Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Încă o primăvară la Praga

Cu finala de sâmbătă, Mihaela Buzărnescu ajunge pe locul 32 în clasamentul WTA şi este a doua cea mai bine clasată jucătoare română. Ţineţi neapărat să vorbim şi despre vârstă?

Permalink to Încă o primăvară la Praga
sâmbătă, 5 mai 2018, 6:49

La 30 de ani viaţa se poate vedea ca la 20. O poveste care de-abia începe. Suferinţa rămâne în spate, laolaltă cu dezamăgirile şi frustrările. Durerea alungată ca un gând rău. Ar fi o eroare imensă totuşi să o transformăm pe Mihaela Buzărnescu în personaj de film lacrimogen. O greşeală faţă de ea.

Mihaela, Petra, Martina

Finală pentru Mihaela la Praga împotriva Petrei Kvitova, vedeta gazdelor. Dublă câştigătoare la Wimbledon, urmaşă a Martinei Navratilova nu doar prin ţara natală, Petra poartă şi ea pe umerii bronzaţi apăsarea unei poveşti tenebroase. S-a luptat să revină în prim-planul circuitului feminin aşa cum s-a luptat cu agresorul care îi pătrunsese în casă şi a rănit-o. Două luptătoare dispută finala de la Praga sub privirile Navratilovei însăşi, invitată să înmâneze trofeul. Martina, posibil cea mai mare jucătoare din istoria tenisului, sigur cea mai spectaculoasă, are sprinteneala unei adolescente. La aproape 62 de ani arată de parcă a jucat ieri ultimul meci într-un turneu WTA.

Stângace, dar nu la propriu

Mihaela a cedat în trei seturi, după ce reuşise să şi-l adjudece pe primul cu 6-4, cu o revenire spectaculoasă de la 1-4. Acolo probabil şi-a consumat ea capitalul de încredere şi mai ales de concentrare. A fost 6-2, 6-3 pentru cehoaică în următoarele două runde, dubla câştigătoare de la All England revenind treptat la valorile care au consacrat-o. Servicii tari, ritm susţinut, agresivitate de pe fundul terenului, risc asumat. Partida a mai avut un aspect interesant din punct de vedere vizual. Şi chiar spectacular. Ambele jucătoare sunt stângace, ceea ce face ca desenul, ca geometria tenisului etalat să funcţioneze cumva în oglindă faţă de întâlnirea a două dreptace.

Tenis curat

O înfrângere rămâne o înfrângere şi nu trebuie celebrată asemenea unei victorii. Cred în continuare că deznodământul meciului nu a fost dat numai de cantitatea de tenis produsă de cele două adversare, ci de experienţa superioară a Petrei. De forţa ei mentală antrenată mai mult şi mai bine la cel mai înalt nivel. Întâlnirea pierdută de Buzărnescu în ultimul act de la Praga rămâne una din care jucătoarea noastră nu a avut decât de câştigat. Şi nu citiţi afirmaţia ca pe un clişeu. A-i opune rezistenţă Kvitovei practicând un tenis curajos, cu lovituri puternice, atât pe forehand, cât şi pe backhand, apelând foarte rar la mingi-alibi, care să scoată din mână adversara, asta înseamnă o atitudine demnă. Demnă nu doar de o jucătoare importantă, demnă pur şi simplu. Omeneşte vorbind.

Alarma trebuie să fie activă

Nu ştim cum va arăta viitorul pentru Mihaela. Aşa cum putem doar să ne închipuim prin ce a trecut în anii când tinereţea era o petrecere continuă. Din operaţie în operaţie. A nu şti şi a nu face pe profeţii nu înseamnă că nu ne pasă. Îmi închipui că ea va continua să joace cu aceeaşi ambiţie şi cu aceeaşi plăcere. Sper, adică sunt aproape convins că nu se va lăsa pradă unui soi de inevitabilă mulţumire de sine. Sentiment periculos care vine la pachet cu o suficienţă şi o nervozitate peste limita firească. Am văzut câteva puseuri, emoţionale să le numim, pe care este datoare să le elimine. Una este să te motivezi, să tragi de tine, poate să te şi cerţi, alta este să bombăni la orice greşeală neprovocată de adversară.

La fel ca şi Petra, Mihaela mi se pare un om senin, care ştie să se bucure cu decenţă şi să preţuiască ce îi oferă viaţa. Iar viaţa îi dăruieşte un meci în primul tur la Madrid contra Mariei Şarapova. Este un cadou de care cred că va şti să profite.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

ovidiu_3003 (644 comentarii)  •  5 mai 2018, 19:30

...foarte bun articol ...despre Miki trebuie scris mai des ...este un fenomen ...

