Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Suzanne Lenglen

Omul, jucătoarea, nu arena care îi poartă numele la Roland Garros. Dar câţi dintre noi mai suntem preocupaţi să aflăm, să cunoaştem, să învăţăm şi din trecut?

Permalink to Suzanne Lenglen
joi, 24 mai 2018, 6:42

Paris, 1937. Suzanne Lenglen avea 38 de ani atunci când explica regulile tenisului la microfonul arenei principale de la Roland Garros. O arenă plină ochi. 15.000 de copii şi tineri ascultau glasul marii campioane a tenisului primelor decenii din secolul 20. Cine putea descifra tainele unui sport destinat aristocraţiei dacă nu o personalitate cu prestigiul lui Lenglen? Cine putea populariza tenisul şi îndemna tinerii să descopere frumuseţea acestuia dacă nu francezii pe care noi nu contenim să îi acuzăm de elitism?

Fotografia alb-negru nu ascunde chipul îmbătrânit înainte de vreme al jucătoarei franceze. Suzanne Lenglen fusese un copil măcinat de boli şi urma să se stingă un an mai târziu datei la care a fost realizată fotografia. Leucemia i-a luat mai întâi vederea, apoi viaţa. Dar imaginea vorbeşte cu putere despre pasiunea pentru tenis a acelei femei care a câştigat de două ori Openul parizian şi de 6 ori la Wimbledon. Şi care a avut un neverosimil procentaj de 98% victorii în carieră. Chipul îi radiază bucurie, iar aceasta se transmite copiilor care o înconjoară. Feţele acelor copii sunt feţele copiilor dintotdeauna.

Anul acesta Roland Garros sărbătoreşte 90 de ani de existenţă. Se împlinesc şi o sută de ani de la moartea aviatorului care a dat numele turneului. Zgura a rămas la fel de roşie în cei 80 de ani care au trecut de la dispariţia Suzannei Lenglen, iar Roland Garros tot nu are acoperită arena centrală, Philippe Chatrier. În cei 80 de ani care au trecut de la realizarea fotografiei cu Suzanne Lenglen explicând regulile unui sport încă nou lumea s-a dat peste cap de mai multe ori. Graţie tehnologiei, putem arunca priviri nu doar spre viitor, ci şi spre trecut.

Dacă ochii nu ne vor fi acoperiţi de vălul ideilor preconcepute, vom descoperi un univers fascinant. Şi nici pe departe atât de înapoiat pe cât suntem tentaţi să credem. O fotografie alb-negru care povesteşte despre sportul alb. Doar alb pe atunci. Să încercăm să recuperăm poveştile trecutului, fiindcă avem tot ce ne trebuie la îndemână. Unii ar spune că este şi asta o modă, să scotoceşti printre vechituri, pe care apoi să le vinzi ca pe nişte exponate excepţionale. Cred totuşi că este vorba despre o formă de respect. Şi de restituire.

Comentarii (14)Adaugă comentariu

Frenemy (71 comentarii)  •  24 mai 2018, 18:56

Peste vreo treizeci de ani se va juca tenis pe o singura suprafata, ciment/beton/hard etc. Foarte ieftin de intretinut si perfecta pentru uniformizarea performantelor. Iarba e in curs de disparitie, iar la zgura ... stim cu totii care e bancul cu zgura :)

Chis Alexandru (105 comentarii)  •  24 mai 2018, 19:53

Am citit si recitit "Analiza Halep" facuta de celebra specialista in tenis, Nguyen, analiza gazduita in paginile revistei in care a aparut si materialul dvs. Acest adevarat "Compendium Halep" ar trebui citit de toti cei care doresc, cu adevarat ca Simona Halep sa ramana cu adevarat un reper de neatins in tenisul femini de la noi. M-a impresionat analiza celor "trei sapte" care decid destinul intre a fi sau a nu fi castigatoare de G.S. Intradevar trebuie ca insasi astrele sa se alinieze intr-un anumit fel pentru ca sa depasesti situatiile ivite in: sapte zile de turneu (fiecare zi cu paricularitatile sale de natura personala), sapte adversare diferite (care pot prinde chiar ziua carierei cand joaca impotriva Simonei) si sapte situatii atmosferice ce pot decide cursul unei partide (meciul cu Stosur a fost unul de referinta). Pe langa aceste "implacabile sapte", pot sa apara acele clipe de neprevazut care sunt capabile sa distruga un vis. Acest "Compendium Halep" al Corthney Nguyen m-a determinat ca de astazi inainte sa nu mai fac analize pripite cu privire la evolutiile Simonei pentru ca niciodata nu pot sa stiu exact ceea ce a determinat ecolutia cursului unei partide a ei. De ce? Pentru ca niciodata nu voi fi capabil sa cunosc sau sa intuiesc mecanismul care a condus la un anumit rezultat (si mai ales la infrangere!).

