Prima pagină

de Răzvan Prepeliţă

“În redacţie sună telefonul.
- Nea Ovidiu, am o ştire de senzaţie!
- Spune, Vanea!
- Hagi a fost prins dopat!
- Nu pot să cred! Iar?
- Eram cu el la lansarea colecţiei de haine “Regele” cînd s-a aflat!
- Asta e o bombă de presă! Iară schimbăm prima pagină.
- Da, neapărat! Aia că a fost surprins într-un club de noapte înaintea unui meci al echipei naţionalei, eu zic, să o dăm mîine.
- Hm, din păcate trebuie să renunţăm şi la reportajul cu el la coafor! Nu avem spaţiu.”

Hohote în sală.

“- Ce poză punem, nea Ovidiu, pe prima pagină?
- Ce zici de cea în care pozează cu ultimul tatuaj.
- Perfect!”

Cortina cade. Piesa de teatru se încheie în aplauze frenetice. Actorii fac reverenţe. Comedia s-a jucat.

Cei care au vazut golurile lui şi mîna sa pe inimă în timpul imnului au înţeles.  De nervi, facem şi noi haz de necaz. Glume proaste. Ne imaginăm idolii în postura unora care formează “naţionala” de azi. Atît ne-a mai rămas. De cîte ori să mai scriem despre golurile lui? De cîte ori să mai înfigem cuţitul în rană? Copiii noştri nu îl vor mai vedea jucînd decît pe DVD-uri.

La mulţi ani, decarule!