată, discutabilă. Atît că, respingîndu-i apărarea, Comisia de Disciplină a dovedit o exigență maximă în condițiile în care finanțatorul chiar n-a înjurat, chiar n-a jignit! Totuși, deși a considerat afirmațiile lui ofense, căci laude nu putea să le considere!, CD a dictat cea mai mică pedeapsă posibilă.

În situația în care fapta e săvîrșită în mass-media “de către un oficial al unui club ori de către o persoană asimilată acestuia (finanțator, sponsor, alții asemenea)”, Regulamentul Disciplinar prevede “sancționarea cu interzicerea oricărei activități legate de fotbal de la 6 la 12 luni la prima abatere”. Același Articol 52 mai precizează că, dacă oficialul va greși iar, “clubul de care aparține va fi sancționat cu scăderea a 3 puncte”, moment în care Astra s-ar retrage din Liga 1!

Sînt semne că instanța superioară, Comisia de Recurs, va ridica sancțiunea latifundiarului, care altădată a scăpat caii mai rău și n-a pățit nimic. Pînă atunci, să admitem că Ioan Niculae nu-i victima vreunui complot, dar și că 6 luni pentru o ironie e prea mult. Complotul există doar în tumbele verbale ale circarului Dragomir.

Răbdare pentru Simona!

Acum cîteva luni, semnam editorialul intitulat “Psihoza Halep”. Atunci, ca și acum, nu mă consideram specialist în tenis, deși sportul respectiv se conduce după reguli mai degrabă simple. Plus că, la fel cum, trufaș, tot românul crede că s-a născut poet, fiecare trebuie să fi jucat măcar un set, două în viață!

Apreciam pe 10 iunie că ascensiunea Simonei ne-a entuziasmat mai tare decît se cuvenea, fie și din motivul că, în ciuda prezențelor în finalele de la Madrid și Roland Garros, constănțeanca nu cîștigase, și nici nu va cîștiga pînă azi!, vreun turneu de Grand Slam.  Lăudînd talentul și perseverența domnișoarei Halep, mulțumindu-i și felicitînd-o, invitam la răbdare, la măsură. Rezerva mea a deranjat și m-am ales cu un val de reproșuri pe blog. Cu același prilej, observînd că “ne grăbim să-i ridicăm statuie”, avertizam că înaintea Simonei se întinde un drum presărat cu obstacole și capcane.

Din păcate, ultimele ei evoluții mi-au dat dreptate. Ajunsă numărul 2 mondial grație victoriilor, dar și unui concurs de împrejurări favorabil, Halep a pierdut din ce în ce mai des și mai surprinzător. A ieșit din “sferturi” la Cincinnati, din turul 2 la New Haven, din 3 la Flushing Meadows și, recent, din 2 la Wuhan, eșecuri din pricina cărora riscă într-un viitor apropiat să cadă în ierarhia WTA. N-ar fi asta cea mai mare nenorocire de pe pămînt. În fond, constanța nu-i prima calitate a jucătoarelor din elită. Inclusiv Serena Williams, șefa clasei în momentul actual, se mai poticnește uneori la figurat și alteori la propriu.

Mai trist e însă că tocmai cei care îi dedicau ode Simonei au început s-o vorbească  pe la colțuri.  Pasămite, și-a luat-o în cap, banii au schimbat-o în rău, s-a lăsat pe tînjală, nu mai transpiră suficient etc., cunoașteți stilul. Peste noapte, admiratorii ei s-au transformat în contestatari, dovadă că un vechi prieten, care stătea nopțile s-o aplaude pe Halep, mi-a transmis după ce Muguruza a bătut-o în China că “Simona m-a dezamăgit și am scos-o definitiv de la suflet!”.

Cum am cerut răbdare în iunie, cer și acum. Înțelegere și sprijin  moral pentru o tenismană de 23 de ani, îi va sărbători chiar sîmbătă, care resimte saltul de la jucătoarea de provincie la primadona mitraliată cu blitz-uri lîngă Tour Eiffel! Resimte saltul și-l acuză! De imaginat că ei noile obligații, sesiunile nesfîrșite de interviuri și de autografe, participările obligatorii la evenimentele sponsorilor, aparițiile televizate și așa mai departe, au scos-o din ritmul obișnuit. Au derutat-o, au împovărat-o.

Adesea e mai ușor să trăiești ca un oarecare decît să fii cineva, iar constănțeanca are nevoie de timp spre a se acomoda cu condiția de superstar. Dacă e numai atît, problema nu va întîrzia să se rezolve și Simona să reconfirme. Dacă e însă altceva, ar trebui să știe și să găsească soluții cei din anturajul ei, care mi se par, opinia unui nespecialist, prea mulți. Dar unde-i pîine caldă, totdeauna e coadă!