Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Greşeli copilăreşti?

În mod normal, cel mai fericit preşedinte/patron de club din România ar trebui să fie Ionuţ Negoiţă. Nu pentru că echipa lui a câştigat play-out-ul. Nici nu ar mai trebui să explicăm de ce, prestaţia panamezului Penedo în faţa Belgiei […]

...

Românii, noaptea şi fotbalul

Prima constatare după câteva zile de Cupă Mondială. Românii continuă să se uite la fotbal. Nu este o părere subiectivă, formată după numărul celor care vizionează meciurile la terasele restaurantelor şi în berării. Audienţele măsurate după 11 meciuri al Mondialului […]

...

Rasism vândut ca umor

Lipsiţi de umor, australienii au preferat să stea de vorbă cu Darren Cahill. Deh, ei nu au Cangoo Hebdo! Păcat, puteau s-o pună şi ei de-o caricatură. De o satiră, să „ne” mai râdem şi noi. De exemplu, cu Simona […]

...

Lecţia spaniolă

Pentru că este căldură mare, mon cher, ne adăpăm din nemuritorul Caragiale. „Trădare să fie, dar să ştim şi noi!” au strigat cu mânie capitalistă nemuritorii Farfuridi şi Brînzovenescu în „O scrisoare pierdută”. La prima vedere, ceva similar a făcut […]

...

Feminin, nu feminist

Oamenii continuă să comenteze frenetic victoria Simonei. Ceea ce nu este rău deloc, poţi avea o părere fără să fii ori să te proclami specialist. Sporturile care nu sunt înţelese de orice categorie de public, ci doar de practicanţi şi, […]

...

Rivaldinho ne spune ceva

Şi bineînţeles că noi nu suntem dispuşi să ascultăm, căci le ştim pe toate

Permalink to Rivaldinho ne spune ceva
sâmbătă, 13 ianuarie 2018, 9:41

Faptele bune se uită repede. Cine îşi mai aduce aminte azi de golul înscris de Rivaldinho în poarta lui Athletic Bilbao? Sigur, a trecut ceva de atunci, din 27 iulie 2017. Într-o jumătate de an planetele fotbalului îşi schimbă orbitele, iar fotbaliştii echipele, nevestele, maşinile. Astăzi, Rivaldinho este istorie pentru Dinamo. Una este să fii istorie, alta este să fi scris istorie. Şefii lui Dinamo consideră că fiul lui Rivaldo trebuie pus în prima categorie. Şi l-au trecut pe o listă scurtă a indezirabililor. Sunt nedrepţi şefii? Sau realişti?

Da, a trecut ceva timp de la golul acela contra lui Athletic. Era cald şi era vară la Bucureşti. Şi era şi Rivaldo tatăl în tribune. Poate a contat şi asta, harul imponderabil al părintelui transmis telepatic fiului. Şutul lui Rivaldinho a scuturat nu doar poarta lui, ci şi pe suporterii care se temeau de o corecţie pe care bascii urmau să i-o aplice lui Dinamo. Acel 1-1 obţinut cu golul lui Rivaldinho a întreţinut speranţele preţ de câteva zile. Doar atât. A fost un gol de o frumuseţe prea puţin reliefată. Am trecut pe lângă el de parcă îl marcase vreun Neymar sau vreun Icardi, deci nu aveam motive de uimire.

Procurorii cazului Rivaldinho, pus acum pe rol şi pe lista de transferări, susţin cu temei că nu trăieşti o viaţă dintr-un gol. Aceiaşi magistraţi ai intransigenţei observă că vârful brazilian nu are nici viteză, nici o tehnică pe măsura descendenţei paterne sau a ţării de provenienţă. Nu spune nimeni că pe Rivaldinho nu îl muşcă mingea, că are un bun plasament, o detentă competitivă în orice campionat şi, prin urmare, o lovitură de cap remarcabilă. De asemenea, se tace suspect pe subiectul că Rivaldinho este un model de disciplină şi de modestie. Că se îmbracă modest, că este un familist convins, că se pregăteşte serios. Păi, ce, noi de astfel de fotbalişti avem nevoie în Liga 1? Cum poate Rivaldinho să-l influenţeze în bine pe Nedelcearu care poartă tricouri inscripţionate cu textul minimalist „Bandit”?

