Belgienii mai transferară un român

Trecerea lui Screciu de la Craiova la Genk nu trebuie pierdută printre meciurile mediocre de la Cupa Mondială

Cu ochii la Cupa Mondială, pierdem ştiri de la noi din bătătură. Pagubă-n ciuperci!, vor exclama amatorii de esenţe tari, mondiale. Totuşi, cu fotbalul ăsta când banal, când plictisitor ne vom hrăni din 15 iulie încolo. Las’ că nici întrecerea supremă nu ne răsfaţă numai cu nestemate. Vezi recentele Portugalia-Maroc 1-0, Uruguay-Arabia Saudită 1-0 ori Iran-Spania 0-1 la care am căscat cât pentru trei campionate. Şi staţi că mai urmează.

Primul dublu milenarist
Aşadar, câţi dintre microbiştii români ştiu că tânărul Vladimir Screciu s-a transferat la Genk, în Belgia? Mutarea mijlocaşului defensiv de 18 ani la o formaţie de top a unuia dintre campionatele importante ale Europei are o semnificaţie aparte dincolo de suma de două milioane de euro achitată de belgieni. Screciu a fost primul jucător român născut după anul 2000 care debutase în Liga 1, ceea ce înseamnă mult într-un fotbal în care eşti considerat tânără speranţă până pe la 23-24 de ani. 38 de meciuri în primul eşalon şi 44 în toate competiţiile a strâns Screciu pentru CSU Craiova până în acest moment, el fiind titular incontestabil al naţionalei U19 a României.

Mangia îl pusese pe butuci
Cu toate acestea, transferul lui Screciu în Belgia surprinde. Devis Mangia îl trecuse pe linie moartă, iar marea speranţă a Craiovei nu îşi mai găsea locul printre titulari. Folosit sporadic, când fundaş central în formula de 3, alături de Kelici şi Tiago Ferreira, când mijlocaş defensiv, postul lui natural, adolescentul născut la Corabia îşi pierduse reperele şi substanţa în joc. Nu doar antrenorul italian al Craiovei începuse nu îi mai acorde credit. Mulţi dintre oamenii din fotbal, faimoşii specialişti, susţineau că Screciu este sau fusese doar un balon de săpun, spart la prima adiere de vânt. Dacă îndrăzneai să susţii contrariul şi să observi că doar prin joc el putea evolua şi confirma, erai privit de sus. Cu dispreţul cuvenit unui amator.

Unii vopsesc, alţii decapează!
Pe Mangia, interesat numai şi numai de rezultatele echipei, nu să cultive un tânăr fotbalist român, îl înţelegem. Mai greu este să pricepem criteriile valorice ale oamenilor de fotbal. Ori ce îi mână pe ei în luptă (poate interesul ocult, de ce nu nepriceperea?). Cu siguranţă, setul de valori al domnilor noştri specialişti diferă fundamental de cel al belgienilor. Cărora oricâte serenade le-o fi cântat la ureche agentul lui Screciu, trebuie că vor fi văzut ceva interesant la foarte tânărul mijlocaş. „Foarte tânăr” înseamnă şi numai bun de modelat, de crescut. Bănuiesc că pe asta mizează (două milioane) cei din Genk. Ciudat este altceva. În timp ce majoritatea cluburilor îşi vopsesc jucătorii ca să îi vândă, oltenii în schimb încercau parcă să îl decapeze pe al lor!

Certificatele Marin, Chipciu, Rotariu
Sigur, nu garantează nimeni că transplantul de la Craiova la Genk va reuşi. Ca unul care şi-a atras deja o mulţime de ironii pe subiectul Screciu, în care am ghicit o posibilă reîncarnare fotbalistică a lui Aurică Ţicleanu, nu risc nimic pariind că băiatul din Corabia va creşte la Genk mai bine decât la Craiova în variantă Mangia. Luaţi aici în calcul nu doar mediul fotbalistic, ci şi ambientul citadin. Înţelegeţi, nu-i cazul să insist. CSU are meritul imens de a-l fi descoperit şi vina de a-l fi sacrificat pe altarul rezultatului imediat. Într-un campionat în care prezenţele lui Chipciu şi Rotariu, dar mai ales Răzvan Marin înseamnă certificate de bună funcţionare şi recomandări pentru alţi fotbalişti români, drumul lui Screciu este deja nivelat. Sper că nu se va apuca să îşi sape singur tranşee pe traseu, ca să îl facă mai palpitant.