Revolta lui Vătăjelu
Fostul jucător al Craiovei îşi reproşează că a tăcut atunci când era ocolit de selecţioner. Şi anunţă că va vorbi pe teren. Aşteptăm!
Bogdan Vătăjelu a început noul an cu o dorinţă. Şi cu o promisiune, şi cu revoltă. Dorinţa este să fie chemat la echipa naţională. Promisiunea, că va face tot ce depinde de el să atragă atenţia selecţionerului. Revolta este retrospectivă. Fostul jucător al lui U Craiova îşi reproşează că a înghiţit prea multe şi a tăcut atunci când evolua pentru Craiova, fiind ignorat sistematic de Christoph Daum.
Efectul Daum
Un om revoltat este un om viu. Un om revoltat este un om care luptă împotriva a ceva. A unui sistem, a unor nedreptăţi. Supărarea lui Bogdan Vătăjelu vine din trecutul nu foarte îndepărtat. Atunci când era ocolit sistematic de selecţioner, chiar dacă juca bine, constant bine la Craiova, deşi fotbalul românesc nu suferă de inflaţie de fundaşi şi de mijlocaşi stânga. Selecţionerul care nu avea ochi pentru Vătăjelu se numea Christoph Daum. Acel Christoph Daum care era cu atât mai iubit şi mai apărat de suporterii naţionalei cu cât România juca din prost în mai prost şi devenea evident că nu realizaserăm vreun progres nici în planul eficienţei jocului, nici în cel al spectaculozităţii. Ce să mai vorbim despre ratarea totală a preliminariilor pentru Cupa Mondială din Rusia! Iubirea este oarbă, iar adevărul o marfă nedorită. Şi să mai spună cineva că românii sunt xenofobi. Poate doar noi, ziariştii lu’ peşte împachetat, dar asta deja nu mai constituie o ştire. Apropo, pentru fanii neamţului, ştiţi cumva pe cine antrenează acum Christoph? A, nu antrenează? Ce lume nerecunoscătoare şi haină!
Craiova, apoi Praga. Apoi nimic
Închidem această paranteză generoasă despre prietenul nostru Daum observând că Vătăjelu are motive personale să fie supărat. Transferul de acum un an la Sparta Praga venea ca o confirmare a valorii fundaşului stânga al lui U Craiova. Suma tranzacţiei, aproape un milion şi jumătate de euro plătiţi de cehi în contul craiovenilor, certifica un anumit nivel fotbalistic al tânărului ocolit de naţionala României. Să te transferi „afară” fără să ai suportul logistic al expunerii la naţională reprezintă în sine o performanţă. Nu mai rămânea decât ca Bogdan al nostru să joace la Sparta. Să îşi câştige locul într-o echipă care în decembrie anul trecut încă trăgea la titlu. Nu s-a întâmplat aşa. Sparta, victima Stelei în preliminariile de Champions League 2016-2017, a terminat pe locul 3 în campionat, iar Bogdan Vătăjelu nu a strâns decât 15 prezenţe, fără gol, în anul petrecut la Praga.
Stimulat de Mihalcea
De ce aşa? Totuşi, Cehia nu este nici Anglia, nici Italia, Franţa sau Belgia. Locuri predilecte în ultimul timp pentru ratarea fotbaliştilor noştri. Cehia este sau era țara unei şcoli fotbalistice solide, cu accente meşteşugăreşti izvorâte din înrudirea cu tradiţia nemţească. Este sau era, aceasta-i întrebarea? La adăpost de tentaţiile Occidentului decadent, dar într-o lume aşezată, ni se părea că alegerea lui Vătăjelu era premisa unei integrări mai uşoare. Nu a fost aşa, iar diferenţa între parcursul lui şi acela al lui Stanciu, să zicem, este minoră. Stanciu, posibil viitorul lui coechipier la Sparta. De unde totuşi revolta lui Vătăjelu? Probabil a fost stimulat de vizita lui Adi Mihalcea, unul dintre secunzii lui Cosmin Contra. Mihalcea i-a transmis jucătorului că nu a fost uitat şi că este în vederile selecţionerului. Vederi nu în sens de ilustrate.
Tăcut, nu umil
Nu-i exclus ca Vătăjelu să se fi uitat de curând în paşaport. Să fi văzut că în aprilie anul acesta împlineşte 25 de ani. Să fi privit acolo şi să fi înţeles că nu mai are timp de pierdut. Nu contează cum a ajuns la ea, îi susţin revolta. Şi da, poate că a fost prea tăcut. Şi atunci, când a ţinut capul în pământ când nu era convocat, şi acum, când nu luptă suficient să prindă echipa la Sparta. L-am văzut de multe ori la declaraţiile de după meciurile Craiovei. Meciuri în care evolua consistent, câteodată remarcabil. Se exprima coerent şi în faţa microfonului, spunea lucruri inteligente. Îmi este dificil să pricep cum un astfel de om nu îşi poate face loc la Sparta Praga. Profilul lui Vătăjelu nu corespunde deloc arhetipului şmecheraşului ori al leneşului.
Încă o dată, să fim alături de revolta lui Vătăjelu. Dacă este rodul unei primeniri a conştiinţei, nu o toană de moment, cu atât mai bine.