Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Bjorn şi John, nu Borg vs McEnroe

Despre prietenia născută din rivalitate. Despre uman într-un univers în care dorinţa de a câştiga dezumanizează

Permalink to Bjorn şi John, nu Borg vs McEnroe
vineri, 5 octombrie 2018, 5:03

Poveştile sportului au o fascinaţie aparte. Fiind felii de real cu pulbere de imaginar, sunt greu se spus. „Borg/McEnroe” nu este un film nou, a trecut peste un an de la premieră. Nu este nici o capodoperă, precum clasicul „Viaţă sportivă” a lui Lindsay Anderson. Dar filmul danezului Janus Metz deschide poarta către relaţia de prietenie a două dintre figurile emblematice ale tenisului. O prietenie tradiţională, dacă putem spune aşa. Posibil demodată în zilele noastre. Improbabilă într-un timp în care rivalitatea a virat spre duşmănie.

O poveste extraordinară
Nu scrie despre ultima carte citită şi despre ultimul film văzut! Un principiu sănătos, poate îl cunoaşteţi. Mai greu este când ultima carte citită se întâmplă să fie şi prima! La filme este mai uşor, toată lumea crede că se pricepe. Ca la fotbal, ca la politică. De ce totuşi (de-abia) acum despre „Borg/McEnroe? Fără să fie un mare film, lucru observat şi de critici avizaţi şi de cinefili înrăiţi, „Borg/McEnroe” îşi propune să spună o poveste extraordinară. Mereu actuală. Povestea în sine este atât de profund umană, atât de dureroasă în esenţa ei, iar filmul explorează din păcate doar stratul rivalităţii sportive. IMDb-ul aşa îl şi prezintă: „Povestea rivalităţii din 1980 dintre placidul Bjorn Borg şi volatilul John McEnroe”. Trăiască clişeele!

Îmbrăţişarea, descătuşarea
Există totuşi o secvenţă în peliculă care salvează formalismul abordării. Borg, interpretat de Sverrir Gudnason (tulburătoare asemănare fizică), împreună cu Mariana Simionescu (Tuva Novotny), soţia lui de atunci, se află în aeroportul din Londra, imediat după ce suedezul câştigase finala de la Wimbledon contra lui John McEnroe. Al cincilea titlu consecutiv pe iarba de la All England Club. Bjorn îl zăreşte pe rivalul din finală. Se desparte de Mariana şi se duce la John (Shia LaBeouf). Îşi strâng mâinile. Se felicită. A fost un meci pe cinste, convin amândoi. Bjorn îi spune că a crezut că va pierde meciul. Şi eu am crezut că voi câştiga, îi răspunde americanul. Tu nu ştii să îmbrăţişezi oamenii?, plusează John. Care îl trage spre el pe suedez, şi face chiar asta. Îl îmbrăţişează.

Burnout
De atunci, nu s-au mai despărţit. Un an mai târziu, Borg era învins în finala de la Wimbledon, apoi în cea de la US Open. În faţa lui McEnroe. Borg pierduse însă ceva mult mai preţios în acel 1981 negru. Dorinţa aproape inumană de a câştiga. Lennart Bergelin (impecabil interpretat de marele Stellan Skarsgard), antrenorul lui de când Bjorn era un copil care rupea rachete, îl avertizase. Nu accepţi să pierzi. Vei pierde atunci când îţi va dispărea nevoia de a câştiga. Profeţise. Borg s-a retras din tenis la finalul acelui an, iar medicii l-au diagnosticat cu burnout, o boală necunoscută pe atunci. Avea 26 de ani şi jumătate şi o poftă insaţiabilă de viaţă fără tenis!

Salvatorul
Discret, McEnroe a jucat rolul îngerului păzitor al lui Borg în ultimii 35 de ani. L-a trezit din nebunie atunci când a vrut să-şi vândă trofeele ca să scape de faliment. „IceBorg” nu fusese decât o pojghiţă care se topise în luminile dogoritoare ale celebrităţii. John şi-a recuperat prietenul din valurile unei vieţi de excese cu aceeaşi naturaleţe cu care îl îmbrăţişase acolo, în aeroport. Inteligent, simpatic, neconvenţional, obraznic, John a fost omul care l-a adus cu picioarele pe pământ pe suedezul despre care toată lumea credea că în loc de sentimente are un sloi de gheaţă. O prostie cât Antarctica!

Trecutul, o poveste despre viitor
„Borg/McEnroe este o poveste emoţionantă despre doi oameni care au dus rivalitatea sportivă într-o zonă interzisă astăzi. Şi sigur că aici nu exclud nostalgia după eroii adolescenţei. După vremuri în care nu doar în tenis se scrâşnea mai puţin din dinţi şi se trăia mai puţin sofisticat. Dacă nu aţi văzut filmul, vă îndemn să o faceţi. Dacă da, merită să zăboviţi o clipă. Încercaţi o comparaţie cu prezentul. O variantă ar fi că suntem prea aproape de el şi nu realizăm ce personalităţi uriaşe îl populează. Despre cealaltă vorbesc Borg şi McEnroe.

Comentarii (16)Adaugă comentariu

Chis Alexandru (55 comentarii)  •  5 octombrie 2018, 17:34

Dle Geambasu poate va faceti timp si abordati tema "hernia halepiana". Nu de alta dar, citind toate materialele despre aceasta iminenta afectiune care a lovit-o din senin pe Simona, si mai ales "mutenia" specialistilor straini care au devenit foarte circumspecti si tacuti, inclin sa cred ca am avut perfecta dreptate sa suspectez ca aceasta "deplasare de inel (cervical? lombar?)" a reprezentat scuza perfecta pentru a estompa parcursul dezastruos de la ultimele trei turnee si de a pregati terenul pentru... viitoarele infrangeri.

Ștefănescu Gheorghe (1 comentarii)  •  5 octombrie 2018, 19:48

Aveți dreptate, domnule Alexandru Chiș. Mulțumesc.

Birlic (6 comentarii)  •  5 octombrie 2018, 20:38

@Chis Alexandru ție ți se potrivește celebra zicală '' mai bine tăceai și zicea lumea că ești prost decât să vorbești și să înlături orice dubiu''. Mai cred că tu ai fost prost de mic că acum că ești mare pentru tine a devenit o joacă.

ManX (83 comentarii)  •  5 octombrie 2018, 20:39

Impreuna cu Niki Lauda a fost sportivul pe care l-am admirat în copilaria mea. Lor l-i sa adaugat Michael Schumacher. Am citit o carte despre Bjon Borg aparuta în acea perioada în care era descrisa si aceasta finala. Nu mai stiu cum se numea cartea, dar daca mai tin bine minte, în carte era povestit meciul asa cum l-a trait Mariana Simionescu din tribuna. Am impresia ca avea si o problema musculara la acel meci, se ungea cu o crema si simtea privirea dispretuitoare(asa gândea el) a lui McEnroe " E gata batrânul, îl fac praf"... A trecut mult timp de atunci, nu mai tin minte mare lucru doar ceea ce am scris aici pentru ca am citit cu mare tensiune si emotie cum a fost descris meciul, pe care nu l-am vazut. Din carte mai tin minte si o anecdota povestita de Borg. Pentru a se deplasa între doua turnee a închiriat o masina, distanta era mare si era obosit. Depasind viteza legala a fost oprit de un politist. Când a vazut politistul cine este la volan, a exclamat surprins " Domnul Borg, daca în lumea asta am crezut ca cineva nu o sa depaseaca viteza legala, sunteti dumneavoastra". Va recomand si filmul despre viata lui Niki Lauda.

di livio (158 comentarii)  •  5 octombrie 2018, 20:41

suedezu despre care toata lumea credea ca in loc de sentimente are un sloi de gheata...including me...cinci titluri consecutive la Wimbiedon?...in nemernicia mea, nu stiam...s-a retras la doar 26 de ani?...nici asta nu stiam...da stiam ca povestile sportului au o fascinatie aparte...la valoarea matale iti permiti sa scrii un articol la care stii ca audienta o sa fie slabuta...da a meritat ca a iesit ceva super...asteptam si parerea colegului meu cititor AndreiF...ca nu poa sa-i puta nici Bjorn nici John

tavi_c (29 comentarii)  •  5 octombrie 2018, 21:12

Probabil cel mai bun(mare)tenismen ever.Daca nu s-ar fi retras la 26 de ani ,cam cate GS ar fi avut? Peste australienii Laver,Newcombe,Roswell,Emerson,clar peste toti americanii anilor '80 si fara discutie si peste cei de astazi.