ovidiu_3003 (644 comentarii)  •  24 mai 2018, 20:00

...mereu trebuie sa ne uitam si sa invatam de la fostii mari campioni ...chiar daca azi avem senzatia ca stim mai multe decat ei ...

17 Nentori Tirana (677 comentarii)  •  25 mai 2018, 8:22

Ori cum ar zice profesorul doctor Isarescu: "hai sa scoatem mortul din papusoi !", "intre finante si balegar e o mare legatura, nu pui balegar, nu creste prazul ..." Oreste, mi-am amintit cum il cheama: "hai sa dam mina cu mina ..." Gheorghita B: "pac, pac ... il pun pe Nica la BNR si face Domnul, faaace teren !, face autostrazi ! ... caaare e problema ! ?"

Maxentiu (64 comentarii)  •  25 mai 2018, 8:42

Frumoasa poza, frumoase vremuri... Pacat ca Franta aceea a disparut pentru totdeauna.

aciduzzo (130 comentarii)  •  25 mai 2018, 10:31

Nimic despre Halep....hai Simona....cevaaa.......nimic nimic! Poate anul asta......poate la anul......Hai Simona.....poate o fi cu noroc......ca Nasty vad ca devine din ce in ce mai batran si nelinistit! Da chiar.....nimic despre Nasty???

mg (232 comentarii)  •  25 mai 2018, 12:32

..mai sunt nişte poze alb-negru, frumoase, din anii '70 când Năstase şi Ţiriac jucau cu Salatiera de argint pe masă.. Unele făcute la Arenele Progresul.. Cum, care Progresul ?

denieru (12 comentarii)  •  25 mai 2018, 17:15

Felicitari pentru articol. Un nume urias in sportul francez pe care foarte putini oameni il cunosc. Exista o baza sportiva care ii poarta numele in zona Balard din Paris. Am jucat fotbal cu echipa mea de amatori acolo si la inceput, trebuie sa recunosc, habar n-aveam cine a fost Suzanne Lenglen.

di livio (158 comentarii)  •  25 mai 2018, 20:23

faina articol si faina prezentare pt Roland Garros...Rolland Garros,nu frenciopen...ca suna ca dracu, doamne iarta-ma...articolul asta ar trebui sa ramina aici pina duminica cu toate ca vad ca n-are prea mare audienta...daca nu sari la gitu cuiva, nici audienta nu ai

Andrei (222 comentarii)  •  25 mai 2018, 21:08

Frumos text, felicitari!

Bula Parizianu (1 comentarii)  •  26 mai 2018, 5:16

Frenemy@, tu iti imaginezi ca francezii, italienii si spaniolii sunt niste neamuri de prin Teleorman care isi bat joc de orice si de traditie? :-)) Aceste GS-uri vor ramane inca pe putin 100 de ani si probabil si apoi, fiindca nu tine numai de bani orice precum le zboara prin minte autohtonilor mioritici ce si-au pierdut valorile. ;-) Apropo, in Roland Garros tocmai s-o facut investitii majore si Roland Garros nu inseamna numai un GS pe an. Mai documenteaza-te inainte sa scrii aiureli, fara suparare. :-)

mg (232 comentarii)  •  26 mai 2018, 11:53

..da, pozele ale cu salatiera sau trofeele de la turneul campionilor, US Open sau Roland Garros, rachetele şi ce s-a mai păstrat ar sta bine într-o sală la intrarea în Arenele (foste)Progresul. Avem şi noi istorie dar ne batem joc de ea. Îi numărăm mistreţii lui Ţiriac, căt despre Năstase.. le-a păţit pe toate. Ultima, cu organul de control, fiind cireaşa de pe tort(deocamdată..)

gigelos (39 comentarii)  •  27 mai 2018, 16:10

te-ai lamurit ca la fotbal nu te pricepi , te-ai mutat pe tenis , succes !

Comentează