Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Cadoul uitat și crampoanele ucigașe

Din nou nodul acela în gât. Și ochii care dor când privesc imaginile din alt timp. O chică blondă care îl aleargă pe tot terenul pe Gentile. Lumea lui este stadionul, mingea este planeta pe care o învârte cum vrea […]

...

Cu Călăraşi prin Hamburg

Costel Orac se bucură că lumea îşi mai aduce aminte. Ţeţe Moraru este de altă părere, crede că tinerii petrec prea mult timp navigând pe net şi nu mai au treabă cu fotbalul. Rabinul, fie el şi rabi Jakob din […]

...

Fără Simona

Va fi un Turneu al Campioanelor fără Simona Halep anul acesta. Sezon încheiat pentru liderul mondial WTA şi moment de bilanţ. 2018 a fost anul primului titlu de Grand Slam pentru româncă. A mai fost sezonul menţinerii confortabile în vârful […]

...

Dincolo de festivism

Un semn de sănătate pentru fotbalul românesc. Aerul proaspăt a intrat în camera care mirosea a rânced, uneori fetid. Încă o probă că însănătoşirea vine prin cultivarea tinereţii, fără a-i arunca în debaraua cu vechituri pe bătrâni. Mesaj pentru patroni […]

...

Real, nu imaginar

6 ore și 49 de minute. Poate fi titlul unui film candidat la Palme d’Or. Nu este decât timpul de joc efectiv care a trecut de la ultimul gol înscris de Real Madrid. Și da, 6 ore și 49 de […]

...

Mesagerul Steven Wilson

Un om care munceşte zi şi noapte ne spune ceva. Muzica lui este de fapt pentru toată lumea, nu pentru o elită

Permalink to Mesagerul Steven Wilson
luni, 30 iulie 2018, 7:26

Vă place muzica disco? Vă place să dansaţi? Vorbele astea spuse de Steven Wilson în Piaţa Mare din Sibiu sună a erezie. Poate că omul a suferit o traumă culturală. Să compui şi să cânţi o piesă ca „Permanenting” este o cădere sau o provocare?

La ABBA prin Beatles

El spune altceva. După aproape 30 de ani pe teritoriul pretenţios al rockului progresiv şi al psychedelicului, după experimente cu iz de jazz şi post rock, Steven Wilson ne îndeamnă să recuperăm o muzică populară. În ideea că nu tot ce este popular nu are valoare. Şi ne vorbeşte în termeni elogioşi despre ABBA. Nu înainte de a decreta că Beatles a fost cea mai mare trupă pop din toate timpurile. Altă provocare.

În sfârşit în România!

Steven Wilson în sfârşit în România. Nu că România nu mai putea trăi fără el. De-aia nu mai poate România de un pletos fără vârstă, pe deasupra şi vegetarian! Dar nişte oameni în România (miile de fani din Piaţa Mare arată că nu atât de puţini pe cât se credea) care i-au ascultat muzica îşi doreau să-l vadă acasă la ei. Mulţi dintre ei s-au dus între timp să îl asculte prin lumea largă. Care pe la Londra, Manchester, Dublin, care pe la Nurenberg, Cracovia sau pe la Bruxelles. S-au întors de acolo să povestească şi să ducă vorba mai departe despre o muzică aşa cum nu mai auzise nimeni.

Dedicat, nu sacrificat

Să nu se înţeleagă greşit. SW nu a cântat disco la Artmania. Permaneting a fost pretextul pentru o privire aruncată înapoi în timp, în schimb ce Home Invasion, Regret #9, Ancestral sau Vermilioncore au arătat în ce zone miraculoase poate ajunge muzica atunci când este făcută de un geniu care munceşte ca un argat. Fiindcă acesta este SW. O persoană care şi-a extirpat viaţa personală. Ca pe un apendice care infectează organismul. De ce? Simplu. Pentru a face muzică, doar muzică. Pentru a compune, a orchestra şi a-şi interpreta muzica. 10 albume Porcupine Tree, alte 5 albume solo în cariera de după PT. Colaborări cu trupe alternative, muncă voluntară dedicată remixării şi remasterării operelor unor clasici. Yes, Jethro Tull. Şi poate că termenul corect referitor la viaţa lui SW nu este „sacrificată”, ci „dedicată”. Dedicată muzicii, muncii. Observaţi repetiţia acestui cuvânt. Muncă.

