de Răzvan Prepeliță

“Bună, mamă! Mai trăiesc, da, sînt băiatul vostru! Mamăăăă, nu plînge, te rog. Nu am vrut! Adică am vrut, îmi pare rău! Ufff. Ce se aude acolo în spate? Tot rău se simte?! Da, cum să nu vreau să fiu lîngă voi? A văzut și el la tv ce am făcut?! Aoleu… Zi-i lui tati că nu am vrut. Îmi pare rău! Offf, mami, nu știu ce am avut în cap. Da, știu, nu, mamă, nu asta e educația, mamă, iară plîngi… Te rog, mamă! Nu închide! Alo! Alooo! Mamă, mai ești, mamăăăă!” Ton de ocupat. Receptorul cade din furcă. Bestia îşi măsoară paşii cu graţia unei balerine. Calcă încet, simte remuşcările cum se sparg sub tălpi.

A sărit gardul. A lovit ca un bezmetic, mișelește, de la spate, un fotbalist. Pentru ce? Poate Galamaz va veni vreodată să joace la Ploiești. Continue reading →

 de Răzvan Prepeliţă

Antena de la duba de afară se mişcă încet. Înăuntru, la saună, aburi mulţi.

- E cald, Mirceo! Nu mai pot să stau aici!

- Terminăm imediat, Ioane. Mai torn puţină apă pe pietre şi vorbim de delegări.

- Nu mai pot, Naşule, eu ies!

- Ioane, dar dă-ţi tricoul ăla jos. Ori îţi e frig? Continue reading →

 de Viorel Tudorache

Galeria lui Dinamo a înjurat o fată de 9 ani cu probleme medicale

Galeria lui Dinamo prezentă aseară, la Buftea, la finala Campionatului Naţional de juniori B, ar fi trebuit arestată pentru pedofilie verbală. Aşa-zişii fani ai formaţiei din “Ştefan cel Mare” au atins culmea huliganismului. Obişnuiţi să înjure şi să jignească pe cine vor muşchii lor de derbedei, ultraşii dinamovişti au sărit mult de tot calul.

După ce a deschis scorul, atacantul Darius Buia a arătat spre tribună un tricou alb pe care era scris cu negru mesajul “Pt. Ana Maria”. Galeria dinamovistă a reacţionat extrem de vulgar la adresa fetei căruia internaţionalul de juniori i-a dedicat golul. Nu contează că fanii au crezut sau nu că e vorba de prietena sau iubita fotbalistului timişorean. Gestul lor nu poate fi graţiat! Continue reading →

de Răzvan Prepeliţă

Gestul lui Cîrţu oferă de lucru în plină criză mondială

Cum vor trata elveţienii cazul?

Vor chema femeia de servici probabil originară dintr-o ţară estică, probabil chiar din România, să măture şi să strîngă cioburile, vor angaja o firmă de construcţii care va trimite un muncitor, originar probabil chiar din România ,care va monta geamul. Înainte de montare cei de la Basel vor studia cazul pe casetă încercînd să găsească o soluţie pentru ca astfel de ieşiri să nu afecteze integritatea băncii tehnice. Eventual să monteze ceva securizat care să nu se spargă în bucăţi atît de mari. Poate vor lipi şi un abţibild care să prevină astfel de incidente. “A nu se lovi!” cu traducere inclusiv în română. Eventual va fi montată şi o alarmă în caz că geamul este atins, un program inteligent realizat de un informatician, probabil român.

Cum vom trata noi cazul?

Gestul lui Sorinacio se va discuta la un spriţ în timp ce va fi arătată talpa bocancului cu rînjetul pe buze. Apoi, mai pe seară vor suna rudele. Rudele plecate la muncă în străinătate care duc dorul casei în timp ce lucrează pentru străini. Pentru străinii care nu au altceva de făcut decît să spargă geamurile băncii de rezerve, “… şi se mai şi cred mult mai civilizaţi decît noi. Hai, vă pup şi îmi e dor de România!”.

Vasile Avram a propus ca unul dintre comentatorii fiecărui meci din Liga 1 să fie dintre membrii CCA, pentru a aprecia profesionist prestaţia arbitrilor.

Cum ar fi un meci cu Avram în cabină? Aşa:

(Citiţi în viteză) Cel fără cartonaş galben pasează unui coechipier cu cartonaş galben luat pe buna dreptate în minutul 30. Aceasta încearcă un dribling ţinînd mîinile corect pe lîngă corp, în timp ce arbitrul este la mică distanţă de ei. Driblingul reuşeşte fără incidente.

(Ridicati vocea!!!) Jucătorul înaintează, îndreptîndu-se spre un al doilea adversar avertizat la începutul partidei. Piciorul nu atinge mingea, intrarea este dură, însa fotbalistul aflat la minge trece de fotbalistul în albastru care a riscat să fie penalizat cu penalty şi eliminare pentru fault în postură de ultim aparator. Legea avantajului este acordata corect. Se vede fanta de lumina, deci nu este ofsaid.

(Mai sus vocea!!!) Arbitrul este un pic cam departe de faza pe care o urmărim. Sper ca asta să nu îl coste la nota dată de observator. Şut, mingea loveşte transversala şi apoi cade dincolo de linia porţii. Tuşierul priveşte spre locul unde se produce acţiunea. Ridică fanionul şi golul este anulat. Nu cred că este vorba aici despre rea intenţie. E un meci greu pentru “centralul” promovat de noi, aş spune chiar un meci mai greu decît o finală de Champions League arbitrată de domnul Crăciunescu.

Dăm legătura în studio. Vasile Avram şi Andrei Vochin vă spun la revedere!

de Răzvan Prepeliţă

Lucescu avea dreptate. Sîntem un popor labil psihic pentru că am avut de-a lungul istoriei gimnaşti care şi-au riscat sănătatea pentru a asculta cîteva minute sunetul imnului. Pentru un buchet de flori la aeroport. Pentru lacrimile de bucurie ale altora. Citind reportajul din Gazeta Sporturilor despre boala fostei mari gimnaste Cati Szabo, tresari.

Eşti la birou şi lista cu “must to be done” e brusc uitată, iar valorile se reordonează timp de cîteva secunde. Ştii că în spatele podiumului sînt ani de muncă însă nu ai avut niciodată acces la adevăratul preţ plătit de eroii de pe soclu. Pentru că ei nu se plîng, pentru că ei nu defilează, nu protestează, nu ne deranjează. Rămîn la fel peste ani. După atît timp dinspre ei se aude doar ecoul imnului. Şi tresărim la fel şi acum.

Cînd Hagi vorbea cu Lucescu junior în studioul GSP TV a venit remarca selecţionerului: “Ai vorbit fără să fiu de faţă!”. Avea încă o dată dreptate. Hagi vorbise. De mai multe ori. Iar discursurile lui au fost atît de pătrunzătoare, încît ne-a convins să îi strigăm numele pe străzi ani de zile. Unul dintre ele, cel din ‘94, a fost, vorba lui Ţopescu: “Extraordinar…!”