STEAUA ↓

Adrian Porumboiu oferă o soluţie originală în cazul Gigi Becali. Smerenie la domiciliu

Lumea se împarte în oameni buni şi oameni răi. Oamenii buni sînt cei care deplîng condamnarea lui Gigi Becali. Oamenii buni sînt trişti. Oamenii răi sînt ceilalţi. Sînt cei care nu sînt nici trişti, nici bucuroşi. De exemplu. Cei 3 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care au dat verdictul împotriva finanţatorului stelist. Ori cei care gîndesc că pedeapsa aplicată lui Becali are un temei, fiindcă a lua un teren de la Armată, care valorează de aproape 60 de ori mai mult decît cel pe care l-ai dat tu la schimb, nu se cheamă o afacere curată.

În concluzie.

Oamenii răi sînt judecătorii (nu toţi), ziariştii (nu toţi) şi oamenii oameni (fără excepţie).

Astăzi vom vorbi despre oamenii buni. De ce? Pentru că merită. Oamenii buni sînt oamenii de fotbal. Cu foarte mici abateri. Bunăoară Ionuţ Negoiţă, acţionarul dinamovist, care spune că intrarea în puşcărie a lui Gigi Becali nu prea e treaba lui, deci nu comentează. Dar Ionuţ Negoiţă încă nu şi-a cîştigat statutul de om de fotbal 100%, deci nu poate fi un om cu adevărat bun. Bun în cel mai pur sens al cuvîntului este Adrian Porumboiu.

Vasluianul de origine buzoiană nu lasă loc de întors. “Trebuia să fie lăsat în libertate (el, Gigi Becali), aşa cum spune ţăranul, să fie lăsat să mănînce acasă o bucată de mămăligă cu o ceapă şi cu brînză”. Iată o idee luminoasă despre actul de Justiţie. Un gînd izvorît din ancestrala înţelepciune populară. Eternitatea s-a născut la sat (în România, bineînţeles, undeva între Frecăţei şi Vînju Mare). Dacă aşa stau lucrurile cu eternitatea, de ce nu am avea convingerea că şi dreapta judecată trebuie căutată tot pe acolo şi nu în sălile tribunalelor. Iar cînd tu, om cu stare ca Porumboiu, ai invocat ţăranul român, frate cu codrul şi cu Universul, nu mai poţi fi combătut. Adrian Porumboiu pledează pentru pocăinţă şi pentru smerenie. Să te eliberezi de păcatul lăcomiei prin penitenţă la domiciliu, ce lucru înălţător! Ce simplu, ce frumos! Ce nepractic. Că lîngă brînză şi ceapă merge şi o bucată de pastramă de oaie!

Cosmin Contra, Eugen Trică, Jean Pădureanu sînt trişti. Gică Hagi ar fi plîns în hohote. Lui Ousmane Vieira îi pare rău că nu-l va mai putea vedea la televizor. Este singurul dintre cele cîteva milioane de români care a recunoscut că se uita la el pentru că îl distra. Pe Mihai Stoica l-am păstrat pe final, fiindcă, la fel ca Adrian Porumboiu, vine cu o idee puternică. Managerul stelist a fost în casa şefului său în orele dinaintea arestării. A trăit pe viu drama familiei Becali.

Aici nu încap nuanţe. Aici se termină pamfletul. Doar că Meme cere Justiţiei să se gîndească de două ori înainte să se pronunţe. Să ia în calcul efectele devastatoare pe care sentinţa cu condamnare o poate avea asupra familiei. Nu a spus Mihai dacă se gîndea la toate familiile din lumea asta sau doar la familiile oamenilor de fotbal. Nu ne-a spus el nici altceva. Cînd încălcau legea, cîştigînd milioane de euro din învîrteli, bani la care “proştii” nici măcar nu visează, viitorii condamnaţi s-au gîndit de două ori? Altfel, orice condamnat are o familie care suferă pentru el. O mamă, un tată, un frate, o soră. O soţie, copii. Cum ar mai funcţiona actul de justiţie dacă judecătorii ar ţine cont de tragediile provocate rudelor? S-ar apela la soluţia Adrian Porumboiu&ţăranul român? O ceapă, o bucată de brînză, un codru de pîine?

Gigi va rămîne şeful Stelei. Dar puterea adevărată nu se exercită prin telefon

Steaua este alături de Gigi Becali, anunţă clubul printr-un comunicat oficial. Funcţionează şi reciproca? Este Gigi Becali alături de Steaua? Mai poate fi el, altfel decît afectiv, alături de clubul al cărui proprietar este de 10 ani? Pentru că de luni, 20 mai 2013, ceva esenţial s-a schimbat. Gigi Becali a fost încarcerat, urmînd a ispăşi o pedeapsă de 3 ani. Nu-i exclus să fie graţiat, după cum este posibil ca o condamnare şi mai grea să rezulte din Dosarul Valiza. Cît timp a fost liber - liber să facă ce vrea, liber să spună ce-i trece prin cap - nu deranja pe nimeni că omul de afaceri din Pipera nu figura ca patronul din acte al Stelei. Îşi va mai păstra el puterea asupra celor liberi dintr-o celulă de foarte puţini metri pătraţi? Şi cum va organiza el treburile, prin telefoane de 5 minute de două ori pe săptămînă? Nu ştiu pe nimeni care conduce o afacere de 100 de milioane de euro (cît zice el că ar valora Steaua) prin telefon. Sau ştiu doar din filme cu mafioţi.