Să mai adăugăm unul la fel de nespectaculos. Profesionalism. SW a venit de joi la Sibiu, deşi avea concertul sâmbătă seară. Vineri după-amiază a înregistrat interviul cu Cătălin Ştefănescu pentru „Garantat 100%, seara, ascuns discret într-un cort al organizatorilor festivalului, a asistat preţ de vreo trei ore la concertele Arcane Roots şi Haken. Nu pentru că Arcane şi Haken ar fi nişte mari trupe (mai degrabă nu), ci pentru a mai auzi lucruri noi. Sâmbătă la prânz cine făcea repetiţie pe scena festivalului? Steven Wilson împreună cu Adam Holzman (clape), Craig Blundell (baterie), Alex Hutchings (chitară solo) şi Nick Beggs (bas). Iată, i-am numit şi pe cei din trupă, cu toţii muzicieni foarte, foarte buni. Cu menţiuni speciale pentru Holzman şi Blundell, dar asta este o alegere strict personală.

Acea lume

O să mă feresc de superlative, aşa cum încearcă Wilson să nu calce pe drumuri bătătorite. Emoţia transmisă de muzica lui nu trebuie alterată cu epitete. A fost o seară de o frumuseţe aparte, alături de un muzician imens (poate cel mai mare al timpurilor noastre), care a simţit din prima clipă că publicul respiră o dată cu el. Că am fost transportaţi undeva foarte sus şi foarte departe prin muzica pe care am auzit-o e cumva treaba noastră, a celor care am fost acolo când el a cântat Sleep Together sau The Raven That Refused to Sing. Ceilalţi au tot dreptul să ne considere depresivi sau snobi. Sau şi una, şi alta. Totuşi, dacă îi vedeaţi pe părinţii care îşi purtau copiii de câţiva anişori pe umeri, micuţii având căşti de protecţie pe urechi, vă mai schimbaţi părerile. Acea lume de la Artmania este o altă lume. Şi mă opresc aici.

Oricum, rândurile acestea nu au pretenţia de a fi o cronică de specialitate. Sunt doar gândurile şi emoţia cuiva care ascultă şi se hrăneşte de mulţi ani cu această muzică. Păcat, mare păcat că organizatorii nu au găsit o modalitate să îl lase pe SW să cânte mai mult de o oră şi un sfert. Ştiu că Primăria Sibiu interzice concertele după ora 24 în Piaţa Mare. Poate că SW merita o derogare. Nu mai zic că erau cel puţin două, trei trupe care puteau lipsi cu aplauze de la festival. Iarăşi, opinie personală.

Altfel, ce poate fi mai emoţionant la final de concert decât să îţi strângă mâna un tânăr care îţi spune că el şi tatăl lui ascultă SW pentru că odată, demult, a citit ce ai scris tu despre Porcupine Tree?

Comentarii (15)Adaugă comentariu

Mihnea (11 comentarii)  •  30 iulie 2018, 19:46

hmm..parca GSP era un ziar de sport...aceste articol sincer n-are legatura cu sportul...si abonatii d-voastra vor sa afle mai multe..despre sport..cu bune si rele..

Cristian Geambaşu (773 comentarii)  •  30 iulie 2018, 21:23

Va pot intelege nedumerirea. Sa zicem. Dar fara nicio rautate, ce abonament platiti dvs?Si cui? Accesul pe site este gratuit, asa stiu eu

stefan 2 (11 comentarii)  •  30 iulie 2018, 21:12

eu inteleg ca omul are o relatie autentica cu muzica, nu foloseste muzica drept mijloc pentru obtinerea de bani, recunoastere sau putere, gen consul in Canada! si eu banui ca acest articol are o trimitere la tot ce inseamna activitate umana, fie ea muzica, sport, politica etc. cat de autentici suntem in tot ce facem? as fi dorit sa stiu cam ce gandeste Neymar despre acest cantaret!