La 22 de ani, Rivaldinho, dorit acum, se zice, de Levski Sofia, nu este un mare fotbalist. Posibil să nici nu ajungă vreunul. Dar el încearcă. Încearcă, munceşte, se agită în loc să stea acasă şi să toace banii lu’ tata. Aşa cum ar alege beizadelele noastre. Povestea lui Rivaldinho seamănă până la un punct cu povestea lui Ianis Hagi şi cu a tuturor fiilor fotbaliştilor celebri care aleargă fără spor după gloria părinţilor. Ciudat este că de multe ori nu reţinem decât aspectele anecdotice. Ne-am amuzat teribil atunci când Rivaldinho a venit la Bucureşti în februarie îmbrăcat ca pentru luna iunie. Ce am mai râs, cu toţii, atunci când şi-a uitat portofelul în taxi! Cât despre ironiile legate de nivelul lui fotbalistic, ce să mai zici? Nu suntem noi cvintupli campioni mondiali? Nu? Ciudat.

Comentarii (27)Adaugă comentariu

cpt.ahab (36 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 11:45

Rivaldinho nu era de lepadat. Asa cum e el, a marcat cat Nemec, desi a jucat mai putin. In plus, in acest sezon parca a si fost mai prezent la finalizare decat slovacul, ratand, ce-i drept, in unele situatii foarte clare. Una peste alta, el pleaca, noi ramanem cu cine? Nemec- steril si cu gandul in alta parte, D. Popa- harnic, dar care se intalneste si el greu cu golul, Moldoveanu- un copil. In aste conditii, chiar era o problema salariul lui Rivaldinho? Greu de inteles managementul actual al lui Dinamo.

geo (17 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 12:03

Eu cred ca trebuia pastrat. Avea in joc anumite sclipiri - pe care Popa nu le are - care puteau face diferenta. Cred ca problemele de santate - e suspect de pubagie - l-au indepartat de la Dinamo.

Cristi (55 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 12:05

Perfect de acord cu intreg fondul articolului. Si, in plus, frumos construit. Felicitari!

rammstein (31 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 13:31

da cu mtut ce-ai avut??....prafuri pentru mama mare !!....

Tibisor (12 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 14:05

Corect !

Anonim (210 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 14:08

In totalitate de acord cu dsv.; Ronaldinho jr. este un brazilian atipic, asa cum a fost si tatal sau. In plus, vorbeste o engleza clara, ceea ce contrazice ideea ca brazilienii vorbesc prost in alte limbi! Daca observatiile mele sunt corecte, n-are vreun tatuaj, fiind, din acest punct de vedere, la polul opus fata de Icardi (si fata de Wanda, sotia sa), pe care l-am vazut intr-o fotografie de vacanta. Cand esti cineva intr-un domeniu, ce rost are sa faci apel la astfel de "artificii" pentru a iesi in evidenta? Ascult de cateva zile Porcupine Tree, dar, deocamdata, pot scrie serios (nu postari despre fotbal, evident!) doar pe piesa Anesthesize! A.

Anonim (210 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 14:18

PS M-am uitat pe un clasament al grupurilor rock progresiv si vad Porcupine Tree si Dream Theatre (band-urile dvs. favorite) mai bine clasate decat The Police si Marillion!!! Sa fim seriosi, aceste doua grupuri nu pot fi depasite decat la capitolul "rock general"! Noroc ca grupuri precum Rush, Genesis si Yes sunt, pe drept, mai bine clasate! A

Cristian Geambaşu (705 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 15:57

Ma bucur ca deschideti si o alta discutie. Ceva despre muzica. Nu stiu cine a facut clasamentul de care pomeniti, poate sa fie o publicatie specializata in rock progresiv sau un forum al ascultatorilor. Da, nu fac un secret din asta, ascult si imi plac foarte mult Dream Theater si Porcupine Tree. Ei, si nu numai, reprezinta prezentul unui gen de muzica prea rapid ingropat de mintea superficiala a unora. Si nu va grabiti cu concluziile, apropo de PT, ascultati mai mult si mai atent, veti descoperi, sper, lucruri nebanuite. Deadwing, Lightbulb Sun,Fear of a Blank Planet, In Absentia sunt albume foarte bune. Foarte, foarte bune. Si nu numai. Dar Porcupine Tree este deja istorie, desi au facut istorie. Prezentul poarta numele Steven Wilson, creatorul PT, el a pus trupa in conservare si isi dezvolta proiectele pe cont propriu.
Sunt si fan de Marilion (ambele ere cutez sa zic, si Fish, si Hoghart), va inteleg cumva nedumerirea, dar cu Police dati-mi voie sa zambesc un pic. Pop-rock cel mult dragutul de Sting.
Yes si Rush, Genesis si Jethro Tull, Emerson Lake & Palmer, King Crimson sau Pink Floyd sunt clasici, ii iubim neconditionat, ii ascultam periodic. Dar trebuie sa traim si in prezent, sa observam ca sunt oameni si trupe care fac muzica buna si azi. Iar cei despre care incerc sa va spun eu sunt din aceasta categorie

