Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Iarna la Dinamo. New ruşinea absolută

Giurgiu, februarie, se întoarce iarna, pleacă Dinamo din fotbal. Zăpada ascunde mizeria, gunoaiele. Marfa de doi bani. Ninge. Ca în coşmaruri. Albul nu ca simbol al purităţii. Albul ca imagine a anulării absolute. Al ruşinii cosmice. Pentru ceilalţi, da, ninge […]

...

Terapie cu Dică

Lucrurile stau în felul următor. Atunci când FCSB câştigă meciul cu Lazio de la Bucureşti, Nicolae Dică nu are niciun merit. Factorii care au decis rezultatul? Simplu. Echipa i-a făcut-o Gigi, tactica de asemenea, iar bafta scrisă în ADN-ul roş-albaştrilor […]

...

Immobile şi nemișcații

Lazio-Steaua 5-1. Sau Lazio-FCSB 5-1? Momente precum acestea îi vor determina pe suporterii roş-albaştrilor să prefere noua titulatură. Păi da! Cuvintele grele stau la coadă în spatele uşii. Să le dăm drumul înăuntru? Ce ne pot face în fond? Deranj […]

...

Să fii sănătos, Motane…

Simţiţi unda de şoc? Nu? Ar trebui. Ar trebui? Sigur, golgeterul în activitate al echipei naţionale a anunţat că se retrage. 53 de selecţii şi 14 goluri. Mai multe decât Keşeru, Florin Andone, Alibec, Budescu şi Ţucudean la un loc. […]

...

Ce ştie Craiova şi nu ştie Helmuth?

S-a făcut pe înserat. Nu chiar noaptea ca ştim noi cine. Luni seara, cu câteva ore înainte să expire termenul limită pentru legitimarea de noi jucători, Florin Gardoş a semnat o înţelegere pe 6 luni cu U Craiova. Fundaşul a […]

...

Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Cel mai uşor este să vorbeşti şi să scrii despre alţii, cel mai greu este să vorbeşti şi să scrii despre tine. Mai ales dacă nu vrei să iasă să iasă un CV cu iz corporatist. Studii, experienţă, rezistenţă la efort şi la stres, interacţiune cu colegii, limbi străine. Mă rog, tot lucruri din astea care te-ar propulsa într-un post la o multinaţională, cu maşină şi telefon de serviciu, îmbrăcat la costum şi echipat cu limbajul corect.

Am ajuns la meseria de ziarist după un ocol nesfîrşit pe la Politehnica din Bucureşti şi pe şantierele patriei. Diploma de inginer a rămas ca o amintire a unei profesii complexe, care ar merita mai mult respect din partea societăţii. Am învăţat acolo rigoarea, punctualitatea, atenţia infinită pentru detaliu. Răspunderea şi munca în echipă. Evadarea spre meseria de ziarist a fost uşoară. Nu s-au auzit focuri de armă în urma mea, dar nici aplauze cînd am ajuns la vechea Gazetă a Sporturilor. Bătrînii corifei ai ziarului m-au întrebat mai întîi dacă am absolvit liceul, apoi m-au trimis spre reeducare la serviciul de corectură. De acolo m-a recuperat Ovidiu Ioaniţoaia, convins că pot fi un bun gazetar de vreme ce nu puneam virgula între subiect şi predicat. Am plecat împreună de la Gazetă la „Sportul românesc” convinşi că vom schimba lumea. În felul nostru, pe bucata noastră de planetă, mi se pare că am reuşit.

După 24 de ani în presă aş avea toate motivele să mă simt ca un corporatist. Am ceva experienţă, rezistenţă la stres, încerc să fiu prietenos cu colegii, vorbesc vreo 3 limbi străine. Pic însă examenul vestimentar, căci nu mă îmbrac la costum, iar experienţa poate fi mai degrabă un handicap, fiind sinonimă cu rutina. Alarmant este că deşi am scris zeci de mii de editoriale, cronici de meci şi interviuri, nu am obosit. Continuu să cred că meseria de ziarist este cea mai frumoasă din lume şi că presa nu va dispărea înghiţită de avalanşa tehnologică. Şi dacă ne vom refugia în cloud sau într-o galaxie unde se scrie direct cu privirea pe ecranul computerului, vom exista!