Patru george (2 comentarii)  •  5 mai 2018, 19:58

Ea este o jucatoare mai modesta psihologic acest lucru trebuie sa il ai in tenis nu trebuie sa te dai mare poate sa castige un grand slem peste 2 ani este genul flavie peneta cea care a castigat us open si apoi s a retras mai frumoasa retragere nici nu se putea.

itu52 (288 comentarii)  •  5 mai 2018, 20:57

La Praga a învins experiența, seturile 2 și 3 au fost mult mai echilibrate decât arată scorul. Cât nu a jucat am înțeles că o admira pe Petra, cred că a venit momentul să-și îndrepte privirea spre vârful stângii, Nadal. Calmul și insistența acestuia o pot ajuta mult. Fără un traseu de conjunctură, o văd anul acesta între primele 15.

Florian (1 comentarii)  •  5 mai 2018, 22:14

Bravo Mihaela! Intr-adevăr un fenomen! Cea mai fascinanta jucătoare de tenis din Romania! Bravo pentru rezultate, merita scris cât mai mult despre ea: eu o urmăresc cu interes, sper sa realizeze cât mai mult anul acesta! Mult succes la Madrid, Rome și RG!

Urod (270 comentarii)  •  5 mai 2018, 23:04

Are o poveste de viață extraordinara...sa speram ca va rezista cat mai mult la acest nivel...

Jean-Paul (174 comentarii)  •  5 mai 2018, 23:29

Felicitari si tie, d-le Geambasu, pentru articol! Mihaela si-a castigat dreptul la simpatia si dragostea noastra. Saltul ei urias de pe locul 540 pana pe 32 in mai putin de 1,5 ani trebuie apreciat iar jocul ei este placut privirii...

birlic (46 comentarii)  •  6 mai 2018, 8:41

felicitari Miha ai jucat un tenis sanatos spectaculos si surprinzator de bine ,pacat ca pe tine te tine in umbra digi ,dar poate ca e mai bine asa . O bila neagra pt. spectatori ,ei aplaudau numai jucatoarea lor iar pe a nostra cand facea duble greseli .Au uitat ca sunt la o partida de tenis ,nu de hochei sau fotbal,pacat

andrei (3 comentarii)  •  6 mai 2018, 9:05

As vrea sa vad un meci Buzarnescu Halep in conditiile de acum :)

constantin (241 comentarii)  •  6 mai 2018, 10:02

Foarte bun articolul! Mihaela merită laudele tuturor pentru faptul că a reuşit să ajungă pe locul 32 , să nu spună cineva că-i puţin, într-un sport inventat de diavol, cum bine spunea Adrian Fetecău. Dar nu doar Mihaela trebuie felicitată, ci şi familia sa. Am mare respect pentru jucătorii profesionişi, dar sunt revoltat de modul cum este organizat acest sport. Dacă s-ar fi născut astăzi, Ilie Năstase ar mai fi făcut performanţă în tenis doar dacă era copilul lui...Ţiriac. Inacceptabil! Dacă nu ai părinţi bogaţi sau dispuşi să-şi amaneteze tot ceea ce au, n-ai cum să faci performanţă, chiar dacă ai talent. În situaţia în care sportul ăsta era doar pentru albi, organizatorii puteau fi acuzaţi de discriminare. Dar dacă este doar pentru bogaţi, atunci este ok? Nu am nimic cu cei bogaţi, nu mă înţelegeţi greşit, nu despre ei este vorba, ci despre cei care conduc acest sport. Am înţelege mai bine nedreptatea, dacă jucătorii profesionişi care ajung să câştige turnee n-ar mai ridica deasupra capului steagul României, de exemplu, ci blazonul familiei. Atunci, privind la intrarea magherniţei în care locuieşti, ai constata că tu n-ai blazon şi, în consecinţă, sportul ăsta nu-i pentru tine. Un boicot la adresa celor care conduc tenisul ar fi bine venit. Până ajungi să câştigi bani din tenis, dacă ajungi, eşti doar contributor WTA, spunea A. Fetecău. Sport sau afacere? Felicitări pentru Mihaela şi pentru familia sa!

bogdan (1 comentarii)  •  6 mai 2018, 15:17

haha... "navratilovei INSESI"...

catyo (14 comentarii)  •  6 mai 2018, 16:06

Felicitari si respect pentru Mihaela si mult succes in continuare!

Che Guevara (113 comentarii)  •  6 mai 2018, 22:59

Daca nu e si asta machidoanca atunci sunt multumit si cu locul 32.

Comentează