Cristian Geambaşu (705 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 16:04

Poate incercati sa ascultati si lucruri mai dure. Va recomand Epica, Lacuna Coil,Earthside, Amorphis. Mai soft, Within Temptation, Nightwish. Stiu, tentatia de a ramane la Yes si la Rush e mare, o incerc si eu periodic. Merita iesit din cand in cand si in larg, chiar daca sunt valuri

tindalescu (30 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 14:20

Ronaldinho este victima colaterala in razboiul lui Cornel Dinu cu Contra si cu Mutu! Dinu a ramas acelasi!Invidios si intrigant!Antrenorul Miriuta-simtindu-si postul in pericol in urma rezultatelor,dar mai ales a jocului sub asteptari al echipei-probabil ca vrea sa se puna bine cu Dinu,sacrificandu-l pe Rivaldinho!Findca alta explicatie cat de cat logica nu exista!Rivaldinho este un jucator brazilian,tanar-are doar 22 de ani-se pozitioneaza bine in teren si are o buna lovitura de capI Cand echipa se apara coboara si se face foarte util si in aparare!A inscris tot atatea goluri cat si Nemec in conditiile in care a jucat mult mai putin!Si nu in ultimul rand,are un nume mare,fiind fiul celebrului Rivaldo!Mai este si victima unui antrenor de neinteles!In celebrul meci cu Chiajna a fost inlocuit la pauza- cu toate ca daduse gol-ca sa fie introdus Bokila!In meciul cu CFR Cluj iar a fost inlocuit la pauza-la scorul de 0-0,dupa ce Dinamo atacase toata prima repriza!Rivaldinho jucase bine si il ajutase mult pe Maxi Oliva,pe stanga!a fost inlocuit ca sa fie introdus ...Bokila!Nu a mai avut cine sa il ajute pe Maxi Oliva si meciul s-a terminat...0-2!Cata diferenta de management intre fcsb-ul lui Becali si Dinamo,al nimanui!Becali sata toata ziua calare pe emisiunile de sport si isi lauda "marfa" ia Dinamo il plateste pe Dinu ca... sa ii denigreze jucatorii!Cand e sa se aleaga praful...

dan t (29 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 15:01

trebuie ca neaparat ,in cel mai bun stil romanesc(gazetaresco romanesc) sa ne extaziem la fiecare jucator ce nimereste si el odata un gol senzational? asta ca sa nu ziceti ca nu v ati becalizat si voi! va extaziati la O reusita a unui jucator si l urcati pe cai nebanuite,considerand eronat,ca e .....superjucator

MIRKO (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 15:07

Rivaldinho este la fel de bun fotbalist ca si Nemec, are potential, antrenat bine poate fi vandut pe bani multi peste ceva timp, avand in vedere si celebritatea tatalui sau.

ovidiu_3003 (587 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 15:34

...daca Rivaldinho juca la noi la CSU ii faceam pasaport de oltean ...

RebelU (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 16:55

articol aiurea.. asa e cand jurnalistii se cred antrenori.. daca erai in locul lui miriuta si vedeai ratarile juniorului sau in locul lui negoita care il si platea sa rateze nu cred ca ti-ar fi placut.. rivaldinho a fost adus sa joace fotbal nu sa dea lectii de bun simt sau de numarat banii lui tata.. daca avea bun simt pleca dupa primele meciuri nu il lua de fraier pe negoita pana acum :)))

Luci J. (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 18:52

@Cristian Geambasu Un an nou fericit, cu muzica mai buna decit 2017! Apropo Rock Progresiv: eu am impresia ca pina si in Prog s-a ajuns intr-un impas de creativitate, sau intr-un manierism care mie nu imi mai spune nimic, oricum nimic nou. Si parca asta era tot farmecul in Prog.... Am ascultat ultimele albume Dream Theater si Opeth, adevarate catastrofe. Poate ca doar pentru un Metal Head ca mine, dar de la astia chiar ca ma astept la mai bine... Apropo Opeth, nu tin minte sa fi citit vreun comentariu al Dvs. despre ei. Oare sa nu va placa Ghost Reveries sau (mai ales) Watershed? Culmea ca singurul album "progresiv" care mi s-a parut interesant 2017 a venit de la... Marty Friedman:) Toate cele bune!