Viorel (1 comentarii)  •  30 iulie 2018, 21:34

Mulțumesc , Cristi !

stefanescu cosmin (1 comentarii)  •  30 iulie 2018, 23:31

multumesc Cristi pt articol...te-am vazut la Sibiu si pot spune ca si in cazul meu '' esti de vina" pentru SW ....acel articol despre PT de acum nu stiu cati ani a fost inceputul unei calatorii minunate.....

Dan (1 comentarii)  •  31 iulie 2018, 0:06

#stefan2 super chestia cu neymar. Mihnea fii mai relaxat! Sunt sporturi care se fac pe muzica, asa ca uite si legatura de care aveai nevoie. Cristi multumesc frumos. Asteptam de ceva timp inca un articol despre muzica de la tine.

Gelu (23 comentarii)  •  31 iulie 2018, 4:50

Nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Intr-adevar Abba au lasat mult in urma lor. Cu mult Mai mult decat sw

cynic (36 comentarii)  •  31 iulie 2018, 6:59

azi chiar ascultam Anesthetize in timp ce alergam. varianta de live dvd evident... mi s-a facut instant dor de Gavin Harrison.

Mirela (1 comentarii)  •  31 iulie 2018, 8:10

Asteptam acest articol. Te-am vazut in Piata Mare si stiam ca urmeaza povestea...Frumos scris! Multumim!

Cristian Geambaşu (773 comentarii)  •  31 iulie 2018, 14:12

Eu iti multumesc!

aciduzzo (109 comentarii)  •  31 iulie 2018, 9:05

Uite......m-ai facut curios maestre Geambasu! Eu recunosc ca pana acum n-am ascultat formatia asta....si nu cred ca sunt strain de MUZICA......si nu intamplator am scris cu majuscule! Cred ca am mai scris pe aceste globuri(!!)....vorba unuia de prin Pipera care are stâna in living(!!!!)......pentru mine cel mai maxim(!!) a fost cocertul AC/DC din mai 2010 in Piata Mare.....ii ascultam din 83....si in 2010 mi-am vazut visul cu ochii.....si nu port plete si nu am nici 20 de ani....asa pot sa zic ca daca nu ascult macar o data pe saptamana THE WHO.... ,,Who are you?''....nu ma simt bine!! Ii voi asculta si eu negresit....sa-i vad .....

Radu (12 comentarii)  •  31 iulie 2018, 9:10

Da, era de asteptat ca ciulifriciul urii smecheresti sa fie fanul chintesentei kitschului din rock-ul progresiv, altfel cel mai artistic gen muzical.

Gabi (1 comentarii)  •  31 iulie 2018, 17:25

Multumesc pentru articol. Atmosfera de la Artmania a fost foarte faina, chiar daca langa mine s-au strecurat niste israelieni zgomotosi. Pe Steven l-am descoperit acum multi ani cand nu intelegeam de ce DVD-ul PT "Arriving somewhere.." statea pe locul unu in clasamentul progarchives.com un se voteaza cinstit. Si eu cred ca trebuia mai mult timp pe scena dar cred ca o sa revina in Romania, inceputul a fost mai greu (30 ani ? :) )

Razvan Gavrila (1 comentarii)  •  3 august 2018, 23:28

Emotia , greu de atins zilele astea a fost acolo in piata! Si a doua zi de dimineata cand am deschis ochii! Fetita mea de 5 ani a fost la mine in brate si e si acum incantata. E drept pt Permanenting si Pariah. Ar fi vrut si To the Bone... Dar e normal la varsta ei. Noi, cei care ascultam astfel de muzica, cei care citim aceste cronici, nu suntem altfel, suntem doar mai atenti, cred ca incercam sa simtim mai mult. Desi e greu sa cred, sper zi de zi ca vom fi mai multi maine. Am avut o conversatie de 5 minute vineri care m- a onorat! Si asta a fost un moment frumos la Art Mania! Sounds that can’t be made! Razvan, Craiova

Comentează