Mesajul condamnatului şi al apropiaţilor nu lasă loc îndoielilor. Teia Sponte (personaj-cheie în Dosarul Valiza), omul cel mai puternic din spatele unicului conducător, dă asigurări. Mihai Stoica şi-a compus o tristeţe a chipului care arată ca ia asupră-i o parte însemnată din necazul şefului. Mai există o persoană importantă în ecuaţia absenţei lui Becali. Valeriu Argăseală, eminenţa actelor Stelei. Totuşi, dincolo de asigurări verbale, de jurăminte de fidelitate şi castitate, persistă temerea că absenţa fizică temporară a lui Gigi va marca negativ vizaviul cu lumea fotbalului. Transferuri, prime de obiectiv pentru sezonul în curs, reconfirmarea lui Reghecampf, organizarea stagiilor de pregătire din vară, strategia de abordare a meciurilor din tururile preliminare pentru accesul în grupele Champions League, toate trebuie rezolvate repede. Operaţional. Cu putere de decizie, cu fler. Cu cash. Nimeni din afară nu ştie cîţi bani sînt acum în contul Stelei. Cine îi şi îl administrează în afara celui trimis după gratii. Steaua a cîştigat bani buni în ultimele sezoane din participarea în cupele europene, din vînzarea de bilete la meciurile de campionat. Cîţi bani sînt? Cîţi a vrut Gigi!

Apropo de bilete vîndute. Suporterii nu vor părăsi echipa. Dacă este cineva despre care se poate spune că nu va abandona Steaua într-o situaţie, hai să-i spunem, delicată, aceia sînt exact oamenii care nu au interese financiare în club. Reghecampf se poate gîndi dacă e potrivit să continue, unii dintre jucători se vor simţi tentaţi să dea curs unei oferte de afară, fie ea şi din spaţii nu foarte occidentale. Dar nu şi suporterii. Ei vor veni pe stadion să sărbătorească titlul, apoi să vadă cum/dacă Steaua se califică în grupele Champions League. Mirajul UCL. De acolo vin banii cei mulţi. Aici e aici. Plutea pînă acum cîteva zile o siguranţă suspectă privind accederea în grupe. Steaua are şanse importante să reuşească. Sînt totuşi 3 meciuri. În play-off apar adversari redutabili. Austria Viena, Partizan Belgrad, campioana Poloniei (probabil Legia Varşovia), Viktoria Plzen sau Sparta Praga. Şi Dinamo Zagreb.

Steaua se poate califica. Steaua nu este caşicalificată. Dacă Steaua nu va ajunge să pună mîna pe banii aceştia mulţi, vor începe problemele. Ar fi o altă formă de lipsire de libertate. Atunci se va simţi lipsa lui Gigi Becali.

Nu-i normal ca Valentin să vorbească aşa, zice Reghe. Ba este foarte normal, cred eu. Şi o să încerc să vă explic şi de ce. Valentin este Valentin Cojocaru, al treilea portar al Stelei în ordinea opţiunii antrenorului. Tătăruşanu a fost odihnit în vederea marelui derby cu Dinamo, iar Stanca se află într-o misterioasă convalescenţă după o accidentare sau un accident despre care nu ştim cine ştie ce. În absenţa celor doi, Valentin a făcut un meci bun la Bistriţa. Cînd am auzit reacţia lui Reghe după meciul cu Gloria, am crezut că adolescentul de 17 ani a spus cine ştie ce obrăznicii. Că şi-a luat elan, cum remarca tatăl băiatului, domnul Ispas Cojocaru. Fostul arbitru Ispas Cojocaru, pe care îl ironiza Mihai Stoica mai an. Cum să te cheme Ispas Cojocaru, care-i numele şi care prenumele?

Am citit atent declaraţiile împricinatului. Cînd colo, numai observaţii de bun-simţ! Dorinţe şi ambiţii pe care mi-aş dori să le întîlnim mai des la mai tinerii şi mai vîrstnicii noştri fotbalişti. “A fost un meci special. Am făcut un meci bun. Sper ca de acum să fiu folosit cît mai mult şi într-un viitor apropiat să-l pot înlocui pe Tătăruşanu”. Deci cum ar fi trebuit să sune spusele lui Valentin? Ceva de genul “Vi se pare că am făcut un meci bun, dar nu e deloc aşa! Nu merit să apăr în locul lui Tătăruşanu şi sper să fiu rezervă de rezervă mulţi ani de aici încolo. Am timp să aştept, să capăt experienţă”. Sună al naibii de bine, nu?

Mi se pare că uneori confundăm sinceritatea cu ipocrizia. Ori entuziasmul binefăcător al tinereţii cu neobrăzarea, numită mai nou şi dezinhibare. Nu îl cunosc pe Valentin Cojocaru, habar nu am dacă împarte pasiunea pentru manele cu antrenorul lui. Dar un tînăr care crede în şansa lui trebuie încurajat şi motivat. Lui Valentin i s-a recomandat, în schimb, să facă ciocul mic şi să stea în joc de glezne. Este parte istorică a pedagogiei fotbalului românesc, fără legătură cu metodele de pregătire nemţeşti din care se adapă Reghe.