Rivaldinho ne spune ceva

Şi bineînţeles că noi nu suntem dispuşi să ascultăm, căci le ştim pe toate

Faptele bune se uită repede. Cine îşi mai aduce aminte azi de golul înscris de Rivaldinho în poarta lui Athletic Bilbao? Sigur, a trecut ceva de atunci, din 27 iulie 2017. Într-o jumătate de an planetele fotbalului îşi schimbă orbitele, iar fotbaliştii echipele, nevestele, maşinile. Astăzi, Rivaldinho este istorie pentru Dinamo. Una este să fii istorie, alta este să fi scris istorie. Şefii lui Dinamo consideră că fiul lui Rivaldo trebuie pus în prima categorie. Şi l-au trecut pe o listă scurtă a indezirabililor. Sunt nedrepţi şefii? Sau realişti?

Da, a trecut ceva timp de la golul acela contra lui Athletic. Era cald şi era vară la Bucureşti. Şi era şi Rivaldo tatăl în tribune. Poate a contat şi asta, harul imponderabil al părintelui transmis telepatic fiului. Şutul lui Rivaldinho a scuturat nu doar poarta lui, ci şi pe suporterii care se temeau de o corecţie pe care bascii urmau să i-o aplice lui Dinamo. Acel 1-1 obţinut cu golul lui Rivaldinho a întreţinut speranţele preţ de câteva zile. Doar atât. A fost un gol de o frumuseţe prea puţin reliefată. Am trecut pe lângă el de parcă îl marcase vreun Neymar sau vreun Icardi, deci nu aveam motive de uimire.

Procurorii cazului Rivaldinho, pus acum pe rol şi pe lista de transferări, susţin cu temei că nu trăieşti o viaţă dintr-un gol. Aceiaşi magistraţi ai intransigenţei observă că vârful brazilian nu are nici viteză, nici o tehnică pe măsura descendenţei paterne sau a ţării de provenienţă. Nu spune nimeni că pe Rivaldinho nu îl muşcă mingea, că are un bun plasament, o detentă competitivă în orice campionat şi, prin urmare, o lovitură de cap remarcabilă. De asemenea, se tace suspect pe subiectul că Rivaldinho este un model de disciplină şi de modestie. Că se îmbracă modest, că este un familist convins, că se pregăteşte serios. Păi, ce, noi de astfel de fotbalişti avem nevoie în Liga 1? Cum poate Rivaldinho să-l influenţeze în bine pe Nedelcearu care poartă tricouri inscripţionate cu textul minimalist „Bandit”?

La 22 de ani, Rivaldinho, dorit acum, se zice, de Levski Sofia, nu este un mare fotbalist. Posibil să nici nu ajungă vreunul. Dar el încearcă. Încearcă, munceşte, se agită în loc să stea acasă şi să toace banii lu’ tata. Aşa cum ar alege beizadelele noastre. Povestea lui Rivaldinho seamănă până la un punct cu povestea lui Ianis Hagi şi cu a tuturor fiilor fotbaliştilor celebri care aleargă fără spor după gloria părinţilor. Ciudat este că de multe ori nu reţinem decât aspectele anecdotice. Ne-am amuzat teribil atunci când Rivaldinho a venit la Bucureşti în februarie îmbrăcat ca pentru luna iunie. Ce am mai râs, cu toţii, atunci când şi-a uitat portofelul în taxi! Cât despre ironiile legate de nivelul lui fotbalistic, ce să mai zici? Nu suntem noi cvintupli campioni mondiali? Nu? Ciudat.