Constantin (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 19:28

Si eu sunt de parere ca Rivaldinho trebuia pastrat. Nu este el un mare fotbalist, dar e muncitor, disciplinat, cu bun simt. Cred ca putea fi util in continuare echipei. In ceea ce priveste rock-ul (eu fiind mare amator, de la The Doors la gothic) ce parere aveti de Theatre of Tragedy (ca vad ca pe Whitin Temptation si Nightwish ii stiti) si Sisters of Mercy? (acestia din urma mai vechiuti, inca din anii 1980, cam din acelasi leat cu Marillion, alti favoriti ai mei). Un an mai bun va doresc si long live rock and roll!

Petro Burgener (44 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 20:02

Rivaldinho mai are sa ne spuna doar la revedere! La cum a evoluat la Dinamo pana acum, acel gol cu Bilbao a fost mai degraba rodul unei intamplari! Din pacate doar prin acest gol va ramane Rivaldinho in amintirea noastra.

muzzi (3 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 20:39

Rivaldinho,fara a fi un mare jucator, trebuia pastrat, fara doar si poate! fie si pentru faptul ca are aceleasi cifre ca "marele" arogant Nemec, care, in treacat fie spus, are si 32 de ani si deci vreo 2 ani maxim de jucat la nivel inalt! ma rog, cat de inalt poate fi in liga mamaliga! cu disciplina si munca se ajunge departe! nu credeti? intrebati-l pe Dorinel Munteanu, nu am auzit de el sa fi fost cine stie ce talent!

F31M (18 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 21:01

Extrem de bun articolul domnule Geambasu. Asa e neamul nostru sa ne batem joc de oameni si sa-i veneram pe cei ce nu merita. De exemplu nu ne mai saturam de pupat in fund pe Nemec si de 6 luni nu mai joaca mai nimic. Toata echipa a picat in cap toamna asta nu numai Rivaldinho. Si Hanca si etc. Ati auzit ce a declarat Danut Lupu? Rusinos ca lucreaza pt Dinamo personajul asta. Iar nea Cornel Dinu ..sa ne mai lase. El l-a influentat pe Vasile. Rivaldinho e un fotbalist bun pt liga 1, e mai bun Daniel Popa si Moldoveanu? Sa vedem. Golul cu Bilbao este cel mai frunos gol reusit de Dinamo de la golul lui Niculescu in amicalul cu Real Madrid incoace. Cine nu e rautacios si a jucat minge vreodata, realizeaza ca astfel de goluri nu se dau din pura intamplare. Baiatul stie decent cu mingea.

Ereb (4 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 22:16

D-le Geambasu... Astra. Nu italienii. Californienii. Au doar 2 albume, The wierding si Cocoon, dar merita. Cred ca i-am mai pomenit. Nu fiti FCSBist, ascultati Astra, ca nu-i a lui Sumudica :P

Cristian Geambaşu (705 comentarii)  •  14 ianuarie 2018, 1:17

Mulțumesc, o sa ascult neaparat

alex (21 comentarii)  •  13 ianuarie 2018, 23:16

Da, rock-ul progresiv si rock-ul psihedelic sunt punctele de maxim ale muzicii rock, comparabile ca valoare cu muzica simfonica. Nici gothic-rock-ul, nici grunge-ul, nici metalul cu cele 2000 de genuri si sub-genuri ale sale, nu vor egala muzica progresiva. Niciodata nu vor mai aparea formatii de valoarea unor King Crimson, ***, Nice, Yes, Genesis, Mahavishnu Orchestra, Weather Report, Gentle Giant, Pink Floyd, sau Soft Machine. Ca sa nu mai vorbesc de genialul Frank Zappa, acest Shakespeare al rock-ului. Asta a fost in anii 70, ani creativi, anii de aur ai rock-ului adevarat.. In zilele noastre rock-ul progresiv a devenit prea greu pentru o lume din ce in ce mai superficiala, mai lipsita de simtul valorii, de valente estetice. Dream Theater canta metal progresiv, ca si Opeth. O muzica mai apropiata de ceea ce cantau trupele "prog-rock" mari din deceniul sapte, este oferita in zilele noastre de catre Spock's Beard. Theatre of Tragedy a scos doar un singur album mare, "Aegis", dupa care a trecut pe techno si electro. Mult mai meseriasi in gothic-metal si symphonic-metal mi se par Tiamat, Paradise Lost, Apocaliptica, My Dying Bride, sau Therion. Dar cea mai buna formatie in aceste genuri este Lacrimosa, comparabila cu marile trupe din anii 70. In gothic-rock (nu gothic-metal) ati omis pe Joy Division, inventatorii genului, pe Bauhaus, Clan of Xymox, Rozz Williams, Christian Death, Dead Can Dance. The Cure, sau Fields of Nephilim. Sunt buni si Sisters of Mercy.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Cristian Geambaşu (705 comentarii)  •  14 ianuarie 2018, 1:23

