Alibec și Moruţan. Dincolo de dealurile Botoşaniului
Este un film pe care l-am mai văzut. Cu fotbaliști blestemați să fie scărpinați între cornițe oricâte prostii fac ori cu tinere speranțe care devin eroi naționali după un gol pe an la U19
Aţi observat că atunci când unul de-ai lor se află în dificultate, cei din lumea fotbalului fac cordon în jurul lui. Nu este totuşi un cordon sanitar, ci mai degrabă o dulce carantină. În interiorul septic, presupusul bolnav este mângâiat pe creştet şi scăldat cu alte promisiuni. Totuşi, această terapie demnă de o cauză mai sănătoasă se fisurează din când în când. Aşa cum se întâmplă acum cu eterna noastră problemă, Denis Alibec. Ori cu mai noua şi mai tânăra problemă Moruţan. Al cărui gol înscris în poarta sârbilor sub 19 ani nu modifică deloc esența discuției.
Magicianul virtual
Pe net circulă un filmuleţ cu Olimpiu Moruţan, „jucătorul de 70 de milioane de euro” al FCSB-ului. Băiatul jonglează cu o sticlă de apă minerală (sau plată) pe care după ce o ţine pe picior reuşeşte să o facă să aterizeze în poziţie perfect verticală. Artă în stare pură, băiatul poate ajunge şi la Cirque du Soleil.
Deşi după ultima tragedie cu acrobatul canadian mai bine nu. Ura pentru tehnicitatea lui Moruţan! Ura şi la gară, cu direcţia Bucureşti, doar că Olimpiu, vedeta lui FC Botoşani, omul pentru care roş-albaştri au plătit 800.000 şi căruia i-au asigurat un „salar” de 9.000 de euro lunar, a ajuns rezervă. În şoaptă, atât ca să nu intre băiatul în depresie, se vorbeşte despre viaţă extrasportivă agitată. Serios?
Stă noaptea şi citeşte Baricco? Se uită la „Three bilboards outside Ebbing, Missouri”? Altfel, bravo pentru reușita de la meciul România-Serbia 4-0 la U 19! Dar nu ne mai entuziasmăm, că ne-am mai păcălit de nu știu câte ori.
Danciu pune diagnosticul
Unul dintre oamenii care au îndrăznit să vorbească sincer în cazul Alibec este Ionel Dănciulescu. În studio la „Fotbal Club”, pe DigiSport, oficialul dinamovist a observat că după ultima reprezentaţie de la Cluj atacantul a aruncat în aer punţile de comunicare cu antrenorul şi cu conducerea clubului. Nu ştiu de ce nu i-a inclus aici şi pe coechipierii pasionatului de „bărgări şi ciocolăţi”.
Oare pe ei nu-i afectează statutul de exceptat al lui Denis? Nu mai contează, Dănciulescu a avut curajul să pună degetul pe corniţele împricinatului. Şi, până când nu se vor găsi unii din sistem care să-l certe pentru că a încălcat consemnul tăcerii şi că s-a amestecat într-o ciorbă care chipurile nu ar fi a lui, să nu trecem indiferenţi pe lângă luarea lui de poziţie. Realist, fostul golgeter a pus diagnosticul. Alibec nu mai are viitor la Steaua. Un transfer în vară pare singura soluţie pentru ieşirea din impas. De ambele părţi.
Radu nuanţează
Tot în tabăra celor care cuvântă nu doar ca să nu tacă s-a situat colegul şi prietenul nostru Radu Paraschivescu. Scriitor fiind, Radu a nuanţat literar povestea alibeciană. A nuanţa nu înseamnă a te îndepărta de subiect, dar probabilitatea ca Denis, subiectul peren al mefienţei noastre, să înţeleagă cum poate descoperi înlăuntru resorturile vindecării/salvării este la fel de mare ca Mark Zuckerberg să ajungă la sapă de lemn acum, după scandalul în care a fost implicat drăguţul nostru Facebook. Chit că fondatorul reţelei a pierdut în două zile 8 miliarde de dolari, din cauza deprecierii acţiunilor, adică un pic mai mult decât patronul fecesebist atunci când l-a transferat pe Moruţan.
Suntem manipulaţi? Manipulăm, Măria Ta!
Ce este atât de greu să înţelegem că lumea de astăzi nu mai vrea intimitate, nu mai doreşte discreţie? Deci, prin urmare, nu este deloc deranjată să fie ascultată, fişată, urmărită, manipulată, viralizată. La fel ca prietenul nostru Olimpiu, care jonglează în eterul netului cu sticla de apă plată sau minerală, nu contează, dar care la echipa de club nu mai poate da o pasă cumsecade. Bine, bine, veţi întreba, şi care este concluzia acestui articol plin de venin?
Niciuna, vreau să semene cu un film din ăla premiat la Cannes, ca al lui Cristi Puiu sau al lui Cristi Mungiu, fără cap, fără coadă, fără subiect, fără predicat, cu scenariu din trei cuvinte, eventual şi filmat cu telefonul, dar de la care lumea pleacă încredinţată că a văzut o creaţie de geniu. „Au-dela des collines”. Dincolo de dealurile Botoşaniului.