Răspuns din lumea a 5-a

Lui Răzvan Lucescu îi pute România. Amnezic, a uitat că a lăsat şi el ceva mizerie în urmă

De la distanţă, România se vede în lumea a 5-a. De la o distanţă nu foarte mare. Din Grecia, leagăn al civilizaţiei moderne. Un român care lucrează pe pământul străvechii Elade face această afirmaţie riscantă. Iar Răzvan Lucescu nu este un român oarecare.

Pe cai mari
Ştirea începe cu o imagine plastică, altfel destul de tocită. „Aflat pe cai mari în Grecia cu PAOK Salonic…”, Răzvan Lucescu aşa şi pe dincolo. Dincolo de graniţe, când ai succes, bravo!, este posibil ca România să se vadă plină de bube. Nu-i vorbă că dinăuntru ţărişoara s-ar vedea mai sănătoasă. Dar orişicât! Ideea este că trebuie să apreciem sinceritatea lui Răzvan, care ne îndeamnă să aruncăm vălul de ipocrizie. Iar declaraţiile lui încredinţate revistei „Fanatik” merită o atenţie specială.

Vecini cu Guineea, vă amintiţi?
Fără ipocrizie. Să vedem unde a lăsat Răzvan Lucescu România. Nu România în general, naţionala de fotbal a României. Pe locul 57 erau tricolorii la finalul mandatului de aproape doi ani al lui Lucescu junior. Cea mai proastă clasare de când există această ierarhie întocmită de FIFA. Locul 57 împachetat cu fundiţă roşie: înfrângerea suferită în faţa Serbiei, acel 0-5 care ustură şi acum. Eram colegi de clasament cu Guineea pe atunci, dar selecţionerul ne prezenta o realitate paralelă, una în care se construia temeinic. Intraserăm în lumea a doua spre a treia a fotbalului, dar dacă-l ascultai aveai impresia că ne luptăm cu corifeii.

Mandatul lui Răzvan a fost un fiasco de proporţii indiferent cum priveşti lucrurile. Fără legătură cu simpatia pe care i-a arătat-o la început presa ori cu antipatia cvasigenerală a oamenilor din fotbal. Poate vă mai amintiţi, dar cu Răzvan selecţioner au debutat în echipa României jucători ca Iulian Apostol „Mucles” sau Romeo Surdu. A fost cultivat „Geo Flores”. Nici măcar Christoph Daum, alt selecţioner populat numai de intenţii bune, nu a dus naţionala atât de jos la nivel de selecţie fantezistă şi rezultate proaste.

Mesajul real al Generaţiei de Aur
Probabil că Răzvan Lucescu ediţie 2018 este un antrenor mult mai bun decât cel din 2011, când pleca de la naţională. În Grecia, mai întâi la Xanthi, apoi la PAOK s-a şlefuit profesional. A devenit un antrenor de relativ succes. Aşa că periodic se simte dator să ne ciufulească pe noi, cei de acasă. La grămadă. Pe româneşte, îi cam pute tot în jur. „Ce mare performanţă a făcut Generaţia de Aur? Un sfert de finală la CM au şi ţări africane!” Dacă judecăm strict aritmetic, Lucescu jr. are dreptate. Dar momentul World Cup ’94 înseamnă mai mult şi are conotaţii afective. Atunci, Hagi, Popescu, Belo, Petrescu şi Lupescu (acel sfertfinalist pe care Răzvan l-a susţinut la preşedinţia FRF), chiar se luptau cu cei mari şi îi şi învingeau. Acesta este mesajul Generaţiei de Aur.

De la Hitler la Savvidis
Pentru discipolul lui Ivan Savvidis urmează nişte explicaţii legate de presupusele metode naziste pe care le-ar aplica echipei lui federaţia de la Atena. De-aia e bine să ne documentăm când apelăm la trimiteri istorice. Mai ales la clişee periculoase. Aşa, suferindă, România nu este deloc în lumea a 5-a în domenii de avangardă. Altfel, nu există dovezi că Hitler sau Goebbels umblau la comisiile Deutscher Fusball-Bund ca să îi scoată campioni pe amărâţii de la Nurnberg. Unde îşi ţineau ei congresele. Iar ca vreunul dintre cei evocaţi să fi scos pistolul pe teren, precum kir Savvidis, nici pomeneală!