basencu (3 comentarii)  •  5 octombrie 2018, 22:22

Ma bucur ca ai vazut filmul. Esti la fel ca doi prieteni ai mei care o critica permanent pe Halep, desi ei sunt varza la toate sporturile. Cand esti doar un chibit e complicat sa simti nebunia in care traieste un sportiv de top.

itu52 (288 comentarii)  •  6 octombrie 2018, 1:05

„Dacă nu aţi văzut filmul, vă îndemn să o faceţi. Dacă da, merită să zăboviţi o clipă. Încercaţi o comparaţie cu prezentul.” Sună a „bate șaua să priceapă” cine trebuie, sau burnout lovește din nou, de data asta în tenisul feminin. Poate că așa este, dar mai așteaptă o leacă, e prea devreme pentru arhivarea prezentului, nu s-au răcit încă ecourile Roland Gaross 2018. A fost prea multă sărbătoare atunci, după ce ne-am trezit din beția succesului, ne-am pomenit cu peisajul WTA înțesat de pretendenți. Cei mai duri par să fie mânjii flămânzi de glorie și bani. Puțin probabil, dar poate mai avem norocul bucuriilor. Să sperăm.

nica fara frica ! (138 comentarii)  •  6 octombrie 2018, 2:15

geambasule daca-ti plac filmele despre sport si sportivi iti propun un film ce merita vazut "once brothers" !...in America a avut mare succes !!!

Procter (6 comentarii)  •  6 octombrie 2018, 6:21

F bun articol azi și am sa încerc sa văd filmul. Nota 10 @Birlic și Basencu

pacific ionel (32 comentarii)  •  6 octombrie 2018, 12:50

O poveste frumoasă și emoționantă despre urcușuri și coborâșuri, despre rivalitate și prietenie ceea ce dovedește cât adevăr conține citatul lui Aristotel ''Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii''. Apreciez mult acest articol domnule Geambașu și cred că acest gen de abordări sunt mereu bine -venite. Week-end plăcut.

Chis Alexandru (55 comentarii)  •  6 octombrie 2018, 13:16

De regula nu ii bag in seama pe acesti "nick-name" de genul @BIRLIC sau @PROCTER, pentru ca acestia se ascund in spatele unor pseudonime scabroase si lipsite de personalitate, preferand atacuri venite de nicaieri, din spatele unor inepte "nick-uri", Totusi ma simt obligat fac precizarea ca niciodata nu voi intra in dialog cu "umbrele trecutului temator", preferand disputa face-to-face. In rest... sa fie sanatosi pentru ca nu vor avea nicioda considratia mea.

Daminuta (18 comentarii)  •  6 octombrie 2018, 15:02

Am senzația că unele persoane cum este și cazul domnului @Birlic care jignesc și aruncă tot felul de invective la adresa cui îi vine dumnealui, de undeva din spatele unui calculator, fără cel mai elementar bun simț, probabil că îl face să se simtă puternic și important. În opinia me caracterul și personalitatea unor astfel de oameni este mică și lipsită de sens, iar imaginea lor în lumea reală este la fel. Domnule @Birlic faceți un efort și încercați să deveniți mai agreabil că pământul este plin de oameni care cred că lumea a început cu ei.

Mihai (1 comentarii)  •  6 octombrie 2018, 15:42

Roger vs Rafa se intimpla acum in zilele noastre, nu e nimic imposibil, s-a putut atunci se poate si azi, si chiar la un nivel financiar si mult mai multe dueluri decit in ani 70-80.

Procter (6 comentarii)  •  8 octombrie 2018, 5:21

Unde s a scuzat Simona ca a pierdut in primul tur la In China? Și de ce @Chis ar trebui nr 1 Mondial in tenis sa se scuze la voi? După ce a pierdut la U.S. OPEN a spus simplu, Kanepi a jucat mai bine. E f clar , nu știi ce periculoasa e accidentarea de care suferă Simo acum (de aia nici un ziarist normal la cap nu poate sa ia hernia de disc la fel ca tine, o scuza sa o mai înjuri un pic)sau mai clar e ca nu ai făcut alt sport decât aruncatul cu privirea , nici o data in viața ta!

Comentează