October 2008 ↓

de Răzvan Prepeliţă

Două cluburi, două istorii, două patimi, două orice! Unii le-au numit avortoni. Alţii le-au vrut retrogradate după ‘89. Însă mulţi, foarte mulţi le-au iubit şi încă le iubesc! Dinamo şi Steaua sînt dincolo de decoraţii şi trese, dincolo de chipiuri şi stagii militare, dincolo de calculatoare, gaze, construcţii şi terenuri, sînt intersecţia prin care au trecut, mai agale sau mai în viteză, multe dintre performanţele fotbalului românesc. Fotbalul e un miracol în care iubirea faţă de o echipă e o doctrină manevrată de suflet. Nu suporterii au vrut monopolul, nu ei au luat deciziile retrogradării! Nu ei au format grupări mincinoase, dovadă că pe acelea nu le-au iubit. Cui i-a părut rău după Victoria Bucureşti? Nu, nu lor! Oare Hagi ar fi fost mai iubit dacă nu ar fi jucat la Steaua? Oare Lucescu ar fi fost mai respectat dacă nu antrena la Dinamo?

Din povestea celui mai galonat meci al fotbalului românesc e bine să reţinem driblingurile şi golurile, nu doar directivele. Poate din truda lui Tudorel Stoica, din aerul boem al lui Dumitrache, din paradele lui Duckadam ori din fentele lui Mateuţ, suporterii de azi vor avea ceva de învăţat. Au de unde! Doar e o lecţie de peste 50 de ani, numai despre fotbal.

de Răzvan Prepeliţă

Liniştea învinge! Răzvan Lucescu a cîştigat la Braşov ceea ce pierduse la Rapid, culmea cu rezultate.

Asemenea unui tibetan s-a retras la poalele Tâmpei, un munte de pe vîrful căruia, antrenoratul pare cea mai frumoasă meserie din lume. Mai ales la 39 de ani! Dramele nu izvorăsc din confluenţa victoriilor cu remizele, sau a remizelor cu înfrîngerile. Faţă de alte echipe din Liga I, la Braşov performanţa nu se naşte din situaţii de criză. Boom-ul pe linia clasamentului nu e căutat printre demiteri şi indicaţii din tribună ori printre sfaturi venite din portofelul impresarilor. Fundaţia succesului e la mare adîncime şi susţine investiţii de peste 10 milioane de Euro în infrastructură. Nimeni nu se bate cu pumnul în piept.

Gardul şantierului e asigurat de Dinu Gheorghe, un fel de decar al conducătorilor pe cale de dispariţie. Nimeni nu atinge echipa! Cu un asemenea mediu de performanţă, CV-ul unui antrenor trebuia să conţină respect şi calitate. Lucruri pe care Lucescu le-a trecut încă din scrisoarea de intenţie. Cea adresată fotbalului.

de Răzvan Prepeliţă

E şi vina voastră! Din ce în ce mai mulţi se lasă şi din ce în ce mai puţini copii vin la fotbal. Întrebaţi părinţii care vă aud seară de seară. Copii lor nu sînt acolo! Ghearele scandalurilor voastre le smulge dragostea de fotbal. Banii investiţi vi se întorc înzecit, capitalul de imagine creşte ca un aluat uitat la dospit, în timp ce puştii se descalţă definitiv de ghetele ce prind mucegaiul băşcăliei.

Cîţi dintre voi, voi cei darnici, voi cei sufletişti, voi cei cu valize de bani aţi pomenit numele unui talent de la grupa voastră de juniori? -Pauza de gîndire fără rost.-  Aţi intrat în direct, de zeci, sute, mii de ori! Aţi vorbit de arbitrii care fură, aţi jignit
moderatori, aţi urlat unul la altul, dar mereu i-aţi uitat. Sau mai rau, habar nu aveţi de ei! Recunoaşteţi!  “Azi am văzut un gol superb marcat de un puşti pe maidan, azi am văzut o paradă de panteră la juniori, azi m-a impresionat fuleul unui băiat de la grupa de pitici.”

Sînt fraze greu de reprodus într-un interviu de minţile voastre însetate de celebritate. Domnule Porumboiu cum îl cheamă pe puştiul acela, atacantul de la juniori? Nu se vede de grîne? Jos ochelarii domnule Mititelu, să îl vedeţi pe portarul dumneavoastră preferat, de la puştimea Craiovei! Spuneţi-ne despre el! Spuneţi domnule Turcu şi aşa poate vor vedea suporterii şi altceva la dumneavoastră! Curaj, domnule Taher, e uşor de rostit în limba română: JU-NIOR! Dacă nu, vă ajută domnul Copos! Haideţi, domnule Becali, recunoaşteţi, în valiză erau dosare cu preferaţii dumneavoastră de la grupa mică! Nu v-am uitat domnule Penescu, chiar dacă o să îmi răspundeîi că sînteţi nou în domeniu! Aşadar, domnule Paszkany, aţi bătut Roma! Juniorii dumneavoastră pe cine au bătut? Hai Meme că se poate! Doar tu descoperi, aşteptăm să ne spui ceva despre ăia mici! Despre cel pe care l-ai promovat tu! Din lipsă de spaţiu, restul aţi scăpat! Bucuraţi-vă!

