Înainte de a depinde de adversari, calificarea la Europenele 2012 ţine de atitudinea fotbaliştilor tricolori!

La tragerea la sorţi pentru CE 2012 n-am căzut rău. Dacă normal ar fi ca Luxemburg, Albania şi chiar Belarus să nu ne creeze emoţii, Franţa şi Bosnia-Herţegovina ne-ar putea încurca socotelile. Mai ales Franţa, unanim şi logic considerată favorita grupei. Deşi am terminat la egalitate cu ea ultimele 3 partide, reprezentativa Hexagonului constituie o forţă de temut, ba încă una pe care schimbarea antrenorului ar trebui s-o întărească. Nu se ştie cine o va conduce, Blanc, Deschamps ori Tigana, pentru că Wenger e prea scump, iar Roux prea uzat, însă e greu de presupus că succesorul lui Domenech nu va reuşi s-o învioreze. Celui ce se va despărţi de “cocoşi” după Africa de Sud i se impută că, fiind prizonierul unor idei fixe, n-a ştiut să exploateze suficient un rezervor plin de talente şi de valori. Pe parcursul mandatului lui Domenech, Franţa a semănat cu Portugalia dinaintea venirii lui Scolari: o ţară bogată în fotbalişti de superclasă, dar cu o “naţională” care s-a ridicat rareori la nivelul individualităţilor. Îndeobşte din vina unui tehnician mediocru în gîndire şi neinspirat în selecţie.

Părerea mea e că adversarul nostru numărul 1 va fi Bosnia, pe care, din păcate, mulţi comit nesăbuinţa de a o privi cu superioritate, de a o subestima. Corect, i-am tot învins pe bosniaci, inclusiv cu 3-0 la Sarajevo în toamna lui 2002, şi stăm peste ei în clasamentul FIFA, poziţia 38 faţă de 48, ceea ce n-ar trebui să ne adoarmă însă vigilenţa. Simplu din ce motiv, deoarece ei se află în progres, probă că au ratat prezenţa la Mondialele 2010 abia în baraj, iar noi în declin. Noi batem pe pasul pe loc şi chiar pierdem teren. Numai amănuntul că agenţia de pariuri bwin îi acordă Bosniei o şansă de calificare mai mare decît României, 4,25 la 4,50, s-ar cuveni să ne trezească la realitate. Lămurindu-ne că şi dacă ne credem frumoşi şi deştepţi, nu sîntem noi singurii de pe lume!!!! În măsura în care nu-i vom trata pe bosniaci cu maximă atenţie, altfel zis, cu respectul necesar, vom avea nu doar de suferit, ci şi de plătit.

Sigur că putem spera să ajungem la Euro 2012. Obiectivul se anunţă dificil, dar nu imposibil de atins. Pînă la problemele ridicate de partenerii din preliminarii, principalul nostru adversar rămîn propriile noastre slăbiciuni, modul de a lua uneori lucrurile în uşor, la preţ de matineu. De a ne închipui că sîntem mai puternici decît sîntem. E obligatoriu să recunoaştem că “tricolorii” nu mai au anvergura de pe vremea lui Hagi şi, drept urmare, trebuie să le cerem băieţilor lui Răzvan luciditate, seriozitate, concentrare. Iar ei să răspundă fără fumuri şi fără fiţe. Altminteri, în ciuda unei urne convenabile, există riscul, deloc neglijabil, să mai fluierăm a pagubă încă o dată!

Pe cînd Steaua şi Dinamo bat pasul pe loc, CFR, Timişoara şi FC Vaslui nu fac zarvă, dar îşi întăresc loturile

Înainte de a pleca într-o scurtă vacanţă, observ că provincia gestionează mai bine perioada de transferări în raport cu Capitala. Dar şi aici merită nuanţat, în ideea că Rapidul unui Copos mai implicat şi, culmea! , mai generos ca oricînd se află în avans faţă de Steaua şi de Dinamo.

