Ce (mai) poate face Bratu?
Castingul a fost câştigat de Florin Bratu. El devine astfel al treilea antrenor al lui Dinamo în acest sezon.
Un sezon încărcat de semnificaţii, findcă în 2018 clubul din Ştefan cel Mare aniversează al 70-lea an de existenţă. Înfiinţat pe 14 mai 1948, exact în aceeaşi zi a aceluiaşi an în care istoria consemna fondarea Statului Israel (pură coincidenţă!?), clubul Dinamo nu înseamnă numai fotbal. Dimpotrivă, celelalte discipline au făcut faima culorilor roş-albe, aducând zeci şi sute de medalii olimpice, mondiale şi europene. Dar fotbalul, în ciuda neîmplinirilor, rămâne marea fascinaţie. Şi eterna problemă.
Problema lui Florin Bratu este că ia o echipă în comă. Nu în comă etilică, dar care nu se mai poate exprima şi care se mişcă asemenea unui suferind. Să ne ferim a psihanaliza motivele care l-au împins pe Florin să se înhame la o astfel de întreprindere de unde nu ştii când mai dispare un strung sau o freză, vândute toate la preţ de fier vechi. Dinamo a fost o ocazie pe care nu este bine să o ratezi. Iar Florin Bratu este un tânăr antrenor ambiţios, muncitor şi preocupat să înveţe meserie care şi-a declarat disponibilitatea. Ceea ce nu îi va asigura nici performanţele, nici viitorul la Dinamo, dar îi va da posibilitatea să îşi facă mâna şi să îşi treacă în CV o formaţie importantă. Fostă importantă, dar să nu ne pierdem în amănunte.
Ce are în plus Florin Bratu faţă de predecesori? Păi, tocmai ce are în minus. Venind ca o tânără speranţă în meserie, fără nu ştiu ce pretenţii sau ifose clădite pe un palmares solid, el poate accepta fără sughiţuri să lucreze cu jucătorii tineri. Să îi promoveze şi să îi formeze. Pentru cât timp nu se ştie, dar tocmai austeritatea impusă de Negoiţă poate fi vehiculul prin care Bratu se poate dovedi mai eficient decât înaintaşii. Vlad Muţiu, Alin Dudea, Ion Gheorghe, Liviu Gheorghe sau Robert Moldoveanu pot deveni piese importante ale unei echipe care are de luptat cu ruşinea, dezamăgirea şi blazarea induse de eşuarea în play-out. Cum şi cât va reuşi el să trezească ambiţia unor jucători care nu mai au de luptat decât eventual pentru evitarea retrogradării? Sunt foarte curios, trebuie să fie ceva între magician şi neurochirurg.
L-am ascultat pe Florin la conferinţa de presă care a confirmat instalarea lui ca antrenor la Dinamo. Mi s-a părut echilibrat şi hotărât. Cu toată simpatia pe care i-o port, i-aş atrage atenţia asupra unui singur lucru. Să nu încerce să le facă pe toate, adică să nu creadă că poate fi şi psiholog, şi astrolog, şi bucătar şi kinetoterapeut. În rest, baftă!