Cu foarte multe afirmații sunt de acord, nu cu toate. E chestie si de gust, important e ca ne aflam pe același teritoriu. Lacrimosa nu ma da pe spate. Apocaliptica e ok, dar mi se par cam liniari. Spock’s Beard ii știu, progres de calitate, mari meseriașilor, dar suferă la idei mi se pare. Nu prea se întâlnesc cu „melodia”. Sper ca înțelegeți ce zic, nu in sens de slagar. Apropo. Mie îmi place si Anathema. Dar oricum ar fi, ascultați Steven Wilson. El este cred cel mai complet muzician (pe strada asta cât un bulevard) al zilelor noastre. Prolific, mereu in cautare de nou, le-a remasterat si albumele „bătrânilor”, vezi Yes, Jethro Tull

cortes (50 comentarii)  •  14 ianuarie 2018, 7:56

Slab rău Rivaldinho. Tot sezonul nu a reușit un dribling. Este exagerat de lent, lipsit de forță și de inspirație în fața porții. Nu există bază de discuție pentru acest jucător. A fost dezastruos, nu slab.

haideusicfr (130 comentarii)  •  14 ianuarie 2018, 7:57

E ciudata cel putin politica de la Dinamo.Pe de o parte se plang ca nu au jucatori ,cand ii au le cauta nod in papura. Articolul e corect. Poate si Cornel Dinu a avut prioade mai rele cand juca. Acum intr-una critica. Sa nu mai vorbesc ca in acea perioada Dinamo trebuia sa castige. Dudu Georgescu ( de altfel un jucator exceptional!) trebuia sa aiba gheata de aur. Asta este ,s-au dus acele vremuri , se joaca pe bune ,uneori chiar la intimidare . Articolul este unul corect.

Anonim (210 comentarii)  •  14 ianuarie 2018, 9:21

@ C.G. Daca gusturile in legatura cu acelasi gen muzical (rock, in acest caz) difera, nu-i nicio problema. Voi incerca sa ascult si alte piese/albume ale celor de la Porcupine Tree, dar, aici, cei de la Pink Floyd sunt maestrii absoluti. The Police avea o muzica sofisticata, iar Sting este un muzician complet. Imi plac Within Temptation si Nightwish, dar agreez mai mult "clasicii", indiferent de subtip, gen A.C.D.C., Deep Purple, The Who, The Doors, Led Zeppelin, The Animals, Jefferson Airplane, Steppenwolf, Fleetwood Mac, Rainbow (cu toti cei trei vocalisti, dar cu un plus pentru Bonnet, subapreciat, in opinia mea), Marillion (mai ales Fish), Cream, Bad Company, The Clash, The Beatles, intr-o ordine aleatorie. Ascult cu placere si grupurile care s-au remarcat printr-o singura piesa (cel putin asa mi se pare), cum ar fi Talking Heads sau Sniff'n' Tears. In fine, grupurile noi calca, in general, pe un teritoriu ... batatorit! A.

Anonim (210 comentarii)  •  14 ianuarie 2018, 9:37

N-am amintit Rolling Stones, Nirvana, Eagles, Iron Maiden, Blue Oyster Cult, Metallica, Foreigner, Asia (Wetton), Boston si alte grupuri doar pentru a nu lungi excesiv lista. Am avut si am inca usoare slabiciuni pentru unele grupuri si pt. unii vocalisti, insa nu dau nume, ca sa nu zambiti din nou! A.

Comentează

Redacția GSP și echipa de investigații te invită să sprijini jurnalismul apăsând butonul DA!

Publicitatea pe net este vitală ca să putem produce în continuare investigațiile, știrile și faptele pe care le regăsești zilnic aici. Așa că avem nevoie de acceptul tău ca să-ți oferim, în continuare, jurnalism independent, în timp real și verificat.

Redacția GSP și partenerii noștri utilizează tehnologii precum cookies, profilare și prelucrare automata a datelor, pentru a personaliza către tine articolele și reclamele. Prin acceptarea cookie-urilor, ne ajuți să utilizam această tehnologie pe site și să ne finanțăm ziariștii. Ai posibilitatea să iei oricând altă decizie, printr-o simplă revenire pe site. Pentru detalii, te rugăm să citești Documentul de informare a utilizatorilor despre prezenta cookie-urilor pe site și Termenii de utilizare.

Da, sunt de acord