Cristian Daminuţă a semnat pe patru sezoane cu Internazionale Milano! Scriem aşa pentru că dacă zici doar Inter, poate crede lumea că e vorba de Inter Gaz sau, caz fericit, de Inter Bratislava. Uite că mai există ştiri-bombă fără legătură cu Euro! Mai avem şi veşti bune, dincolo de teama care ni s-a cuibărit în suflet: cine s-o mai fi accidentat la lot?
Cristian Daminuţă face parte probabil dintr-un proiect pe termen mediu şi lung al noii campioane peninsulare, vorba lui Hagi. Apropo, Hagi, despre care ne întrebăm cu destulă maliţie cînd va deveni antrenor, este omul care l-a promovat pe Daminuţă în echipa mare la Poli. Se întîmpla acum vreo doi ani, pe cînd la Timişoara curgeau bani din toate părţile şi se derulau planuri de durată care ţineau între cîteva săptămîni şi un tur de campionat.
Să fie clar, Daminuţă nu a fost transferat de Inter ca să facă echipă cu Ibrahimovici, Chivu şi Zanetti. Nu acum, în nici un caz. El scrie însă continuarea poveştii. Dacă nu va fi plictisit-sictirit-sastisit că va lua drumul Monzei sau al lui Como, cum s-a întîmplat nu în urmă cu o sută de ani cu Zicu, s-ar putea ca Italia să ne livreze în timp record un fotbalist de naţională şi nu o speranţă criogenată pe un salariu de cîteva sute de mii de euro.
De la victoria Iaşiului în faţa Timişoarei au trecut două zile, de la moartea lui John Lennon 27 de ani. Legătura dintre cele două evenimente a realizat-o în stil personal antrenorul Ionuţ Popa, care a dedicat cele trei puncte memoriei legendarului Beatles. Foarte curios pentru peisajul semirural al fotbalului nostru, o dedicaţie, fie ea făcută şi în glumă, nu merge către portofelul patronului, nu este destinată să gîdile orgoliul vreunui primar şi nu are nici un interes imediat. Ionuţ Popa chiar ascultă muzica Beatles, altă anomalie demnă de semnalat într-un areal invadat de lăutari şi manelişti, iar după meciul împotriva lui Poli a reuşit să ne descreţească frunţile. Întreprindere care nu-i iese întotdeauna, deşi se străduie.
Ne gîndim că exemplul tehnicianului din Iaşi ar putea fi urmat şi de alte personaje cu notorietate din prima Ligă. La unii, dedicaţia vine de la sine. Cristi Borcea nu va putea închina anunţatele victorii pe linie din sezonul de primăvară decît muzei şi inspiratoarei sale, focoasa Shakira. Banal, dar real. Tot aşa după cum preşedintele clujean Iuliu Mureşan este dator să trimită gînduri de recunoştinţă către toţi marii cîntăreţi de fado ai Portugaliei, în frunte cu regretata Amalia Rodrigues. Ce ar fi fost Didi şi Cadu, Tony şi Semedo fără muzica asta şi fără fluierul monofonic al arbitrilor noştri?
Mai departe, sarcina devine tot mai grea. Patronul celor 4,8 procente electorale preferă psalmii, aşa că el nu poate dedica eventuala victorie de pe Emirates Stadium decît sfinţilor. Mai exact, de la Sfîntul Petru în sus. Ar merge “God save the Queen”, dar nu credem că se ridică la nivelul gusturilor sale. Prea bombastic, o melodie compusă de comuniştii de dincolo de Canalul Mînecii! Nici în privinţa lui George Copos nu sîntem foarte lămuriţi, omul a evoluat de la “Răsună valea” la muzica sferelor. A sferei afacerilor. Cînd Rapidul se va apropia ameninţător de surata sa ardeleană, se va pune la difuzoare “Money, money” cu Abba. Sau, ca să fim mai pretenţioşi, “Money” de pe “Dark side of the moon”, Pink Floyd. Asta ar explora şi ar exploata faţa misterioasă a şefului din Giuleşti, aceea de om bînd, generos, altruist şi sincer.
Marian Iancu de la Timişoara ar trebui să-i dedice negreşit o piesă lui Duşan Uhrin. Pînă nu-l demite. De pildă, “Iubire, bibelou de porţelan”, cu formaţia Mondial. E retro şi e cîntată de o formaţie al cărei palmares nu-i revendicat de nimeni. Şi ne îndreptăm spre final. Cu voia dumneavoastră, Gloria Buzău. Mai exact, Romică Bunică. Ei, asta e, cui va dedica el victoria şi golul dacă nea Bucur pleacă? Simplu, mereu tînărului Benone Sinulescu, fiul al locului. “Hai, Buzău, Buzău!” se impune fără contracandidate. Merge cu babic, cîrnaţi de Pleşcoi şi şpriţ rece. Indiferent în ce divizie!
