Prizonier în Italia

Integrarea lui Ianis Hagi la Fiorentina se tot amână, iar Gică şi-a pierdut răbdarea. Are dreptate?

Transferul lui Ianis Hagi în Italia a fost o mare surpriză la vremea aceea. O surpriză încă şi mai mare este intenţia lui Gică Hagi de a-şi răscumpăra fiul de la Fiorentina. Cine este totuşi de vină că Ianis nu a jucat decât foarte puţin în tricoul viola?

Poate Gică să separe apele?
Pentru noi, ceilalţi, situaţia lui Ianis poate fi studiu de caz. Pentru Hagi tatăl este o prioritate absolută. Rolul de părinte este greu, mai greu decât cel de antrenor. Iar cel mai bun antrenor român al anului 2017 trebuie să păstreze echilibrul între datoria sfântă de tată şi pasiunea mistuitoare pentru fotbal. Poate Hagi senior să facă asta, să separe apele? Să fie echilibrat, obiectiv, să privească rece spre fiul lui? Dacă ar proceda aşa, nu ar mai fi Hagi, serios. Hagi este impetuos, visceral, pasionat, obsedat de fotbal, deci ipostaza omului calm, echilibrat nu ţine. A nu se înţelege de aici că Hagi este un apucat. Hagi este un om lucid, care se luptă mereu cu ceva. Cu prejudecăţile oamenilor mai ales.

O etapă lungă de un an şi jumătate
Tentează imaginea lui Ianis prizonier la italieni. Nu aşa stăteau lucrurile acum un an şi jumătate-doi. Un foarte tânăr fotbalist român semna peste noapte la o echipă de tradiţie din Serie A. Fiorentina. Ştirea lua prin surprindere lumea fotbalului din România, sceptică (şi) la vremea aceea în privinţa valorii lui Ianis. Tranzacţia a fost pusă de mulţi pe seama relaţiilor bune pe care Hagi şi apropiaţii lui le aveau în Peninsulă şi mutarea era privită ca o trambulină pentru cariera fiului. Părintele acceptase că Ianis, uns prematur căpitan la Viitorul, trebuia să parcurgă o mulţime de paşi pentru a ajunge jucător apt să evolueze în prima ligă italiană. De aceea naveta între formaţia Primavera (tineretul Fiorentinei) şi echipa mare nu părea altceva decât o etapă necesară. Etapa s-a prelungit însă. Peste aşteptările celor de acasă.

Jocul Fiorentinei
Aşa cum era previzibil, răbdarea lui Hagi a expirat. El, ca şi bunul său prieten Gică Popescu, consideră că nejucând Ianis a pierdut un an şi jumătate din carieră. Om al faptelor, Gică a plecat în Italia pentru a-şi salva fiul de la irosire. Seamănă a scenariu de film de acţiune, nu a telenovelă. Comunicatul Viitorului, clubul-mamă al lui Ianis, le-a strepezit dinţii italienilor, în ciuda celor două milioane de euro oferite pentru răscumpărarea tânărului jucător. În răspăr, Fiorentina anunţă că Ianis Hagi nu este de vânzare, nu pentru suma propusă de Gică Hagi în orice caz. Pe româneşte, italienii îşi fac ambiţia după ce au fost acuzaţi că l-au uitat în parcarea clubului pe Ianis. Mai mult, răspândesc zvonul că maleficul Hagi îşi vrea înapoi fiul pentru două milioane de euro, cât a plătit şi Fiorentina pe el, doar pentru a-l transfera mai departe şi mai scump.

Contraexemplul Federico Chiesa
Bun. Şi mai departe? Mai departe vom vedea că interesul guvernează în lumea fotbalului. De oriunde. De la noi, de la italieni şi de peste tot. Fiorentina nu va ţine cu dinţii de un fotbalist pe care nu contează. Se va ajunge la o înţelegere care să împace şi orgoliul lui Hagi şi mândria florentinilor. Asta nu rezolvă însă cazul propriu-zis. Tot nu ştim dacă Ianis a fost victima persecuţiei la Fiorentina, cu antrenorul Stefano Pioli ultimul pe listă, ori dacă valoarea lui fotbalistică nu se suprapune peste aşteptările tatălui. În sprijinul teoriei din urmă, fini cunoscători ai lui Il Calcio pun în discuţie contraexemplul Federico Chiesa, fiul mult mai cunoscutului Enrico Chiesa. Federico este cu doar un an mai mare decât Ianis, dar a strâns 45 de apariţii şi 7 goluri în tricoul viola din 2016, anul în care a venit la Fiorentina. Ca şi Ianis. Cu deosebirea că pentru prezenţele lui Ianis în tricoul violet sunt prea suficiente degetele unei mâini. Să fi fost „pilele” lui Federico mai mari decât ale lui Ianis? Sau a fost doar sita valorii cea care a cernut?

Să nu ne grăbim cu un răspuns, nici pe acolo nu umblă câinii cu covrigii corectitudinii în coadă. Şi cu adevărat interesant ar fi să aflăm ce gândeşte şi ce îşi doreşte Ianis. Poate că timpul petrecut printre străini l-a maturizat şi l-a învăţat că desprinderea de tutela părintească se produce nu doar atunci când te îmbraci mai fistichiu decât tatăl tău.