Rentă sau viaţă?
Cât şi ce anume le datorăm marilor noştri sportivi? Discuţia despre pensiile viagere revine obsesiv, ori de câte ori un campion renunţă la performanţă
La ora Jocurilor Olimpice de la Tokyo, gimnasta Larisa Iordache va avea 24 de ani. Dar atunci, Larisa Iordache s-ar putea să fie doar o tânără pensionară. Pensionară viageră pentru merite sportive deosebite.
Suporteri şi adversari
Deşi erau incluse de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român în „Lotul Samurai”, al sportivilor care au şanse să participe la Jocurile Olimpice de la Tokyo, gimnasta Larisa Iordache şi canotoarele Laura Oprea, Adelina Boguş şi Mihaela Petrilă şi-au depus actele pentru obţinerea rentelor viagere acordate de Ministerul Tineretului şi Sportului. Aceasta este ştirea seacă. Iar comentariul scurt poate fi: Dacă legea o permite, de ce nu? Numai că discuţia rămâne deschisă şi este un câmp de bătaie unde neutrii nu prea au ce căuta. Cele două tabere sunt bine cunoscute. De o parte, suporterii pensiilor viagere, văzute ca răsplată a societăţii pentru sportivii care au adus glorie tricolorului românesc. De pe partea cealaltă, adversarii. Oamenii care susţin că şi alte categorii profesionale, persoane care excelează în domeniile lor de activitate, ar merita o asemenea răsplată. Mai mult, contestatarii adaugă că societatea românească nu îşi permite un astfel de lux. Greu să-i contrazici.
Pensionare la 21, 23 şi 26 de ani!
Să privim totuşi tabloul în detaliu. După retragerea Cătălinei Ponor, Larisa Iordache a rămas liderul în jurul căruia ar fi trebuit reconstruită (sau încropită?) echipa olimpică de gimnastică pentru Tokyo 2020. Cvintuplă campioană europeană, medaliată cu bronz şi cu argint la Olimpiadă şi la Campionate Mondiale, Larisa este măcinată de accidentări în ultima vreme. Ultima, la Mondialele de la Montreal, în octombrie. Gimnasta nu exclude însă posibilitatea unei reveniri. Până atunci, a activat cererea de pensie viageră. Situaţia celor trei canotoare campioane ale lumii în barca de 8 plus 1 chiar anul acesta este asemănătoare. Laura Oprea, Mihaela Petrilă şi Adelina Boguş renunţă la activitatea de performanţă şi apelează la rentă tocmai pentru că sportul care le-a consacrat a lăsat sechele. Toate invocă probleme grave la coloana vertebrală, iar a le pune la îndoială suferinţa ar fi un gest de ingratitudine. Problema cealaltă, nu de natură medicală, este că Laura Oprea are 23 de ani, iar Mihaela Petrilă, 26. Nu că Adelina Boguş ar fi bătrână la 29.
Când se termină viaţa?
În acest punct poate ar fi interesant să îi ascultăm şi pe ceilalţi. O a treia tabără. Câţiva, mai degrabă nebăgaţi în seamă, nuanţează şi spun ceva de bun-simţ. Da pensiilor viagere!, dar nu acum. Nu la tinereţe. Nu la vârsta la care aceşti bărbaţi tineri, unii foarte tineri, şi femei tinere, unele foarte tinere, pot desfăşura o activitate utilă societăţii din care să îşi câştige decent şi existenţa. Viaţa nu se termină atunci când ieşi de pe stadion sau din sală. Când agăţi ghetele în cui sau unde s-o mai nimeri. Rău este că sportul de performanţă, la noi cel puţin, te pregăteşte pentru competiţia din arenă, nu din arena vieţii. De unde şi sintagma obositoare „viaţa fotbalistului este scurtă”, în loc de „fotbalist” putând pune la alegere orice disciplină dorim noi. Nu toată lumea câştigă cât Simona Halep, bravo ei! Nu toată lumea se transferă în Italia, în Anglia sau în Spania. Perfect adevărat. Acesta este riscul când optezi pentru sportul de performanţă. Acela de a nu te îmbogăţi. Sau de a te trezi sărac şi fără o meserie la mai puţin de 30 de ani.
Frumos ar fi ca fiecare să înveţe să aibă grijă de el, dincolo de statutul de asistat. Într-un fel, toţi cei care nu aşteaptă recompensă de la societate sunt adevăraţi campioni. z