Prea devreme derbyul
FCSB-Dinamo, primul act al sezonului 2018-2019. Aici, la fotbal, este invers decât la atletism. Câştigă cine fură startul
Prea repede acest derby, ca iahnia de fasole în armată servită la micul dejun. Prea devreme, riscăm să nu înţelegem nimic. Echipele încă se strunjesc, îşi pileesc bavurile. FCSB-Dinamo în etapa a doua a campionatului, un răsfăţ înainte să ne fi apucat serios de muncă. Dar dacă sorţii au decis aşa, ce putem face? Să regretăm bilele încălzite de pe vremea lui nea Mitică?
Rezultatul care păcăleşte
Despre FCSB ştim mai multe. Imaginea jocului cu slovenii de la Rudar Velenje este foarte proaspătă. Mai vie decât amintirea recentei înfrângeri de la Giurgiu. 2-0 cu Rudar este însă un rezultat periculos nu fiindcă este 2-0, ci pentru că minte. De ce? Slovenii care alcătuiesc o echipă cam de mijlocul clasamentului în Divizia B din România nu au developat aproape niciuna dintre hibele formaţiei antrenate de Dică. După această victorie fără emoţii în deplasare poţi trăi cu senzaţia că tot sau aproape tot ce nu a funcţionat cu Astra a fost remediat în câteva zile.
Rudarimentari
Prin schimbarea sistemului, din 4-3-3 în 4-2-3-1. În apărare, prin introducerea lui Momcilovici alături de Planici, concomitentă cu lăsarea pe bancă a lui Bălaşa. Prin titularizarea lui Qaka lângă Pintilii în faţa apărării şi a lui Moruţan, lângă Teixeira şi Man, ca necesari susţinători ai vârfului Gnohere. Adevărul ocolit cu dibăcie de domnii din conducere este că FCSB a jucat în Slovenia la fel de prost ca la Giurgiu. Ca atunci când vezi reluarea unui film prost, Junior Morais a fost aruncat în decor la primul dribling al adversarului, iar Benzar a ratat ultima pasă şi centrările cu o consecvenţă diabolică. Intrat în minutul 46, Florin Tănase a ratat din toate poziţiile, arătând că una este să te pregăteşti cel mai bine şi alta este să joci bine. Şi la şcoală, nu întotdeauna cei mai buni elevi sunt cei care învaţă din zori până-n seară.
Dică, ecoul lui Becali
Şi peste toate coincidenţa asta înfiorătoare că tot ce-i trece prin cap lui Gigi Becali se materializează atunci când Dică alcătuieşte primul „11”. Și când efectuează schimbările. O dată, o singură dată, aş vrea să văd la ora meciului că nu le-au coincis nici visurile, nici gândurile nu le-au comunicat telepatic. O dată, măcar cu un jucător, să facă dizidenţă şi „Nick” al nostru, pe care l-am tot lăudat şi căruia i-am construit alibiuri pentru a scuza relaţia umilitoare cu patronul.
Avantajele „Mitralierei”
La Dinamo este austeritate, cuvântul modern pentru sărăcie, dar este şi mai multă linişte. Ionuţ Negoiţă are multe defecte, dar nu-i chinuit de talentul antrenorului care nu a devenit niciodată. Iar într-un fotbal bântuit de atâtea şi atâtea anomalii lipsa unui defect se transformă instantaneu într-o calitate. Aşa că lui Florin Bratu, la primul lui derby cu rivala dintotdeauna în calitate de antrenor, nu îi va fi dijmuită de nimeni bucuria unui succes. După cum în cazul unei înfrângeri, „Mitraliera” nu va fi obiect de studiu didactic la emisiunile de profil de după meci.
Şi la Dinamo sunt pâini de mâncat
Dar are puterea Dinamo să învingă FCSB? Chinul şi finalmente norocul din meciul câştigat cu 2-1 în faţa Voluntariului pledează negativ. Mihai Popescu şi Katsikas sunt o pâine de mâncat pentru Gnohere, ca să nu zicem că şi Tănase are şansa lui în faţa unor stoperi lenţi. Punctele extreme ale echipei, fundaşul dreapta Corbu şi aripa stângă Moldoveanu se pot bloca într-o partidă cu asemenea reverberaţii istorice.
Nistor, Hanca, Mahlangu şi Salomao rămân oamenii lui Bratu care pot crea dezechilibru duminică seară. De dincolo, loviturile dure vor veni de la voinţa ţărănească autentică a lui Pintilii, de la fantezia lui Moruţan, de la efortul rafinat al lui Qaka, curajul lui Man şi viclenia lui Teixeira. Oricine altcineva iese la rampă și de la FCSB, și de la Dinamo, este binevenit.
În final un îndemn pentru noi toţi. Vom avea derbyul pe care îl merităm, nu doar cel livrat de FCSB şi de Dinamo sub ochii noştri critici. Probabil că dacă vom încerca să strâmbăm mai puţin din nas şi nu vom mai pleca de la ideea că suntem cei mai slabi din galaxie, vom descoperi şi lucruri frumoase în întâmplările de pe teren. În fond, dragostea sau simpatia pentru o echipă nu se măsoară doar în trofee pe cap de suporter furajat.