Despre Steaua am scris ieri, aşa că nu mai insist. La Dinamo, rămîne sub semnul întrebării come-back-ul lui Andone, ale cărui şanse de întoarcere ar fi, pretind surse din anturajul acţionarilor, de 50 la sută. Îngrijorat de boala tatălui său, tehnicianul acordă mai puţină importanţă parafării unui nou contract. Pe de altă parte, în condiţiile în care i s-a cerut să se angajeze ferm că va cuceri titlul, deşi Dinamo a terminat turul pe 8, nu-i exclus ca Andone să se teamă. Şi dacă problema salariului solicitat de el se va rezolva într-un final, Borcea promiţînd să suporte singur diferenţa, n-ar trebui să surprindă rezerva antrenorului. Nimeni nu se leagă la cap fără să-l doară.

De remarcat însă că şefii din Ştefan cel Mare dau semne c-au învăţat ceva din propriile greşeli. Întrucît s-au păcălit cînd au readus o serie de jucători care n-au confirmat, Zicu şi Tamaş, de exemplu, iată-i pe Badea et Comp. schimbînd placa. Au devenit mai precauţi şi, ca atare, i-au spus deunăzi nu lui Bărcăuan. În ciuda faptului că acesta a efectuat vizita medicală cu roş-albii şi s-a declarat “cîine pînă la moarte”, acţionarii nu s-au mai repezit să bage adînc mîna în buzunar. Şi ei sînt de înţeles, cine s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt.

În timp ce, cu excepţia Rapidului, formaţiile bucureştene tot caută şi nu găsesc, CFR, Timişoara şi FC Vaslui dovedesc că ştiu ce vor şi acţionează în consecinţă. Clujul s-a despărţit de mai vîrstnicii Nuno Claro şi Mara, în schimb, i-a achiziţionat pe Dică, pe Bud şi pe nigerianul Casal. Sperînd să-l convingă pe Contra, Poli a semnat cu Sepsi şi cu argentinianul Vasquez, iar Vasluiul s-a întărit cu L. Sînmărtean şi cu bulgarul Milanov, titular în “naţională”, pentru care Porumboiu îi va plăti 350.000 de euro lui Levski. Să reţinem că Gigi Becali a refuzat să achite aceleiaşi grupări o sumă mult mai mică spre a-l lua pe Iovov!

E prematur totuşi de tras concluzii, transferurile constituind uneori o loterie. Îţi închipui că mergi la sigur cu un jucător, ca să constaţi că ai tras un loz necîştigător. L-ai supraevaluat pe cel ales, el nu s-a acomodat etc. Dincolo de asta însă, formaţiile fruntaşe din provincie par să fie acum în avantaj comparativ cu contracandidatele lor din Capitală, mai ales cu Steaua şi cu Dinamo. Par ori chiar sînt.

Stoichiţă pare din ce în ce mai dezamăgit: a crezut în promisiunile făcute de Gigi Becali şi s-a înșelat!

În materie de transferuri, Steaua încearcă mult şi reuşeşte puţin. Cum bulgarul Iovov şi rwandezul Ouon nu vor mai veni, deşi erau anunţaţi ca siguri, în Ghencea au apărut numai doi fotbalişti noi, bulgarul Jelev şi americanul Tudela. Dacă numele yankeului nu spune nimic, bulgarul chiar reprezintă o achiziţie. S-a remarcat la Oțelul Galați drept un fundaş central puternic şi inteligent, cu ştiinţa jocului. Are însă un neajuns, foloseşte piciorul stîng, cunoaşteţi expresia, doar ca să se suie în tramvai. Se scontează că-şi va dovedi utilitatea, dar nu şi că va izbuti să astupe golul lăsat de plecarea lui Rada. Pentru că Rada putea evolua şi în banda stîngă, unde Jelev se simte ca peştele pe uscat!

Nu trebuie să fii mare specialist pentru a realiza de ce nu-i ies Stelei transferurile. Întrucît ce vrea ea, din ordinul lui Gigi Becali, sfidează legile scrise şi nescrise ale fotbalului modern, sport dar şi afacere. De fapt, ce vrea? Să ia jucători liberi de contract, să le ofere maximum 10.000 de euro pe lună şi angajamente pe numai 6 luni, ba şi să nu le cedeze nici un procent impresarilor acestora!Deoarece e imposibil să găseşti jucători de valoare atunci cînd gîndeşti astfel, de parcă tu ai fi şmecher şi toţi ceilalţi fraieri, te pricopseşti cu de-alde Bibişkov, Grzelak sau Tininho, de care transpiri să scapi şi nu izbuteşti!

