Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
5 sau 3 seturi? Vaporul sau avionul?

Cel mai bun din 5 seturi sau cel mai bun din 3 seturi? Roger Federer, cel mai în vârstă dintre cei mari, militează ferm pentru meciurile care stabilesc învingătorul după sistemul Grand Slamurilor, în 5 seturi. Novak Djokovici susţine cu […]

...

Doar noroc?

Bun venit la fotbalul fără fotbal! Care este ca friptura fără carne, cașcavalul din lapte vegetal sau șampania ținută fără dop o săptămână. Greu de privit prima repriză din meciul FCSB-Hajduk Split! Și mai greu de povestit. Săracilor nepoți, ăia […]

...

„Bizonule”, treci la fapte!

Cel mai bun fotbalist străin din Liga 1 în 2017 dovedeşte şi prin ce face dincolo de teren că este un personaj important în fotbalul nostru. Edy Harlem Gnohere s-a încadrat perfect în peisaj, cunoaşte şi a îmbrăţişat obiceiurile locului. […]

...

Simona apolitică

Ca de obicei pe fază, unul dintre comentatorii constanţi şi în general critici ai articolelor mele de pe blogul gsp.ro şi-a postat mesajul imediat după ce am publicat „Halep-Stephens, un clasic”. Cel puţin aici ne asemănăm, la promptitudine. Altfel, din […]

...

Halep-Stephens, un clasic 

A câștigat pentru că este cea mai bună acum. Pentru că este un om care știe ce vrea și ce poate. Și poate mai mult decât ne închipuim noi. De fiecare dată ne ține această demonstrație și noi parcă tot […]

...

Fecesebecefere, fotbalul nostru unde e?

Tactică, ambiție, încrâncenare. Și un pic de nebunie pe final. 1-1. Două goluri, zero ocazii. Cam puțin la acest mult trâmbițat derby

Permalink to Fecesebecefere, fotbalul nostru unde e?
duminică, 29 aprilie 2018, 11:04

Sterp. Un derby care începe rău. Și nu naşte nimic în afară de ambiţie plată şi de încrâncenare cu gust de catran. FCSB-CFR, 0-0 la pauză.

Zero la zero şuturi pe spaţiul porţii. Zero acţiuni periculoase, zero pase filtrante, zero driblinguri. Zero Kelvin, inginerii ştiu de ce. Umaniştii, mai puţin. Fără să ai vreo bucurie estetică începi totuşi să te relaxezi.

Pentru că înainte de meci te simţeai cumva vinovat. Răutăţi. Nu faţă de fotbalişti, cu mici excepţii ei dansează pe muzica pusă de antrenori. Şi hai să nu mai supralicităm personalitatea fotbaliştilor care trec peste cuvântul omului-cheie de pe bancă.

Dar sentimentul acela de vinovăţie persistă. Te gândeşti. Ai fost prea dur cu Dan Petrescu. Ai exagerat atunci când l-ai descris ca pe un apucat, care protestează şi când adie vântul spre poarta lui Arlauskis. Ba nu ai exagerat nimic.

Începe meciul, pe teren nu se întâmplă nimic în afara unei lupte surde. La marginea terenului însă este iureş. De ce? Iaca-aşa. Domnu’ Dan protestează la orice aut, la fiecare duel terestru şi aerian. Fără supărare, domnu’ Dan, trebuie să ne calmăm. Altfel devenim caz clinique, ca să zicem aşa.

Repriza secundă arată un fotbal mai tăios. Mingea ajunge mai mult dincolo de linia careului de 16 metri şi jucătorii au nu doar contact vizual, ci şi tactil atunci când se încaieră. De exemplu, în minutul 60, după un fault inventat de Istvan Kovacs a cărui victimă ar fi fost Florin Tănase.

Care, fiinţă sensibilă, cade şi la o răsuflare mai grea a lui Vinicius sau a lui Boli. Noroc că Budescu şutează în zid. Noroc pentru că ar fi fost fructul otrăvit al unei greşeli de arbitraj, nu din cauză că FCSB nu merita să deschidă scorul.

Dar meritau elevii lui Gigi Becali să conducă? Fuseseră ei mai buni, mai clari şi mai direcţi pe poartă? Nici vorbă! Nu pentru că nu puteau, ci din cauză că se temeau. Ca și adversarii. Teama reciprocă, o boală cu transmitere directă.

O ţinem tot în întrebări și la 1-1. Schimbă imaginea de ansamblu golul lui Djokovici? Dar cel egalizator al lui Planici, reușit în prelungirile partidei? Când echipele se trezesc la viață și arată cum am fi vrut să arate din primul minut. Nu, cele două goluri nu schimbă nimic, nici măcar ordinea în clasament. Dar ne amăgesc că putea fi mai bine.

Reuşita mijlocaşului ceferist este chintesenţa pragmatismului petrescian. Şi o mostră de noroc. Că dacă ne spune cineva că a fost o fază îndelung exersată la antrenamente, chiar că trebuie toţi să ne internăm. Pentru analize de glicemie, ce altceva? Ce aţi crezut? Iar golul lui Planici este dovada că nu există sistem invulnerabil, oricât se chinuie Dan Petrescu să găsească piatra filosofală a jocului defensiv.

Mi-ar plăcea să cred că Nicolae Dică și Dan Petrescu au văzut Craiova-Viitorul. Și mai mult mi-ar plăcea să cred că le-a plăcut. Dar mă îndoiesc.

Comentarii (56)Adaugă comentariu

IO (60 comentarii)  •  2 mai 2018, 3:32

Fotbalul romanesc este pentru George Nicolescu. , daca tot l-ati parafrazat. Bun de radio pt ca nu are fazta de televiziune. Si daca se mai naste vreun Domozina... va fi un fotbal de valoare vest-europeana... la radio.

haideusicfr (131 comentarii)  •  3 mai 2018, 7:02

Arlauskis si Hategan sunt cheile succesurilor CFR-ului.

Ciollo (6 comentarii)  •  3 mai 2018, 16:40

Dar voi, jurnalisti gsp, deontologia profesionala unde e???

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord