Amatorii. Nu cei din Luxemburg
Amatorii nu sunt cei din teren, sunt cei care nu înțeleg că nu poți cârpi o echipă cu fundași mediocri și jucători bătrâni, vopsiți ca tinerei dornici de afirmare
În oglindă prima repriză. Cel puțin din punctul de vedere al scorului. 2-0 la Viena pentru Rapid, 2-0 pentru FCSB la București. Diferențe de nuanță, bune doar pentru rapsozii acestui joc în care nu mai este loc pentru nuanțe. În capitala Austriei, Rapidul predase o lecție de fotbal coerent, articulat, în viteză. O jumătate de meci. La București, în primele 45 de minute, echipa pregătită de Nicolae Dică a demonstrat că este singura formație de pe teren care știe cu adevărat ce vrea. Iar golurile lui Gnohere și Roman (foarte bun atât timp cât a avut combustibil) veneau în prelungirea logicii jocului.
Ceilalți veniseră să tragă de rezultat, lejeri ca abordare și neadaptați stării terenului. Pe vârfuri sau pe călcâie, cum preferați. Dar asta era problema lor. Roș-albaștrii au continuat să dicteze povestea meciului și după pauză. Schwab, Knasmullner sau Murg păreau copiile palide ale jucătorilor care dansau la Viena. În schimb, Pintilii, Filip, Teixeira sau Roman arătau reîncărcați, cu atitudinea demnă de un meci de cupe europene. Totul până la autogolul lui Bălașa, care dezvelea încă o dată nesiguranța apărării.
Munca de un meci irosită prin dubla greșeală a portarului și a unuia dintre stoperi. O calificare ratată în fața unei formații harnice, cu câțiva fotbaliști interesanți, dar nu mai mult. O calificare ratată nu din cauza a doi jucători, ci din cauza unei filosofii amatoriste. Nu poți juca în Europa cu doi fundași centrali de nota 4 spre 5 și cu un portar de 19 ani, care nu este totuși Casillas.