Îşi şterse fruntea. Meciul era încins iar jambierele îi atîrnau greu pe picior. Îşi trase cu gura mănuşile ce erau cu o mărime mai mari. O auzi pe maică-sa din tribună cum îl încuraja frenetic. Trase adînc aer în piept şi degajă spre anonim. Bravo, mami!

de Răzvan Prepeliţă

Paradoxal e că după atîtea participări, Becali se comportă ca şi cum ar fi la început! Hagi şi Lăcătuş au fost abandonaţi ca nişte lopeţi rupte, după ce uneltele au fost folosite la săpatul în asfalt. STEAUA VA FI ALTFEL, ATUNCI CÎND INVESTIŢIILE VOR FI ALTELE! 10, 15 sau 20 milioane investiţi în transferuri înseamnă participare onorantă în grupele Ligii, cu puţin noroc înseamnă primăvara în Cupa Uefa, înseamnă optimi doar dacă, … şi aici e o listă al naibii de lungă! Norocul, conjunctura, jocul rezultatelor, terenul greu, vîntul, ploaia, ninsoarea, impulsul galeriei, adversarul ieşit din formă, dăruirea, zilele de excepţie, orgoliul jucătorilor sunt deja prea mulţi factori de care ar depinde o calificare. La echipele mari toate acestea sunt date la o parte şi rămîne doar fotbalul. ADICĂ BANII! În 1995 cînd Stelea era învins de Del Piero printr-o boltă magică, nimeni nu ar fi crezut că Steaua se va apropia atît de mult.

Au trecut 13 ani. Între timp a venit Becali, însă Steaua e tot aproape. Un şut ca acela expediat de un jucător al Stelei, ar fi un semnal. DAR UN ASTFEL DE EFECT IMPRIMAT MINGII COSTĂ. Prime şi salarii, nu diferenţe de curs valutar.

de Răzvan Prepeliţă

Ca peste tot în fotbal şi în vestiarul Stelei, banii nasc întrebări.

Cu moralul la pămînt, Neaga e doar o victimă folosită de echipă, pentru a transmite un mesaj: “Banii nu tac!”. Nici titularii, nici rezervele nu încearcă să îi potolească răbufnirile. Nimeni! Amintiţi-vă de jandarmul Rădoi cum înăbuşea orice nemulţumire, încă din stadiul de zvon. Acum patronul, psihologul şi antrenorul echipei se luptă singuri, fiecare pe un front separat.

Organigrama din Ghencea e foarte complexă, dar conţine un singur nume. Superman, Batman şi Spiderman, oricare dintre ei ar fi recunoscut că sunt depăşiţi! Dovadă că se pierd amănunte. “Anul acesta, Neaga a luat 820 de euro în plus!”, a spus Becali, sumă ce ar fi rezultat din diferenţele de curs valutar. Un calcul simplu arată că 820 Euro împărţiţi la 12 luni egal 68,33 Euro. Atît a cîştigat Neaga, lună de lună. Transformaţi la cursul zilei (1 EU=3,7 RON) rezultă suma de 252,82 RON. Adică, cu puţin mai mult decît un tricou original folosit de titulari la echipa mare. Şi totuşi Neaga nu are dreptul să îl poarte. Pe banii lui!

de Răzvan Prepeliţă 

Piţurcă este o victimă a sistemului, dar planul său e genial. Cu toţii ştim transformarea selecţionerului. Tot un zâmbet, acesta a invadat audiovizualul cu o mulţime de declaraţii şi interviuri, cu mult peste ceea ce eram obişnuiţi să primim de la el. În glumă îţi venea să îl întrebi: “Excuse me! Aveţi un frate geamăn?”. Şi tot în glumă ar fi răspuns: “I don’t speak English!”. Ieşirile principale burduşite de microfoane şi camere de televiziune au luat locul uşilor din spate ce se terminau brusc în maşini ce demarau în trombă. “Era Piţi! Ne-a fentat din nou!”. Scandalul valiza în mijlocul căruia a aterizat voluntar sau involuntar - rămâne la aprecierea organelor -, ne oferă un Piţurcă ultra ofensiv în media. A recunoscut că atunci când a fost reţinut în aeroportul Otopeni de către cei 2 civili de la DNA, ar fi vrut să iasă în faţa presei escortat, având cătuşele la mâini. Vă daţi seama ce ar fi urmat?

Sentimentul general, era că dacă România învingea Franţa, Piţurcă ar fi revenit la vechile obiceiuri: antrenamente închise şi conferinţe de presă inexistente. Dar miza e în altă parte! Semnalele primite dinspre DNA şi ştiind modul în forţă în care acţionează această instituţie, uneori la limita comportamentului pentru o ţară democratică, l-ar fi determinat pe selecţioner să fie amabil în continuare. Ceea ce se şi întâmplă! E pentru prima dată când între selecţioner şi presă rolurile se inversează. Şi el a anticipat acest lucru. Printr-o mutare simplă şi genială. A zâmbit!