Old Dinamo mai rău ca New Dinamo
Poate sunteţi curioşi să aflaţi ce fotbalişti erau în Ştefan cel Mare în urmă cu peste o jumătate de secol
Se întâmpla în urmă cu 53 de ani. Cu 7 goluri încasate în primele 3 etape ale campionatului, apărarea lui Dinamo de acum este cea mai slabă după cea din sezonul 1965-1966. Atunci, defensiva din Ştefan cel Mare lua 9 goluri. Atunci, antrenor al echipei era nimeni altul decât Angelo Niculescu, viitorul selecţioner al României. Omul care califica naţionala pentru Mexico ’70.
Cvintetul de aur
Ca să vezi că nu neapărat vârsta omului de pe bancă ori lipsa lui de experienţă ar fi motivele pentru care apărarea dinamovistă arată ca o ciocolată aerată. Sau dacă preferaţi metafora-clişeu, ca un şvaiţer. Gazeta i-a prezentat la loc de cinste pe autorii principali ai contraperformanţei. Pe pagina întâi, deasupra titlului „Scriu istorie”, îi putem vedea de la stânga la dreapta pe Sergiu Popovici, Georgios Katsikas, Mihai Popescu, Laurenţiu Corbu şi Jaime Penedo. Aşa cum ne propunem să cinstim mari performanţe ori sportivi excepţionali ajunşi la senectute, ne putem permite din când în când să celebrăm în registru satiric şi culmile nonvalorii. Pornind de la premisa că nu ne-am pierdut simţul umorului.
Când perla coroanei face 300.000
Pe dinamoviştii de azi îi ştim, inclusiv pe oamenii din faţa fundaşilor. Nistor şi Mahlangu, Salomao şi Hanca, Pesici şi Moldoveanu. Sorescu, Tîrcoveanu, Daniel Popa sau Neicuţescu. Un lot ieftin, în care un jucător care primeşte o ofertă de transfer de 300.000 de euro (cazul lui Pesici) este considerat perlă indispensabilă a coroanei. Şi ea din tinichea. Un lot care vrea să îmbine tinereţea cu minunatul statut al jucătorului liber de contract. Dar toate lucrurile acestea le ştiam, iar o înfrângere la Mediaş, cu 3 goluri primite pe greşeli de apărare, nu ar trebui să surprindă. Ori să doară, dacă vorbim despre suporterul dinamovist greu încercat.
„Câinii roşii” sub Katsikas şi Mihai Popescu!
De dragul jocului, hai să vedem cine erau cei de acum mai bine de 50 de ani. Să îi comparăm cu cei de azi. Poate că şi atunci Dinamo era o echipă în formare. Poate vreun Negoiţă avant la lettre, ceva general de Secu’ pus pe economii îşi propusese să facă un New Dinamo. Mă rog, în variantă sovietică. Călătoria înapoi în timp ne oferă însă surprize de proporţii cosmice. Ca lui Iuri Gagarin, primul om care observa cu ochiul liber că Planeta Albastră nu era doar o figură de stil.
Aşadar. Portarul de atunci al dinamoviştilor era faimosul Ilie Datcu. Linia fundaşilor îi avea în componenţă pe legendarii Nelu Nunweiller şi Lică Nunweiller, oamenii care au născut sintagma „câinii roşii”. Lângă ei, Cornel Popa şi Mircea Stoenescu, doi apărători mai mult decât respectabili în fotbalul vremii. Mai sus, la mijloc, îl întâlnim pe Radu, al treilea frate al familiei Nunweiller. Creierul echipei. Omul care ordona jocul roş-albilor. Lângă el erau Petru Emil, Vasile Gergely şi Octavian Popescu, de asemenea fotbalişti consacraţi ai epocii, oameni de naţională. Vreţi să ştiţi cine juca în faţă? Sunteţi siguri? Ion Pârcălab, Piţi Varga, Gheorghe Grozea, Constantin Frăţilă. Şi un anume Mircea Lucescu. Şi un debutant, Florea Dumitrache
Ehmann nu-i Superman!
Ei, ce mai spuneţi acum? Şi ce mai poţi să-i zici lui Ionuţ Negoiţă? Echipa aceea care ar valora astăzi cât 10 FCSB-uri încheia campionatul ’65-’66 pe locul 3. O contraperformanţă după cele 4 titluri consecutive din ediţiile anterioare. Totuşi, dincolo de glumă, ce ar trebui să înţelegem din această comparaţie? Că fotbalul nu este ştiinţă, asta sigur. Că Florin Bratu lucrează cu ce are în curte şi că nu poate face din Katsikas vreun Beckenbauer. Plăteşte tânărul tehnician dinamovist şi preţul unui stil mai ofensiv decât i-ar permite valoarea individuală a jucătorilor? Posibil, dar parcă unii dintre noi s-au săturat să elogieze antrenorii defensivi.
În context, ştirea că Marco Ehmann a împlinit 18 ani pe 3 august a fost întâmpinată cu urale printre dinamovişti. Şcolit la Borussia Dortmund, foarte tânărul fundaş cu rădăcini româno-germane avea o problemă cu dreptul de joc din cauză nu atinsese vârsta majoratului. Bratu a lucrat cu el la naţionala U18, deci îl cunoaşte. Poate fi el o soluţie în locul lui Katsikas sau al lui Mihai Popescu? Bratu ne va lumina. Tot el ne va spune ce se întâmplă cu Denis Ciobotariu, că pare să fi uitat că îl are în lot. Şi nu are probleme cu documentele, nici cu majoratul. Până atunci, presimt că ne vom mai amuza cu Penedo şi cu apărarea din faţa lui.