STEAUA ↓

Ai noştri tineri

Robert Vîlceanu a fost pus la păstrare de Victor Piţurcă. Îl aşteptăm să se maturizeze. Cît? Pînă pe la 25-26 de ani

Robert Vîlceanu şi-a luat-o în cap. Să luăm de bună mărturia selecţionerului, care selecţioner a preluat informaţia de la Costel Gîlcă, omologul de la naţionala Under 17. Component de bază al acesteia, tînărul stelist ar fi avut o atitudine nedemnă de principiile eticii şi echităţii fotbalistice faţă de antrenorul de la lot. “Din păcate, nu a reacţionat aşa cum trebuie”, a povestit Piţurcă. Mister. Nu Mister Piţurcă, mister în sens de taină. Poate că Vîlceanu a fost ireverenţios sau chiar obraznic. Poate şi-a dat cu gel în exces pe păr. Ori nu s-a înhămat la efort fiindcă mîncase prea mulţi hamburgeri udaţi cu cola la fast food. Nu avem de unde să ştim. Poate toate la un loc, chit că Robert părea un băiat la locul lui.

Curios este că în cazul Robert Vîlceanu nu presa a fost găsită vinovată. Cel puţin deocamdată. De obicei, acesta era reproşul antrenorilor şi al conducătorilor din fotbal. Voi îi faceţi mari, iar ei au caş la gură şi gărgăuni în cap. Din cauza voastră le cresc corniţele şi aerele de vedete, prea îi băgaţi în seamă. Şi tot aşa. Dar poţi să îi contrazici? Cum scoate capul un tînăr fotbalist care dă o pasă frumoasă amintind de Dorinel şi un gol din lovitură liberă care seamănă cu execuţiile lui Hagi, noi sărim şi tragem la foc automat cu epitetele.

Nimic mai adevărat. Vestea tristă pentru gardienii jurnalismului scorţos-doct este că peste tot în lume se întîmplă aşa. Cei promiţători sînt vînduţi de media ca pepite aurifere. Cei care au confirmat deja devin figuri epice. Apoi, intră în scenă impresarii. Ziariştii caută figuri noi, vedete în devenire, capabile să împrospăteze peisajul băltit al unui fotbal suprapopulat de balast de import. Lumea care citeşte ziarele de sport şi care vede meciurile vînează şi ea aceste personaje. Este şi interes profesional, şi simpatie dezinteresată în felul acesta de a promova imaginea tinerilor. Bineînţeles că uneori ne înşelăm şi vindem iluzii de-o seară. Se mai păcălesc Pep şi Mourinho, Iordănescu şi Piţurcă, darămite noi!

Distinşii noştri oameni de fotbal de viţă veche ne ceartă, prefăcîndu-se că nu înţeleg cît de important este a forţa lansarea puştilor înainte să le treacă toate coşurile de pe faţă. Mai mult, îşi ascund blazarea în discursuri despre răbdare. Despre maturizare. Aşa ajungem să avem fotbalişti-speranţă la 25-26 de ani. De aceea, aştept ca la returul semifinalei de Cupă dintre Dinamo şi Steaua să nu fie doar o luptă pentru calificarea în ultimul act, ci un act de curaj profesional al antrenorilor. Ar fi frumos ca Stoican şi Reghecampf să se bazeze pe tinereţea lui Lazăr, Rotariu, Filip, Stanciu, Iancu sau, de ce nu?, Vîlceanu mai mult decît pe mutări tactice de anulare a adversarului. Este miza reală a acestui Dinamo-Steaua. Ar fi la fel de frumos ca şi Lazăr, Rotariu, Stanciu, Iancu sau Vîlceanu să înţeleagă ce înseamnă să joci la Dinamo, la Steaua, la naţională. Şi dacă nu înţeleg, să li se explice. Pînă le va cădea tot gelul din păr.

