Diverse ↓

de Răzvan Prepeliță

“Bună, mamă! Mai trăiesc, da, sînt băiatul vostru! Mamăăăă, nu plînge, te rog. Nu am vrut! Adică am vrut, îmi pare rău! Ufff. Ce se aude acolo în spate? Tot rău se simte?! Da, cum să nu vreau să fiu lîngă voi? A văzut și el la tv ce am făcut?! Aoleu… Zi-i lui tati că nu am vrut. Îmi pare rău! Offf, mami, nu știu ce am avut în cap. Da, știu, nu, mamă, nu asta e educația, mamă, iară plîngi… Te rog, mamă! Nu închide! Alo! Alooo! Mamă, mai ești, mamăăăă!” Ton de ocupat. Receptorul cade din furcă. Bestia îşi măsoară paşii cu graţia unei balerine. Calcă încet, simte remuşcările cum se sparg sub tălpi.

A sărit gardul. A lovit ca un bezmetic, mișelește, de la spate, un fotbalist. Pentru ce? Poate Galamaz va veni vreodată să joace la Ploiești. Continue reading →

 de Răzvan Prepeliţă

Antena de la duba de afară se mişcă încet. Înăuntru, la saună, aburi mulţi.

- E cald, Mirceo! Nu mai pot să stau aici!

- Terminăm imediat, Ioane. Mai torn puţină apă pe pietre şi vorbim de delegări.

- Nu mai pot, Naşule, eu ies!

- Ioane, dar dă-ţi tricoul ăla jos. Ori îţi e frig? Continue reading →

 de Viorel Tudorache

Galeria lui Dinamo a înjurat o fată de 9 ani cu probleme medicale

Galeria lui Dinamo prezentă aseară, la Buftea, la finala Campionatului Naţional de juniori B, ar fi trebuit arestată pentru pedofilie verbală. Aşa-zişii fani ai formaţiei din “Ştefan cel Mare” au atins culmea huliganismului. Obişnuiţi să înjure şi să jignească pe cine vor muşchii lor de derbedei, ultraşii dinamovişti au sărit mult de tot calul.

După ce a deschis scorul, atacantul Darius Buia a arătat spre tribună un tricou alb pe care era scris cu negru mesajul “Pt. Ana Maria”. Galeria dinamovistă a reacţionat extrem de vulgar la adresa fetei căruia internaţionalul de juniori i-a dedicat golul. Nu contează că fanii au crezut sau nu că e vorba de prietena sau iubita fotbalistului timişorean. Gestul lor nu poate fi graţiat! Continue reading →

Vasile Avram a propus ca unul dintre comentatorii fiecărui meci din Liga 1 să fie dintre membrii CCA, pentru a aprecia profesionist prestaţia arbitrilor.

Cum ar fi un meci cu Avram în cabină? Aşa:

(Citiţi în viteză) Cel fără cartonaş galben pasează unui coechipier cu cartonaş galben luat pe buna dreptate în minutul 30. Aceasta încearcă un dribling ţinînd mîinile corect pe lîngă corp, în timp ce arbitrul este la mică distanţă de ei. Driblingul reuşeşte fără incidente.

(Ridicati vocea!!!) Jucătorul înaintează, îndreptîndu-se spre un al doilea adversar avertizat la începutul partidei. Piciorul nu atinge mingea, intrarea este dură, însa fotbalistul aflat la minge trece de fotbalistul în albastru care a riscat să fie penalizat cu penalty şi eliminare pentru fault în postură de ultim aparator. Legea avantajului este acordata corect. Se vede fanta de lumina, deci nu este ofsaid.

(Mai sus vocea!!!) Arbitrul este un pic cam departe de faza pe care o urmărim. Sper ca asta să nu îl coste la nota dată de observator. Şut, mingea loveşte transversala şi apoi cade dincolo de linia porţii. Tuşierul priveşte spre locul unde se produce acţiunea. Ridică fanionul şi golul este anulat. Nu cred că este vorba aici despre rea intenţie. E un meci greu pentru “centralul” promovat de noi, aş spune chiar un meci mai greu decît o finală de Champions League arbitrată de domnul Crăciunescu.

Dăm legătura în studio. Vasile Avram şi Andrei Vochin vă spun la revedere!

de Răzvan Prepeliţă

Aho, aho, suporteri şi simpatizanţi
Staţi puţin şi nu-vă întristaţi
Lîngă Meme v-alăturaţi
Şi cuvîntul lui îl ascultaţi:

A plecat după un an
Bădica Dan
Şi-a încălecat
Spre un alt campionat

Cu avionul s-a ridicat,
Că s-aleagă-un loc curat
Fără arbitraje de discutat.
Fără reciprocităţi de dat,

El doar a căutat
Ce Liga I nu i-a dat
Terenuri netede de jucat
În lungiş
Ca să nu sară mingea de-a curmeziş

Voi suporteri albăstrei
Cu palmaresul pînă mai ieri dalbei,
Acum campioni ai României.
Mînaţi flăcăi: hăi, hăi!

Ziua toată Petrescu a lucrat,
Mentalitatea neagră a răsturnat
Şi printre fotbalişti a semănat
Suflu nou, fără şpriţ şi bară,
Campioni să răsară.

Şi cînd lucrul a sfîrşit
Iată, melodia Champions League s-a auzit,
O echipă mare pe pămînt
Liverpool va veni în cîmp

Campionatul l-a răcorit
Si performanţa a-ncolţit
Nu e lună sau săptamînă
Să nu fi fost bătaie pe a lui semnătură

Însă el se duse ca să vadă
De i-a dat fotbalul o dovadă
Tocmai la răsărit
Unde provocarea cică s-a dovedit
Pregătire pentru Premiere League
Mînaţi flăcăi: hăi, hăi!

de Răzvan Prepeliţă

“Şefu’, vrei un bilet? Îl dau ieftin!”. În fotbal, negustorii de bilete sînt profeţii spectacolului.

A vorbi, în ultimul timp, despre speculă în Liga I e ca şi cum ai povesti despre OZN-uri, la cîte scaune goale rămîn meci de meci. Sîmbătă seară, la porţile Giuleştiului, biletele frigeau în palmele dornice să aplaude fotbal. Nişte palme sătule să îşi astupe urechile de zgomotul scandalurilor şi să îşi acopere ochii, refuzînd să mai privească circul conducătorilor de club. Şi au aplaudat! Pentru că au lipsit cadrele cu tribuna oficială, în schimb, au abundat reluările cu voleurile, centrările, şuturile şi golurile într-un meci cum demult nu am mai avut parte.

Călătorii trenurilor întîrziate ce opresc la semafoarele de lîngă arena din Grant s-au considerat privilegiaţi pentru că au fost martorii erupţiei vulcanului vişiniu ce îşi înalţă lava în atmosfera de meci mare. Rapid - Braşov e dovada că fotbalul încă e iubit în România. Că pasiunea tribunei nu a rămas doar o figură de stil folosită în poveştile despre meciurile de odinioară, depănate de nostalgia suporterilor. “Ultimul bilet! Ultimul bilet!”. Ce dor ne-a fost de şoaptele acestea …