Dănciulescu ştia!
Iar noi nu am înţeles importanţa capitală a meciului Dinamo-Voluntari. Acum de-abia cei din Ştefan cel Mare pot privi spre derby. Râdem, glumim, ce altceva să facem?
Nu tricourile sunt problema dinamoviştilor, aşa cum au sugerat rivalii istorici. Echipamentul arată bine şi îi prinde de minune în special pe cei care mai trec şi pe la sala de forţă. Antrenorul însuşi este un pachet de muşchi. Uneori, Florin Bratu este şi un pachet de nervi. Dar se pare că fotbalistul român şi chiar cel străin adaptat la particularităţile Ligii 1 nu funcţionează decât cu impulsuri concrete de pe margine.
Victorie pentru contabili
Îi datorăm nişte scuze omului de fotbal Ionel Dănciulescu. Întrebat despre ciocnirea cu FCSB din runda secundă a campionatului, directorul general din Ştefan cel Mare avertizase asupra încărcăturii deosebite a primului meci. Nouă ni s-a părut că tatonează potrivit tiparului pe care l-a consacrat de când a devenit oficial. Dar el nu şi nu. Suntem concentraţi sută la sută pentru întâlnirea cu ilfovenii, apoi mai vedem, repeta Danciu în studio la DigiSport.
Pe contabilii care ţin cu Dinamo s-ar putea să-i mulţumească prima apariţie a favoriţilor. Acest Dinamo-Voluntari 2-1. Cei care cred că în fotbal contează numai agoniseala punctelor, şi nu felul în care ajungi să le câştigi, au motive solide să privească încrezători spre derbyul cu FCSB. Ceilalţi, în schimb, au observat jocul mediocru al lui Nistor şi compania. Întâlnirea de pe Stadionul Dinamo desfăşurată sub privirile a două mii şi jumătate de spectatori (în ce proporţie erau suporteri, curioşi sau nimeriţi la stadion nu vom şti niciodată!) a avut toate ingredientele unui meci de uzură. Gazonul prost, ca un covor vechi mâncat de molii, a accentuat senzaţia de partidă fără miză din eşaloanele inferioare. Un meci pe care nu l-ai urmări cap-coadă decât ca pedeapsă.
Exilul lui Pesici, un lux sau o lecţie?
Marea decepţie a sezonului trecut, Dinamo ediţie 2018-2019 nu arată fundamental schimbată. Plecările lui Palici, Romera, Marici, Torje şi Nemec au avut la un loc mai puţin de jumătate din efectul resimţit la FCSB de transferul lui Budescu. Iar noile achiziţii, vorba vine, Sorescu şi Axente au contribuit la salvarea unui rezultat care părea compromis. Dincolo de folclorul din jurul lui, Nistor continuă să fie fermentul unei echipe ale cărei puncte stabile sunt completate de Mahlangu, Hanca şi Salomao. Din exterior, punerea la index a lui Pesici pare un lux, dar probabil că inflexibilitatea lui Bratu se vrea un mesaj neechivoc pentru întregul grup. Iar mesajul este că disciplina şi autoritatea antrenorului nu se negociază.
Miza pe tineri. Iar tinerii, vai de ei!
Va fi Dinamo un actor important al campionatului? Răspuns. Cum să fie dacă acţionarul a anunţat imediat după finalul sezonului trecut că obiectivul clubului pe care îl conduce este salvarea de la retrogradare? Totuşi, orbecăiala care i-a guvernat zilele din urmă pe campioni, pe vicecampioni şi mai ales pe cei de la Viitorul, autorii unei duble ruşinoase cu Racing Luxemburg şi Dunărea Călăraşi, ne-ar îndemna să spunem că da. Că ambiţia lui Bratu şi tinereţea multora dintre componenţii lotului ar putea compensa absenţa investiţiilor. Numai că Moldoveanu, notat cu 4 în Gazetă, Corbu, cu 5, şi Daniel Popa, cu 4, au fost printre cei mai slabi oameni ai campioanei play-out-ului.
Rinita conducătorilor
Mai interesant ar fi ca Florin Bratu, dar şi ceilalţi colegi antrenori din prima ligă, să ne desluşească de unde această obsesivă şi invocată lipsă de prospeţime a echipelor noastre la început de campionat. Chipurile, ca efect al eforturilor din stagiile de pregătire. E ceva care nu se leagă în această teorie şi ar fi potrivit să ni se explice cu răbdare, ca unor amatori de fotbal mai grei de cap. Că dacă aşteptăm încă vreo 7-8 etape să vedem nivelul ăla maxim de care amintea Nistor, vom observa dispariţia formaţiilor româneşti din cupele europene înainte să înceapă de-adevăratelea cupele europene.
Sigur, Dinamo nu are această grijă şi continuă să fie subiect de glume pe tema tragerii la sorţi din preliminariile Champions League şi Europa League. Pe domnii de la Rin nu îi ating însă înţepăturile acestea, căci atunci când nu ai simţul umorului nu îl ai nici pe cel al ridicolului.