Gripa

Un virus nemilos i-a lovit pe fotbaliştii Stelei înaintea, în timpul şi după meciul contra Vasluiului

De departe cea mai sănătoasă echipă din campionatul nostru, Steaua s-a stricat la stomac taman cînd era să bată toate recordurile de invincibilitate şi credibilitate ale Ligii 1. Şi în faţa cui? A unor grevişti care şi-au întrerupt acţiunea de protest din motive la fel de ciudate ca şi apariţia virusului buclucaş al partenerilor de întrecere din Ghencea. 5 dintre oamenii importanţi antrenaţi de Laurenţiu Reghecampf au acuzat grave probleme de sănătate, fapt care i-a împiedicat pe Tătăruşanu, Adi Popa şi Răduţ să intre pe teren, în timp ce Pîrvulescu şi Chipiciu au cedat după pauză locul în formaţie unor coechipieri mai sănătoşi. Teoretic, cel puţin, fiindcă Latovlevici a jucat de 3 (nota 3, nu cît 3!), iar Grădinaru, înlocuitorul lui Alex Chipiciu, de 5, fiind luat la ochi şi de Anghel Iordănescu, mare fan al lui Gabi Iancu.

Dar cum nu e bine să vorbim după ureche, hai să purcedem la o scurtă analiză medicală, în conformitate cu simptomele consacrate ale virusului stomacal, cunoscut în popor şi sub numele de gripa stomacului (burţii).

APARE DE OBICEI în urma epidemiilor declanşate pe vasele de croazieră şi sînt întîlnite şi în creşe, şcoli, tabere sau cămine. Deoarece Steaua nu a revenit dintr-o croazieră pe un pachebot de lux şi, în pofida comportamentului infantil al preferatului lui nea Puiu, nu seamănă totuşi cu o creşă, nu rămîne decît varianta unui sabotaj intern sau a unei mîncări prea săţioase. Ori a unui aliment toxic. Cum ar fi, de exemplu, îngîmfarea.

MANIFESTĂRILE BOLII. Crampe stomacale, greaţă, vărsături, diaree, uneori febră şi frisoane. Posibil dureri de cap şi de muşchi. Deşi prezent pe teren pe întreaga durată a partidei, prin nonevoluţia lui Cristi Tănase pare pacientul etalon al simptomelor prezentate. Şi el cu nota 3 în Gazeta de sîmbătă.

BOALA ESTE EXTREM DE CONTAGIOASĂ. Se poate lua inclusiv după un dialog faţă în faţă cu o persoană infectată, chiar dacă aceasta nu a trecut în prealabil pe la o casă de pariuri sportive.

N-A FOST DESCOPERIT NICI UN VACCIN pentru prevenirea acestui virus care face posibile rezultate pur şi simplu halucinante în fotbalul mondial. Cu toate acestea, organisme specializate ale FIFA şi UEFA lucrează cot la cot cu oameni de ştiinţă angajaţi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru găsirea unui antidot. Fapt dovedit statistic, tulpinile cele mai rezistenta ale virusului cu pricina au fost localizate în Asia.

PENTRU CĂ BOALA ESTE DECLANŞATĂ DE UN VIRUS, antibioticele sînt ineficiente. Nici noi, microbiştii vechi, carevasăzică obişnuiţi cu tot felul de organisme care îmbolnăvesc fotbalul, nu ştim care este cota de veridicitate a unui meci sau altul. De data asta a oscilat între 18 şi 25 pe o victorie a greviştilor sănătoşi. Cotă de cotă, măi tipsterilor!

REFACEREA IMPUNE CONSUMUL DE LICHIDE. Asta spun medicii, dar efectele bolii, ale imaginii penibile nu se şterg mult timp, indiferent cîtă apă curge pe Dîmboviţa.

