Mesaj pentru Bucureşti
Aparent, Cupa României a fost câştigată de Craiova. Adevăratul laureat a fost însă publicul prezent pe Arena Naţională
Finala Cupei României pornea cu un handicap imens. Se desfăşura la 24 de ore după marea finală Champions League. Acolo unde marile porţi ale Kievului, cântate şi într-o celebră adaptare Emerson, Lake&Palmer după Modest Musorgski, se deschiseseră fastuos pentru Real Madrid. Ce mai putea oferi un meci între Craiova şi Hermannstadt după festinul oferit de revanşardul Bale şi nefericitul Karius?
De la homari la perişoare
Era întrebarea pe care şi-o punea orice microbist cu mai mult de 4-5 meciuri vizionate în palmares. Gluma e glumă, dar oamenii care au populat tribunele Arenei Naţionale aşteptau ceva mai aproape de sufletul lor. Nu te poţi hrăni zilnic, chiar dacă îţi permiţi, cu homari şi cu foie gras. Mai mănânci şi o ciorbă de perişoare, şi o tocăniţă. De aceea, suporteri ai Craiovei sau ai Sibiului, ori pur şi simplu pasionaţi de fotbal cărora nu li se strepezesc dinţii dacă se uită şi la altceva decât la execuţiile imponderabile ale galacticilor au venit pe cel mai mare stadion al ţării. Convinşi că au ce vedea.
Şcoală, nu şcoala vieţii
Nu au fost înşelaţi, fiindcă atât Craiova, cât şi Sibiul au jucat cel mai bun fotbal de care sunt capabile. Îngrijit, riguros şi economic de partea echipei lui Alexandru Pelici. Neintimidaţi, Tătar, Petrişor Petrescu, Hergheligiu şi Blănaru au avut chiar accente de tupeu fotbalistic necesare într-o întâlnire cu un adversar mai bun. La fel de bine organizaţi şi de atenţi la desenul tactic, dar cu un plus de fantezie, de tehnică şi de viteză, jucătorii antrenaţi de Mangia au replicat tăios, dar fără inconştienţa aceea care priva tradiţional Craiova de trofee. Pe care le adulmeca până cădea leşinată.
Ca întotdeauna, oamenii din prima linie iau faţa. Dacă vorbeşti despre forţa nucleului ofensiv Gustavo, Băluţă şi Mitriţă rişti să repeţi lucruri spuse şi scrise de alţii. Ori să omiţi contribuţia lui Devis Mangia, tehnician cu şcoală, nu doar cu şcoala vieţii, aceea mult prizată pe la noi. Sigur, acum orizontul de aşteptare este altul în Bănie. Lumea vrea mai mult, mai frumos. Pentru ca italianul şi echipa pe care o pregăteşte să facă pasul următor, adică să intre efectiv în lupta pentru titlu şi o carieră europeană ar fi nevoie însă de nişte investiţii. Nu doar sentimentale, acolo Craiova stă excelent. Dovadă numărul suporterilor prezenţi la finală şi modul exemplar în care şi-au susţinut favoriţii.
Capitala provincială
Că veni vorba. Nu vi se pare că galeriile Craiovei şi Sibiului au transmis un mesaj Bucureştiului? Un semnal răspicat că se poate şi altfel. Fără golănie, fără violenţă, dar cu exuberanţa şi cu pasiunea care stau bine oricărui suporter adevărat. Mai puţină vulgaritate şi mai multă normalitate, asta spuneau chipurile celor prezenţi în tribunele Arenei Naţionale. Băieţi, fete, bărbaţi în putere şi bunici chinuiţi de beteşugurile vârstei. Nu am nicio îndoială că mesajul a fost văzut. Am mari dubii că a fost şi înţeles. Ce, ne dă nouă Provincia lecţii cum să ne purtăm?