O fi cinică explicaţia, să admitem că şi e, dar trebuie să ţii cont de ea în măsura în care visezi să faci performanţă, să te măsori cu granzii Europei: investeşti în echipă, ai echipă, nu investeşti, n-ai! În consecinţă, ce să mai priceapă suporterii stelişti cînd află că pînă şi Copos, socotit campionul zgîrceniei, se aruncă să-i dea francezului Grandin, ex-Marseille, 25.000 de euro lunar, în vreme ce Becali i-a propus lui Iovov sub jumătate din suma respectivă, iar lui Levski, nici un ban?!

L-am văzut recent pe Stoichiţă la televizor. De unde, sperînd să-şi întărească lotul, se jura că va cîştiga titlul, nu mai părea la fel de stăpîn pe el, ci mai degrabă depăşit de situaţie. Merită înţeles, asta în ideea că s-a bazat pe promisiunile patronului şi începe să se trezească la realitate. Să mă scuze fanii roş-albaştri, dar Stelei de azi i se potriveşte proverbul conform căruia de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. I se potriveşte ca o mănuşă.

Cînd Chivu urmează să părăsească spitalul, ziarele italiene continuă să remarce emoţia şi solidaritatea provocate de accidentarea internaţionalului român. Din momentul în care, supus unei intervenţii chirurgicale la Verona, acesta a fost transferat la Milano, rezerva lui dintr-o clinică privată a devenit un adevărat loc de pelerinaj. I-au trecut pragul, printre alţii, însuşi patronul lui Internazionale, magnatul Moratti, directorul tehnic al clubului, Branca, precum şi majoritatea coechipierilor, în frunte cu Stankovici şi cu Materazzi. Sîrbul a spus “mă aflu aici ca să fiu alături de fratele meu”. În plus, după ce a marcat pentru Inter golul 2 din întîlnirea cu Siena, olandezul Sneijder a arătat publicului un tricou pe care scria “Torna presto, Cris!”, “Întoarce-te repede, Cris!”

Contabilizînd semnele de simpatie adresate compatriotului nostru de cunoscuţi şi, cîteva mii, de necunoscuţi, consider că nu trebuie să ne mire aceste dovezi de afecţiune. Dintr-un motiv foarte simplu: deoarece Chivu e un talent, dar şi un caracter. Un tip care, în ciuda gloriei şi a bogăţiei, şi-a păstrat modestia şi măsura. A înţeles să-şi exercite meseria cu devotament, să i se dăruiască şi chiar să se sacrifice pentru ea. Să nu uităm că, deşi lovit la umăr, sub ameninţarea unei accidentări grave, a strîns din dinţi şi a jucat meci de meci la Euro 2008. A privit banderola de căpitan al “naţionalei” drept o onoare şi a tratat-o ca atare, fără ifose şi fără false orgolii. A realizat că înainte de a cere ceva, fie şi preţuire, eşti dator să dai. Poate că în sinea lui n-a gîndit aşa, însă a ştiut totdeauna să salveze aparenţele. Dacă o fi vorba, cum mai cred unii, doar despre un rol, să admitem că-l interpretează ca un maestru.

Închei textul relatînd o întîmplare ce poartă sau nu, vă invit să judecaţi dumneavoastră, o anume semnificaţie. Chivu abia fusese operat în seara în care, în numele Gazetei, i-am expediat un sms de îmbărbătare. Cum era încă la reanimare, nu mă aşteptam să reacţioneze. A făcut-o în nici jumătate de ceas: “Mulţumesc frumos, mă simt mai bine”. Exact două zile mai tîrziu, cînd o altă vedetă a fotbalului tricolor împlinea 31 de ani, am procedat la fel, i-am trimis pe telefon felicitări şi urări de succes. Fireşte, n-avea obligaţia să răspundă, poate de aceea Mutu, care nu se găsea la terapie intensivă, n-a răspuns nici azi. Fiecare om e alt om, nu?