Şi o veste bună la sfîrşit. MAJORITATEA SUFERINZILOR SE VINDECĂ în două-trei zile, fără a avea alte complicaţii. Asta înseamnă că Lato, Chipciu, Tănase şi ceilalţi vor zburda în returul semifinalei de Cupa României contra lui Dinamo. Dar să nu zicem hop pînă n-am sărit pîrleazul. Sînt viruşi care merg pe scor exact, pe număr de goluri la pauză şi la final. Aşa că deocamdată trebuie să ne dăm bătuţi. Medicina este neputincioasă în faţa naturii. A naturii umane.

În numele bunicului

George Ţucudean este dorit de Steaua. Nu ştim însă ce îşi doreşte George Ţucudean. Sau ce poate să îşi mai dorească.

Marius Ţucudean este tatăl lui George Ţucudean. La fel ca fiul, tatăl a fost şi el fotbalist. Într-un meci de acum 21 de ani, Marius Ţucudean înscria unicul gol al victoriei UTA-ei în meciul cu Dinamo. Reuşita atacantului a provocat o explozie de bucurie printre suporterii arădeni, care umpluseră pînă la refuz tribunele legendarului stadion al Bătrînei Doamne. George avea pe atunci doi anişori şi nu ştia dacă trebuie să se bucure pentru reuşita părintelui său ori să fie trist pentru Dinamo. Nu ştia nici de poveştile cu baronul Neumann, nici de strigătul spartanilor, iar dacă avea vreun Ferrari, acela era de jucărie. În cel mai fericit caz.

George împlineşte 23 de ani la sfîrşitul lui aprilie, dar nici acum nu este foarte lămurit. Să continue cu Dinamo sau să dea curs avansurilor fotbalistice venite dinspre Steaua? Împrumutat de Standard Liege în Ştefan cel Mare, vîrful roş-albilor este dorit de Reghecampf, care nu vede nici o piedică în calea unui viitor transfer. Pragmatic, antrenorul campioanei le-a amintit oficialilor dinamovişti că dorinţa de a-l păstra pe George în Groapă costă 800.000 de euro - clauza de reziliere a contractului cu formaţia belgiană. Cinic, acelaşi antrenor le-a reamintit aceloraşi oficiali că Dinamo nu îşi poate permite această cheltuială. Încă o dată pragmatic, Reghe a spus că nu vede nici o piedică în transferul unui fotbalist de la Dinamo la Steaua, adăugînd că în fotbalul din Occident a fost demult depăşită prejudecata potrivit căreia trădezi dacă la un moment dat ajungi să joci pentru rivala formaţiei pe care tocmai ai părăsit-o.

Marius Ţucudean îşi îndeamnă fiul să semneze cu Steaua. La fel de realist ca omul de pe banca Stelei, domnul Ţucudean invocă performanţa ca argument decisiv în sprijinul unei semnături cu “duşmanii”. Şi mai adaugă tatăl: “Nu contează de unde iei banii atît timp cît îţi faci treaba”. Gîndire de om de afaceri de succes, nu-i aşa? În aşteptarea unui răspuns din partea fiului, l-aş cita pe Radu Naum, care observa că ar fi timpul ca George să nu mai trăiască în umbra averilor bunicului şi părintelui său. Să iasă din ipostaza de nepot cu Ferrari la scara 1 la 1 acum şi să aleagă.

Aici va fi partea cea mai interesantă pentru iubitorii de pariuri, dar nu numai. Opţiunea fotbalistului. Va decide să meargă la mai binele numit Steaua sau va alege cu inima şi va rămîne la Dinamo? Tot aici vor sări unii ca arşi şi ne vor întreba de unde ştim noi că inima lui Ţucu e în Ştefan cel Mare. Păi, de la el. El şi-a mărturisit dinamovismul şi antistelismul în toate situaţiile posibile. El a scandat împreună cu galeria. Şi s-a identificat ca adversar ireductibil al roş-albaştrilor.

Pronosticul meu, de tipster amator, este că George va încerca să nu îşi supere familia.